In su 2006 su regista olandesu Rolf de Heer at dadu boghe a sa cultura aborìgena de Austràlia cun sa pellìcula Ten Canoes.
Est unu contu a intro de unu contu chi nos dat elementos subra sa vida de cuddos grupos indìgenos chi galu no aiant tentu unu cuntatu cun sos europeos.
Pro more de sa narratzione de David Gulpilil s’ispetadore connoschet sas costumàntzias antigas de sos Yolngu, tribù de sa parte prus a nord de s’ìsula continente.
Gulpilil, mortu in su 2021, fiat una figura connota meda in su mundu aborìgenu. Crèschidu sena de cuntatos cun sos biancos, aiat cumintzadu a traballare in sa tzinematografia australiana giai a pitzocu, massimamente pro s’abilidade sua in sa dantza traditzionale.
Su tìtulu de su filmi est unu riferimentu a sas canoas impreada dae una cumpangia de gherreris chi andant a cassa in sos paules de sa terra issoro. Cojuiu, ligàmenes familiares, gherra e morte sunt tratados oferende a su pùblicu sa visione de una sotziedade tribale bida sena de filtros e sena de giudìtzios èticos o morales.
Totu sos personàgios faeddant in sa limba indìgena issoro.
Su mundu contadu in s’òpera fìlmica est oramai iscumpartu, bidu ca non ddo’at prus comunidades isuladas. Sa colonizatzione britànnica, cumintzada in sa fase finale de su de deghennoe sèculos, at degumadu sa populatzione e at cundennadu in custu modu a s’estintzione paritzas limbas e dialetos.
In custa erosione culturale ant tentu unu ruolu finas sa mancàntzia de un’unidade polìtica intre sas diferentes tribùs e sa frammentatzione linguìstica, chi no ant tzertu favoridu un’òpera de resistèntzia.
In custas ùrtimas dècadas ebbia su guvernu australianu est intervènnidu pro su recùperu de sas limbas chi non si nche sunt ispèrdidas.
Ten Canoes at tentu un’aprètziu internatzionale, binchende, intre sos àteros, sos Oscar australianos in paritzas categorias, incruidas mègius filmi e regista, e su prèmiu ispetziale de sa giuria in su Festival de Cannes.
(gianni muroni)
Leave a comment