de Salvatore Serra
300 annos a como sos piemontesos sunt bènnidos a Sardigna a “impònnere” s’italianu. In su de tres millènnios unu libru galanu est tzucadu a Piemonte pro “propònnere” su sardu. “S’intelligèntzia de Elias”, s’ùrtimu traballu de Pepe Coròngiu, est resessidu a si fàghere “glocale”: “globale” ca s’est incraradu in sa platea internatzionale de su Salone de su libru de Torinu; locale ca s’est ofertu comente ispiratzione a sas minorias otzitana e francu – proventzale de Piemonte.
S’eventu s’est produidu in su Padiglione Ovale de su “Lingotto”, suta de sa manu manna de s’Assòtziu Editores Sardos e de sa Regione Autònoma de Sardigna. S’autore s’est cunfrontadu cun Entzu Cugusi, de s’Assòtziu de sos Sardos de Torinu, Giacomo Lombardo (minoria otzitana de Piemonte) e Teresa Geninatti (minoria francu – proventzale de Piemonte). Nd’est essidu chi sa produtzione linguìstica in sardu si ponet comente ghia pro custas minorias. At naradu Teresa Geninatti: “Un’òpera poderosa de unas 500 pàginas pro nois diat èssere impensàbile: semus a beru ispantados, ma finas cuntentos mannos chi in una limba minoritària comente su sardu si podat espressare una cumplessidade de custa casta; galu de prus pro sos temas chi prendent su traballu de s’iscritore Coròngiu a su presente e a su venidore de s’ìsula sua e de su mundu”. L’at torradu Giacomo Lombardo: “Est una cosa de non pòdere crèere in un’Itàlia chi dispintat de amparare sas limbas regionales, aprovat sas leges e pustis no las àplicat. Si cumprendet totu s’amore chi s’autore tenet pro sa limba sua. Sa poètica de su romanzu rapresentat sa mediatzione giusta intre sos problemas autòctonos de sa Sardigna e una visione globale sena pregiudìtzios”. In fines, su sardu Entzu Cugusi at craridu chi “Sa limba sarda campat e s’alimentat finas dae sa migratzione: sos sardos, sas àteras minorias europeas e mundiales semus in intro de sa matessi curnitza de deretos e giustìtzia sotziale globale. Sa limba depet creare unidade, non partzimentu”.
Parent colados non 40 ma 1000 annos dae cando, in su 1982, est essidu “S’àrvore de sos tzinesos”, su primu romanzu in limba sarda. Como sa literadura nostra est creschende semper de prus. Como est possìbile a tènnere mercadu cun unu libru elaboradu e istruturadu in ue si isvilupant in cara de su letore eventos e situatziones diferentes comente sa morte misteriosa de una pitzoca, sa crisi matrimoniale de unu giornalista disamparadu, su manìgiu de sos servìtzios segretos, sas trampas tecnològicas de sos tzinesos, in una pastera literària in ue tenent logu sas descritziones de logos de incantu gasi comente sas reflessiones amargas subra de una Sardigna semper prus ispopulada.
Su bisu de una limba sarda manna e de importu si faghet realidade, tando? Eja, penso pròpiu chi eja.
Leave a comment