Omar Onnis: bos conto ite amus a fàghere (in LSC)

Omar Onnis

Omar Onnis

Si esseret pro sas promissas in contu de chistione linguìstica, a die de oe non nde diamus deper mancu faeddare, ca sa chistione non bi diat esser prus dae tempus meda. Sunt annos chi sa polìtica sarda faghet intèndere paràulas bellas chene chi mai a sas paràulas ponzant fatu sos atos cumpridos. Fintzas cando carchi cosa est istada fata, non si lompet mai a una conditzione segura, a unu livellu prus artu de evolutzione de s’arresonu. E tando, mancari non semus galu a inghitzare su caminu, non podimus nàrrere chi sas cosas siant bene postas e chi semus acanta a las acontzare pro semper. Totu a s’imbesse! Su patrimòniu linguìsticu nostru, totu s’erèntzia culturale chi custu patrimòniu rapresentat, est a puntu de iscumpàrrere. Custu ca, in beridade, sa polìtica e una parte manna de s’intelletualidade sarda, mescamente acadèmica, sunt ostiles a s’emantzipatzione linguìstica de sa Sardigna. Sos partidos italianos in s’ìsula non podent andare contra a sos referentes issoro, gai etotu sos chi gubernant sos ateneos sardos (chi sunt ateneos italianos in Sardigna). Faghet ispantu chi bi siant fortzas polìticas sardas, chi si bantant de esser indipendentistas o soberanistas o gai, chi ant isseberadu de si ponner a su servìtziu de su podere de sos partidos italianos in Sardigna e, mancari custu, sighint a faeddare de soberania, fintzas in contu de sa chistione linguìstica, sene s’abizare chi sunt rughende in unu malintesu mannu e periculosu. Sa chistione linguìstica sarda, che a sas àteras chistiones de dipendèntzia, si podet non naro resòlvere tot’in unu (ca non semus majàrgios), ma nemmancu iscaretzire, si non essimus dae su tretu de sa dipendèntzia culturale e polìtica e non tenimus una mirada diferente de nois matessi in su tempus e in su spatziu. S’illusione chi sa chistione linguìstica potat fundare, issa a sa sola e belle automaticamente, su protzessu de ematzipatzione istòrica de sos sardos, est propiu custu: un’illusione. No est de aici e non podet esser de aici. Est totu a s’imbesse: s’ùnica manera de atzapare unu logu comente si tocat a sa chistione linguìstica est mirende a issa cun ogros lìberos, cun s’ispìritu de chie at giai sa cunsèntzia de isse matessi che a unu sugetu istòricu e polìticu cumpridu. Sceti in intro de una prospetiva che a custa si podet donare una bida noa a sa chistione de su sarbamentu de su patrimoniu linguìsticu sardu. Tando pigant sensu totus sas misuras chi di podent progetare. Mancari parzant semper sas matessi, in realidade su sensu issoro mudat – e meda puru – segundu chi siant postas in unu caminu de autodeterminatzione craru e decraradu o siant bogadas a campu tantu pro nàrrere, cun s’idea cuada chi tantu non s’at a fàghere nudda o s’at a fàghere pagu de su chi si promitit. Sa netzessidade de fàghere essire su sardu e sas limbas de Sardigna de sa conditzione minorizada issoro est crara. Cales sunt sas cosas chi si podent fàghere? Be’, de cosas de fàghere bi nd’ant medas. Nde potzo ammustrare calicuna, a tipu esempru. De siguru at a tocare de afortziare sa polìtica linguìstica de sa Regione, est a nàrrere a bi pònnere dinare e a fàghere progetos bene ammanniados. Tocat de fàghere una riforma legislativa sèria puru, ca sa lege regionale 26 de su 1997 est betza e dèbile. Est pretzisu de donare a su sardu e a sas limbas de Sardigna una forma standardizada reconnota e bene agollida, traballende galu in su protzessu de standardizatzione gràfica, cun sa partetzipatzione noa de tantos chi oe s’intendent lassados a una banda (cun o sena resone), ativende protzessos partetzipativos inue oe b’at petzi polèmica o disamistade. Est pretzisu donare logu e tempus a sas limbas nostras in s’iscola, in s’universidade, in sos mass media, in s’editoria, donande dinare – ca est una tontesa manna a pretender chi non s’impreet dinare pùblicu pro custas cosas – ma cun controllos sèrios subra sos resultados. Est pretzisu fintzas otènnere su reconnoschimentu internatzionale prenu, in cada livellu istitutzionale, pro custu patrimòniu goi mannu e de importu. S’erèntzia linguìstica de sos sardos no est de un’ufìtziu nen de un’assessore nen de unu presidente, no est de un’assòtziu culturale, no est de sos linguistas o de sas universidades: est de totus sos sardos, a un’ala, e de totu s’umanidade, a s’àtera. Segundu calicunu custu non est unu problema mannu. Nanchi b’at cosa prus de importu de fàghere. E est beru chi de cosas de importu bi nd’ant medas e in medas àmbitos. Però no est onestu e nemmancu abistu negare chi sa chistione linguìstica tenzat un’importàntzia prus manna de sa chi si bidet, de su chi nos narant a bortas sos mass media e fintzas carchi intelletuale prus o mancu dignu de custa cualìfica. At importàntzia in medas cosas: at importàntzia in contu de iscola (e de abbandonu iscolàsticu), at importàntzia in contu de arte e de creatividade, at importàntzia fintzas in contu de màrketing e duncas de afares e de cummèrtziu. E, comente totus podent cumprèndere, at importàntzia manna in sa cunsèntzia chi amus de nois matessi, de s’istòria nostra, de su tempus benidore chi cherimus fraigare paris. Sa chistione linguìstica sarda non si podet risòlvere in una chida o in un’annu e bia, ma est siguru chi non la podet risòlvere mai chie non bidet sa Sardigna e sos sardos che a unu sugetu istòricu fatu e cumpridu e chie ponet interessos de partidu e/o anzenos in antis a cuddos istratègicos de sa Sardigna. Sa coalitzione Sardegna Possibile at in mesu a sos printzìpios suos cussu de s’autodeterminatzione de sos sardos. Non est unu printzìpiu de nàrrere e bia, comente faghent medas polìticos dipendentistas, ma est una prospetiva polìtica intrea chi tocat de realizare. Nois custa prospetiva l’amus in su DNA e l’amus a realizare fintzas e mescamente in contu de chistione linguìstica. Ca no amus de torrare contu a nemos chi non siant sos sardos matessi.

Is cummentos sunt serrados.

shared on wplocker.com