Firino in sa molinadura de sa polìtica linguìstica. Restauratzione?

de Giuseppe Pepe Corongiu

sardegna

Clàudia Firino in Nùgoro, pagas dies a como, at torradu a faeddare de su ligàmene malàidu intre limba e cultura. Ma in tèrmines positivos, comente una trama de torrare a sestare. Fiat deghe annos chi un’assessore non nde bogaiat a pìgiu custu cuntzetu dannàrgiu pro sa polìtica linguìstica. Pariat chi de custos repertos culturales non si nde diat àere intèndidu faeddare mai prus. E in tames…a bias recuint, comente si narat. Semus torrende a iscarargiare sos mortos. Ma pro ite? Pro ochire sos bios?

Issa no l’ischit, ca non si l’ant iscoviadu nen si documentat a sas fontes pretzisas, ma cun s’iscòticu de ligare sa limba a sa cultura sarda, sa Regione at pèrdidu unu muntone de tempus in antis de su 2006-2008. Dae su 97, cando ant aprovadu sa lege 26 ‘subra sa cultura e limba sarda’ de interventos atzivos subra sa limba si nd’at bidu pagos. Pro ite? Ca sa polìtica linguìstica non teniat una dignidade sua, ma fiat imbordulada pròpiu in mesu a su cuntzetu de cultura ‘regionale’.

Sos progetos linguìsticos fiant imbèrghidos intro de custu poju de sa cultura italòfona locale e non resessiant a iscampiare. Ca totu sas pràticas de polìtica linguìstica internatzionales afirmant in tames ca sa limba de minoria depet àere una protetzione ispetziale in cunforma de sa cultura locale chi a parusu, mancari siat ‘de su logu etotu’ s’espressat in sa limba prus forte. Duncas si tue mesturas a pare, binchet semper sa cultura locale veiculada in italianu. Sos progetos in limba de minoria non los faghet nemos. Colant comente minores e non b’at apretu a los acumprire. Ca pro totus est meda prus ‘normale’, fàtzile e lisu a impreare sa limba istatale.
Pro custu su guvernu e sa polìtica de limba e cultura depent èssere istagiados.

In prus b’at de nàrrere chi sa cultura regionale tipizat cussa de sa limba de minoria. Duncas cando un’acadèmicu cussìgiat (finas in giunta) a s’assessora de torrare a sestare su lìgàmine intre limba e cultura, est narende, in pràtica, ca su sardu depet torrare a segus. Est narende ca non depet èssere una limba normale, moderna, internatzionale e capassa de èssere impreada in totu sos setores tècnicos e culturales. In tames est narende chi su sardu depet torrare in sos àmbitos ‘tìpicos’ de sa cultura minoritaria: poesia, cantos, folclore, sartu, filologia e dialetologia.

Est narende chi in unu mare de cultura, un’istiddiu de limba deghet, ca dat colore e esotismu, ma non de prus ca non semus brullende. E custa medida, nde so seguru, bolent propònnere pro sas iscolas.

Sa ‘cultura sarda’, in custu ghetu interpretativu, no est àteru si non sa cultura populare, traditzionale e istòrica de sa Sardigna gasi comente l’atremenat sa classe dominante filoitalòfona. E duncas ‘ligare’ sa polìtica linguìstica a sa ‘cultura sarda’ cheret nàrrere a ghetizare e folclorizare torra, in sa programatzione de s’assessoradu, sa limba sarda.

Pro sarbare una limba de minoria non si depet faeddare de cosas locales. Si depet in tames espressare sa cultura nostra europea e internatzionale. Ma sos contras non cherent, ca timent. Non podent controllare custas atividades ca non sunt cumpetentes. In custos annos su Movimentu Linguìsticu est andadu a contu suo. No at incurbadu sa conca a su poderiu acadèmicu-polìticu chi finas a su 2006 aiat su predomìniu.

Pro controire a custa volontade finas a tando egèmone, in su Pranu Triennale 2008-2011 fiat colada s’interpretatzione polìticu-giurìdica chi custu depiat èssere dedicadu a manera cumpleta a sa limba, sena sa cultura, ca sa cultura teniat àteros ispàtzios e leges. Artos setores de sa burocratzia regionale fiant contra, ma los ant aorados. E gasi s’est pòtzidu traballare bastante bene finas cun pagu dinare. Est partu finas chi sos pranos triennales linguìsticos esserent naschidos tando, mentres si faghiant dae su 96. Sena perunu efetu però, cuddos, ca fiant pranos ‘culturales’, non linguìsticos. Si como si torrat a programare custa croba paris, su resurtu est seguru. Cultura meda, limba nudda.

Paret a dies de oe chi Clàudia Firino siat in mesu de sa molinadura de sa polìtica linguìstica. L’ant lassada sena armas e sordados pro si defensare. Sena tècnicos si non frenadores o improvisados. Sos esertzitos s’addòbbant a pare e issa est in mesu sena mancu dinare meda. Li tirant sa giancheta dae una banda a s’àtera ca la cherent cumbìnchere a una manera o a s’àtera. A bisu meu, tecnicamente pro sa polìtica linguìstica, est cussigiada male e difatis est totu o frimmu o frenadu comente antis de su 2008. E si torrat a faeddare de acorpamentu de su servìtziu limba sarda.

Sa cuntierra como est intre chie cheret sa continuidade e chie cheret ghetare a terra su fatu. Mesches chie cheret torrare a sutamìtere su mundu de sa polìtica linguìstica a s’ateneocratzia. Una cumbata non de pagu contu chi bidet pro como binchidores sos acadèmicos e sos distruidores. Cun s’agiudu de artos livellos de sa burocratzia regionale frenadora.

S’assessora faeddat de Bilinguismu Creschet, de limba in iscola e de ufìtzios, criticat chie bi fiat antis, ma de cuncretu galu non si bidet nudda. Ma l’usant o nd’est cumbinta de su chi narat?

Ma a beru Clàudia Firino bolet colare a s’istòria comente s’acabadora de su Movimentu Linguìsticu e sa chi at fatu sa restauratzione in nòmene de sos acadèmicos ‘antilimba pro cultura’ ?

Deo penso chi no. Penso e ispero chi Clàudia, chi est una persone ispetziale e de primore, at a ischire agatare sa lughe in mesu de custu iscuru.

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*

shared on wplocker.com