2011, s’annu chi ant publicadu sa Pimpa in limba sarda

2011, s’annu chi ant publicadu  sa Pimpa in limba sarda

– de Salvatore Serra –

Polìtica linguìstica cheret nàrrere finas a fàghere  giornales  in sardu, pro  afortire sa capatzidade de custa limba de  operare cun unu registru artu.

Non podimus fàghere a mancu, duncas, de faeddare de  sa revista  “Eja”, publicada pro unos cantos annos  dae sa sotziedade editoriale “Papiros”.

 In custu chi est su nùmeru 3  de su 2011,  b’at, in mesu de s’àteru, artìculos chi faeddant de sa Carta Europea de sas limbas, de sa Die de sa Natzione Sarda, de su Saràhaui, de sa crisi de s’Alcoa e de s’Eurallumina. E b’at un’intervista fata a Carlo Zoli, italianu amantiosu de sa limba sarda

________

 

 Carlo Zoliest un’ingenieri de Firenze, apassionadu de limbas e de pòpulos. A 18 annos s’aiat comporadu una gramàtica de sa limba sarda, comente chi esseret istadu unu romanzu politziescu. Fiat abbarraddu ischidu totu note pro si la lèghere. Dae tando at isetadu s’ocasione pro cambiare sa passione sua in traballu. At connotu a Diegu Corràine in su 2001 e, paris cun  issu, at fatu unu cuotidianu in internet in sardu cando galu nemos faeddaiat de blog e de web 2.0. S’est ispetzializadu in informàtica linguìstica e at fundadu, in su 2006, “Smallcodes”, pro atuare tecnologias e editoria in defensa de sa diversidade linguìstica e culturale.

Inoghe,  unos cantos passos   de s’intervista.

________

 

 

  • Nos faeddet de custa initziativa de sa Pimpa de Altan in sardu

In su 2009 unu finantziamentu de sa RAS pro su promovimentu de su sardu in mesu de sos immigrados m’at dadu custa possibilidade: a traduire su testu, a agatare sos atores e a duplare unu cartone animadu pro su feduliu, totu cun s’agiudu de sos assòtzios de sos sardos

  • Ma pro ite pròpiu sa Pimpa, un’òpera chi si podet agatare cun fatzilidade in italianu?

Una de sas dificultades de su sardu in sa ràdiu, in su tzìnema e in sa TV est sa pagu abitùdine de su pùblicu, su sensu de “istranesa” chi aumentat cun un’òpera pagu connota. Nois cherimus dare unu sensu de normalidade: pro custu realizamus cosas connotas, de calidade, chi programaticamente cherent èssere de massa, e non de nitzu

  • De massa? Ma comente, de sas limbas minores contra a sa massificatzione globale?

A difèndere sa limba non cheret nàrrere a crèere de vìvere in unu mundu chi in sos fatos no esistet prus e chi non fiat un’edade de s’oro. Cherent mantesas memòria e traditzione, ma si non nos ghetamus a intro de sa modernidade sa batalla est pèrdida.

Duncas, produtos de massa, ma de calidade. Est una polìtica linguìstica pretzisa, sa chi sos catalanos li narant “normalizatzione”. Sa limba devet cumpàrrere, devènnere normale de su totu…

Leave a comment

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *