S’ 11 de abrile de su 2019 a Julian Assange, editore de WikiLeaks, nche lu tràgiant a foras dae s’ambasciada de s’Ecuador in Londra. Cumintzat gasi su persighimentu malu e rebestu, dae bandas de sos poderios mannos otzidentales (Istados Unidos, Rennu Unidu e sos alliados issoro chi callant a sa muda) contra a un’òmine solu, cun s’idea de lu destruire in sa carena e in sa mente, e iscaddare, gasi, totu sos “àteros Assange” chi cherent mandare a dae in antis s’ideale de su giornalismu de interessu pùblicu.
Sara Chessa, giornalista, si interessat de deretos umanos e libertade de informatzione. At sighidu dae curtzu sas acuntèssidas de Assange, contende fatos connotos e fatos cuados in testadas de importu comente “Independent Australia” e “MicroMega”.
Como, cun s’editore Castelvecchi, at publicadu su libru-indàgine “Distruggere Assange” (“Destruire a Assange”), cun un’istèrrida de Antonio Cecere e un’intervista a John Shipton, babbu de Julian.
Su libru l’ant presentadu in Nùgoro, in sa libreria Mieleamaro, ca l’at chertu su Coordinamentu Intersetzionale Sardigna. A pustis de s’introduida de Giovanna Casagrande, ant arresonadu cun s’autora sa giornalista Maria Antonietta Piga e s’avocadu Michele Zuddas.
Nd’est essida a campu una situatzione chi ponet in pensamentu, non pro su protagonista ebbia, ma pro su venidore de su giornalismu, chi arriscat de èssere semper de prus no unu mèdiu de indàgine de interessu pùblicu, ma una casta de isponsor de sos poderios fortes. Difatis, ite at fatu Assange? Nudda àteru de su chi si imparat in sas iscolas de giornalismu de sos Istados Unidos: contivigiare sas fontes giustas pro agatare documentos classificados de publicare. E issu l’at fatu cun cussèntzia, boghende·nche dae su testu sos nùmenes de sas pessones chi podiant èssere in perìgulu pro more de sa publicatzione.
Narat Antonio Cecere, in s’introdutzione: “Julian est, oe, sa carena ammarturiada de sa crisi de sa cussèntzia liberale, de cussu ‘mundu lìberu’ , de sas democratzias “otzidentales” chi sun semper prontas a iscadenare “gherras santas” in nùmene de sos deretos umanos , e de sas libertades de sos pòpulos, neghende in custa manera s’idea cosmopolìtica matessi de umanidade”.
Ite si podet fàghere, tando? Totu si podet fàghere. S’opinione pùblica est fundamentale in sas istruturas sotziales, e sos guvernos nde depent tènnere contu. Dae custu su tentativu de sos poderios de mistificare sa realidade pro ammasedare sas cussèntzias. Dae custu sa netzesssidade de mandare a in antis unu traballu de informatzione, pro fàghere a manera chi s’opinione pùblica no abbarret aggorrada in su “pensamentu ùnicu”
(sa redatzione)
Leave a comment