Clàudia Firino e s’era de su discussionismu

de Giuseppe Pepe Coròngiu

 Group20Discussion

So abarradu ispantadu e cuntentu cando, sa die de Neoneli, apo bidu a Claudia Firino incarada in sa ghenna de s’iscola de istade. Fiamus in su salone comunale Corrale, cun su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale, pro arresonare de polìtica linguìstica, in belle 80 persones. Forsis calicuna in prus. S’idea fiat de ammanigiare s’istrategia pro s’atòngiu finas unu pagu inchietos ca issa, a pustis de Santa Justa, no aiat retzidu una delegatzione nostra (de sa cale deo no aere fatu parte pro motivos òvios).

Sende istade, austu, fine de chida, e sende sa sea Neoneli, sa faina – sustènnida dae su capatzu sìndigu Salvatore Cau – fiat giai bene aviada e resèssida. Una cunfirma polìtica, organizativa e nùmerica, chi su CSU est giai sa realtade prus forte in contu de movimentismu linguìsticu. No b’aiat bisòngiu de issa pro prenare.

Clàudia Firino tando non fiat nen cumbidada ne isetada e, mancu, curiosu pro un’assessore regionale, annuntziada. Essende.bi e partetzipende at amustradu a totus chi est una persone ispetziale, digna de rispetu e de ànimu. Naro sa beridade: l’apo ammirada (e chie mi connoschet ischit chi non so fàtzile a sos cumplimentos). Bi l’apo naradu. E l’apo naradu finas chi at totu sa solidariedade mia comente persone. At ascurtadu cun passièntzia e at faeddadu in fines narende cosas e reconoschende (a manera implìtzita) su Coordinamentu comente sugetu referente. Penso chi, comente cadaunu, issa, fata a assessora, diat chèrrere fàghere cosas bonas.

A primìtzios su chi at naradu m’est partu familiare meda e m’at regordadu su traballu tostu de custos annos. A intèndere s’assessore regionale faeddende ispontaneamente de trasmissione intergeneratzionale e de modìfica de s’istatutu pro garantire s’insinnamentu in iscola, m’at fatu praghere. Bi nd’at chertu, cando fia diretore, pro acrarire e ispartzinare custos cuntzetos cun Bilinguismu Creschet e cun sa parte giurìdica de ‘Il sardo una lingua normale’. E, a dolu mannu, bi nd’at àpidu de assessores, cussigeris, burocrates e professores chi aiant àteru in conca (?!). Però a cantu paret, si tenes resone, sas ideas camminant finas a sa sola e a las intèndere in buca de sos àteros no est lègiu.

Sa rapresentante de su guvernu sardu at naradu finas àteras cosas chi non mi sunt agradadas, ma chi apo cumpartzidu in pùblicu su matessi ca non si podet pretèndere a chitzo sa lughe de mesudie. Tocat a èssere realistas. Como ca so unu simple militante e volontàriu (finas su Diretore de Limba Sarda 2.0 lu fatzo comente volontariadu sena dinare cando potzo foras de su traballu meu) tèngio unu cuntzetu prus lascu de sa chistione e medas òbligos in mancu.

Su chi penso, e chi mi faghet male, est chi finas custa bia (ma non pro curpa nostra ma pro neghe de sa corporatzione de sos dirigentes regionales chi at boicotadu su servìtziu limba sarda) non semus resessidos a istransire s’avesu malaitu de sa frimmada rituale de sa polìtica linguìstica cun su càmbiu polìticu. E dae sas paràulas de Firino s’assessora, forsis contra a sa voluntade de Clàudia persone, s’est cumpresu chi como, in s’istelevru de su podere, sunt binchende cuddos chi sunt contra a s’operatividade pro torrare a s’era de su discussionismu (e pro b’abarrare finas).

Sas propostas de s’assessora difatis sunt chistiones chi durant in su tempus e leant tempus. E faghent imbolare tzarra meda. Issa narat chi bi tocat e est pretzisu. Forsis tenet resone, ma mi chi no est a òbligu a fàghere gasi. Mesches pro chie ischit ite bolet fatu.

S’assessora, a bisu meu, non bolende, est totu in intro de una ‘narrazione’ – chi l’ant contadu in capas cuende datos, beridades e fatos – chi nche la ruet in deretura a torrare a segus antis a su 2005 a s’era de cando si faeddaiat de sardu, ma sena faeddare in sardu. S’arriscu est chi l’apant cumbidada, sena si nde sapire, a sètzere in una vetura de su tempus pro torrare in segus a sa prima època de Soru, torrende a fàghere sas matessi cosas interlocutòrias. Chirca sotziolinguìstica, mesas pro arresonare, progetos de riforma, promissas de canales temàticos (l’aiat fata Soru puru custa promissa).

Imbetzes pro sa chistione LSC, unu mudìmene impolìticu. Andat bene: galu no est mesudie. Finas Renato Soru non l’aiat cumpresu a s’arbèschida, ma a mesu merie. E posca sa persone Clàudia at resursas cuadas chi ant a essire. Giai l’at a cumprèndere chi sa limba standard (non ortografia ebbia) est unu sèberu obligadu.

S’assessora imbetzes leghet sa còntiga de unu cunflitu in atu gasi comente lu contat chie no at traballadu in custos annos. E duncas, paret, sàbiu, ‘ragionevole’, achistiadu e sulenu chi una mediatzione polìtica bene fata potzat balangiare resurtos. Mancari una bella mesa de arresonu chi duret tres annos. Ma, a dolu mannu, no est gasi, ca b’at diferèntzias ideològicas fungudas de cumpònnere. E no est possìbile.

Sa matessi faddonca la faghet Vito Biolchini, ma pro àteras resones prus polìticas. Ca bidet su Movimentu una resursa pro s’àera soberanista-indipendentista. Pecadu chi non b’at cuncàmbia. Tocat a seberare, sa parte de òmine o fèmina de mesu est bella, ma de badas a dies de oe. Finas a carchi mese a como, forsis.

E in prus in s’arresonu de Firino no est posta in contu, pro medire sas partes, sa diferèntzia intre medas e solos, cumpetentes e incupetentes e intre traballadores e brigadores. Sos sirbones non sunt totus uguale comente parent.

E b’est sa chistione, posca, chi su Movimentu linguìsticu non nde podet prus de sas universidades sardas incupetentes, lentas e contràrias. Mentres issa sentit s’apretu de s’ateneocratzia dae intro e dae foras. E non l’at a bastare s’agiudu de sos betzos de su Movimentu ca non sunt prus de ghia. E sunt a sa sola.

Duncas sas chistiones polìticas bolent averguadas ca s’assessora m’est parta megiorende, ma semper in mesu de cussìgios faddidos e indicos tècnicos perigulosos (est cumbinta chi bastet una lege regionale pro programmare su sardu in iscola). E gasi si podet pèrdere tempus e faddire.

Ma m’est partu de bìdere in Neoneli in tames una persone de ànimu, Clàudia, chi podet èssere capatza de ispantare a totus e de truncare s’indùrriu. Sa mente ratzionale a bias non serbit: mègius a sighire s’intragna e s’istintu. Comente pro sa tzucada de Neoneli chi nemos si isetaiat.

Gasi s’ammiru a sa persone podet finamentas crèschere paris a sos cussìgios bonos.

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*

shared on wplocker.com