Eris Su Presidente de su consìgiu italianu, Mario Draghi, at ammustradu su “Piano nazionale di ripresa e resilienza” (inoghe su testu intreu), chi no est àteru chi su pianu pro ispèndere su dinari chi at a suprire dae s’Europa pro agiudare sos Istados de s’Unione.
Sos mèdia sunt narende dae custu mangianu chi sa Sardigna est mentovada petzi duas bortas, ma su problema non est cussu. Difatis in su documentu non sunt mentovados pro nudda su Vènetu e su Trentinu e custu non cheret nàrrere, de tzertu, chi non l’ant a lòmpere soddos. Su documentu inditat ses “missiones”: 1) Digitalizatzione; 2) Coladura ecològica; 3) Infrastruturas; 4) Istrutzione e Chirca; 5) Inclusione e coesione; 6) Salude. Sas riformas pertocant, pro su prus, s’Istadu intreu e non tenent unu ligàmenes cun sos logos e sas Regiones. Totus petzi calicunu. Difatis sa missione tres e sa chimbe sunt ligadas a zonas de s’Itàlia.
In sa de tres su prus de su dinari est pro megiorare sas lìnias ferroviàrias de s’Itàlia de su nord (8,57 subra de 24,77 milliardos, bide a pàgina 160). Sos gastos sunt inditados cun contivìgiu meda e est in ie chi sa Sardigna est mentovada pagu: sos ùnicos traballos iscritos sunt pro collegare mègius sos aeroportos de s’Alighera e de Terranoa a sas ferrovias (p.166). Si cheret ismanniare su nùmeru e sa calidade de sos trenos a lestresa arta, e ligare de prus su Sud cun su Nord. Sa Sardigna no est, a su revessu de comente narat calicunu, in su “restu de sa penìsula” e tando nudda. Forsis b’at carchi soddu pro lòmpere in manera prus fàtzile a sas istatziones o pro mudare sos trenos prus betzos.
In sa missione de chimbe est mentovada in craru sa Sardigna pro sas ZES (Zone Economiche Speciali) chi bi sunt giai in sete zonas de Itàlia. Prima de totu, ite sunt sas ZES? Sunt sas zonas serente sos portos, o cun custos ligadas, chi podent mantènnere tassas prus minores e otènnere agiudos econòmicos pro chie bi cheret investire. In Sardigna galu non bi nde at, ma a martzu sa Regione at acontzadu una rechesta de su 2018 chi proaiat a nde fàghere una inoghe, partzida in ses (inoghe). Cale ant a èssere e de cale mannària? In su progetu de su 2018 sunt inditados ses portos: Casteddu, Portovesme, Aristanis, Portu Turre, Terranoa, Arbatassa. Sas ZES ant a pertocare duamìgia e setighentos setanta ètaros, de custos milli seschentos bintoto a Casteddu e chimbighentos a Tàtari-Portu Turre, su restu partzidu intre sos àteros.
Sa prima reforma a subra de sas ZES est cussa de dare prus poderiu a su cummissàriu, chi divenit s’ùnicu a dare sas autorizatziones e su chi podet faeddare cun sos chi cherent investire (p. 219), una nòmina chi est fata dae su guvernu italianu. In sas zonas chi pertocant sas ZES si podent fàghere investimentos in sas infrastruturas de sas tzitades e de sos trasportos de collegamentu cun sos portos e sos aeroportos. Ma in sa pàgina 219 si bidet chi de dinari pro sas ZES bi nde at pagu: seschentos trinta milliones pro totus s’Istadu. Forsis sos traballos s’ant a fàghere cun sos soddos privados.
Su guvernu cheret dare un’agiudu a sas zonas de intro. In sa pàgina 220 si leghet chi si cherent dare fundos a sos entes locales pro acontzare e megiorare sos servìtzios, pro su prus servìtzios de assistu a giòvanos, fèminas e betzos. Pro sa sanidade, si leghet in sa pàgina 220, si cheret ismanniare sas potecarias chi podent devènnere una genia de ambulatòrios minudos e, mescamente, nodos de una retza de “sanidade serente”. S’ant a ismanniare però cun agiudos a sos privados, ca de dinari pro sas zonas de intro (chi sunt sa majoria de su territòriu de s’Istadu) bi nde at petzi otighentos trinta milliones (p. 219). De sos ispidales minudos non si nde cumprendet bene ite si nde cheret fàghere: in sa “missione” ses, difatis, pro sos “servizi sanitari di prossimità” non b’at dinari e si iscòstiat totu a sa retza de “sanidade serente” mentovada prima e a leges imbenientes.
Bisòngiat de nàrrere chi una boghe de importu est cussa de sa coladura ecològica. In cue sa chi tenet sa majoria de atentu est sa Pianura padana: sa zona prus imbrutada de s’Europa. Pro custu dinari meda at a andare in ie. Unu esempru simpre: pro sa bonìfica de totus sos giassos de s’Istadu lassados brutos dae s’indùstria b’at chimbighentos milliones, pro sa “rinaturazione” de su Po treghentos sessanta (p.146).
Custa sunt sas lìnias generales chi at disinnadu su guvernu: comente a semper, sa Sardigna paret chi non siat de importu pro s’Istadu italianu. Como b’at de traballare meda pro propònnere progetos noos e pro non sighire a pèrdere custa possibilidade manna. Ite at a fàghere sa polìtica sarda?
Gabriele Tanda
Leave a comment