Coròngiu: dae Mastino petzi pàteticas e ismodidas essidas contra a sa polìtica linguìstica de custos annos

Redatzione

Vicino Lontano 2014 - Dopo Babele. LÕEuropa e le Lingue

Mai l’aeret fatu Efisio Arbau a pònnere in su situ de La Base s’intervista de Daniela Pinna (Unione Sarda) a Pepe Coròngiu! Su retore de s’Universidade de Tàtari, su bosincu Attilio Mastino, at postu su cummentu suo in su cale su sutzu est rapresentadu dae sa frase: “in questa occasione ti prego di valutare attentamente l’esigenza di una discontinuità con le politiche portate avanti in questi anni dal centro destra”. Lassende a banda chi su tzentru destra at sighidu s’àndala de sa legisladura pretzedente, su cummentu de Mastino si podet lèghere gasi: “Efisio passa con noi e cacciamo Coròngiu”. E si custu est messàgiu indiritzadu a unu chi cheret sa Lsc (Ollollaesu, non de Abbasanta), comente ant a èssere sos àteros?

Coròngiu pro parte sua – in su matessi situ – at rispostu cun custas paràulas:

“Dia pedire a su Retore Mastino de nde la finire cun sas patèticas e ismodidas essidas suas a pitzu de su libru meu e de mene matessi. Ponet totus in imbarratzu ca totus bident s’impreu in-apropiadu de sa càrriga istitutzionale chi òcupat. Dae chie faghet parte de sa classe dirigente nos diamus isetare àteru. Totus ischint, finas sas pedras, chi sa sua est un’infantile repica contra a su dirigente chi in sos annos colados at evitadu s’isprecu de 750 mìgia èuros dae parte de s’Universidade sua. Sos professores suos, difatis, pretendiant, cun cussu dinare, de impararent su sardu in italianu e sena rispetare sos critèrios mìnimos de ispesa. Sos critèrios aprovados dae Giunta e Cussìgiu previdiant àteru e deo apo fatu petzi su dovere meu deneghende cussos finantziamentos pro chistiones de legitimidade. Pro su restu apo semper denuntziadu sa trampa culturale de sos professores chi “faghiant sa funtzione” a pitzu de una limba chi mancu connoschiant. Unos cantos de custos professores, difatis, no ant coladu sas proas de abilitatzione istatales cunfirmende sas dudas a pitzu de s’incumpetèntzia issoro. Dae tando, cun sa còntiga de su libru, so istadu sutapostu a unu fitiana campagna de disfama dae parte de su Retore e de sos amigos suos chi sighit galu oe in su mudìmene assolutu de s’istitutzione regionale chi imbetzes diat dèvere amparare chie, a sas dipendèntzias suas, faghet petzi rispetare sas règulas e èvitat sos isperdìtzios.

Como sa campagna lompet finas a s’aunire a sa de sos acadèmicos casteddajos e de sos cumpàngios issoro in s’ìnteri devènnidos cussigeris regionales, chi no ant bajuladu sas atividades linguìsticas de s’ufìtziu meu pro interessos diversos ma semper e cando collegàbiles.

Traballant in su matessi tempus contra de mene e cun modalidades diferentes. Si firmat cun còntigas istrumentales unu sèmplitze provedimentu normativu chi diat cunsentire su re-incàrrigu meu de dirigente in cumandu dae un’ente locale in s’isetu chi s’amministratzione iscumproet sa cunfirma, o nono, de s’incàrrigu fidutziàriu. Si bidet chi in Sardigna su podere acadèmicu podet pedire a manera pùblica e sena birgòngia finas de nde bogare unu dirigente onestu, chi tenet sa  falta de fàghere rispetare sas règulas ebbia. E chi sigomente at naradu de nono a chie pediat de inghiriare sos regulamentos devet èssere punidu a manera esemplare.

No est unu provedimentu ad personam ma una norma a pitzu de cumandu e mobilidade chi esistet in totus sas amministratziones italianas. In Sardigna finas a como est istada evitada pro bardare rendas de positzione e ca, in ausèntzia de figuras tècnicas giai retribuidas si podent istipulare a manera prus fàtzile cunventziones cun consulentes imbetzes de chircare a unu dipendente pùblicu chi est giai pagadu dae sos tzitadinos e, semper e cando, at a dèvere èssere pagadu. Est, duncas, una norma contra a sos isperdìtzios.

Apo fatu petzi su dovere meu, nudda de ispetziale. Non so pentidu e nemmancu mi intendo o chèrgio colare che a un’eroe. So unu professionista normale e apo fatu su chi pensaia in su giustu. Lu dia torrare a fàghere àteras milli bias e l’apo acraridu in su libru meu chi est istada sa legìtima defensa mia, a dae chi sa Regione, nointames su grande traballu fatu, non m’at mai difesu dae custos poderes polìticos-acadèmicos fortes e oe mi lassat essire cun sufitzièntzia pro mèdiu de un’imbòligu giurìdicu. Sena fàghere nemmancu una valutatzione a pitzu de sas polìticas linguìsticas de custos annos e de sas diferentes responsabilidades tècnicas e polìticas de sas giuntas de manca e de destra cun sas cales apo traballadu. Dis-continuidade polìtica non cheret semper nàrrere difatis dis-continuidade tècnica.

Creo, semper e cando, chi sa Giunta e su Cussìgiu regionale potzant valutare serenamente su signale negativu chi custa situatzione rapresentat pro sos dirigentes ativos e onestos e pro chie si òcupat de limba sarda”.

Is cummentos sunt serrados.

shared on wplocker.com