Cabu Frasca, unu cumentzu nou

de Giuseppe Pepe Coròngiu

10462445_10204502896882891_7914450784241922491_n

Unu tzurpu (polìticu) ebbia non resesset a bìdere sa grandu novidade de sa manifestatzione de Cabu Frasca de eris. Non su nùmeru de sos partetzipantes, non s’unidade de sos organizadores, non sa fortza mediàtica de s’operatzione. Ma s’ispiritu de revesa de sa gente acudida a Frasca chi at fatu intrare in sos coros (e in sas concas) s’idea chi in cue, a cuss’ora e cun cussas persones, at capitadu cosa. Un’avenimentu nou, malu a medire, ma poderosu. A manera de dare ànimu e perspetiva.

Eja, pròpiu gasi. E chie no est pòtzidu bènnere at pèrdidu de seguru carchi cosa. Ca nd’at costadu de ogni manera e a paritzos sentidos. Ma, prus che àteru, s’idea chi sa manifestatzione de eris fiat e est unu cumentzu nou. Un’ocasione noa pro totu su mundu natzionalitàriu, identitàriu, linguìsticu, soberanista, sardista e indipendentista de ghetare s’istòria a sa tenta pretzisa.

Ca sa cuntierra contra a sas bases militares est importante e depet èssere iscumbatada, ma sa chistione prus manna est si b’at una proposta polìtica pro iscumbatare sa chistione natzionale nostra. Autodeterminatzione, limba, autoguvernu, ambiente, energia, sanidade, economia, pastores, fiscu e àteru. Un’agenda de guvernu de un’istadu chi non b’est e depet bènnere. De unu partidu chi non b ‘est e depet lòmpere.

Frasca est istada una bìnchida verdadera pro chie l’at organizada ca at custrintu sa polìtica italianista egèmone a pònnere in fatu a sa ‘manifestada’ e a nde reconnòschere s’importu. Mancari pro una die ebbia. Però l’at fatu. E bene ant disinnadu sos organizadores a non fàghere intrare a faeddare sos rapresentantes istititzionales: diant àere mortu su merie a logos comunes politichescos sena amìtere sa derruta. Su galateu istitutzionale podet isetare cando sos aversàrios polìticos current a ti carculare. Ca su càrculu est derruta. Cheret nàrrere chi pro una bia as tentu resone e tando ite cherent sos chi sa resone si la leant semper (comente pro s’ùrtima lege eletorale, pro nàrrere)?.

Su mundu natzionalitàriu nd’est essidu a cantos dae sas ùrtimas eletziones e dae sos ùrtimos deghe annos. Partzidu, sena ghias fortes, sena fundamentu culturale, sena ischina pro parare fronte, sena unu progetu ideale e pragmàticu, cun sos liders chi l’ant traitu. E finas divididu intre ‘guvernativos’ (chi ant bintu sas eletziones) e ”disamparados’, chi l’as ant pèrdidas. Ma ambos sunt a rugradis de s’istòria: ca a bìnchere in su guvernu no est fàtzile che in sas eletziones, mentres su disamparu non podet addurare in eternu.

E tando Bustianu Cumpostu, Pier Franco Devias, Gianfranco Sollai, Gianluca Collu, e sos àteros, non podent non cumprèndere su chi est acadèssidu eris in Frasca. E so seguru chi l’ant cumpresu. E gasi l’ant cumpresu sos ‘soberanistas’, chi ant bintu sas eletziones, ma forsis – e eris fiat craru – ant pèrdidu su cuntatu cun su mundu de orìgine. E eris ant incasciadu disamore finas si fiant presentes tentende de improsare.

Ma cras cumentzat su disafiu nou de donare a sos sardos una proposta de polìtica chi non siat una simple gherra (giusta, pro caridade) contra a sas tzerachias militares, o contra àteru, ma una proposta in positivu de guvernu pragmàticu, ideale, cuncretu chi podet bìnchere. Finas si est disamparadu e a s’opositzione. Non sa sòlita còntiga de s’unidade de sos partidos, ma s’unidade de su progetu. Sa fortza de un’élite e de una classe dirigente noa natzionalitària. Finas, si est de agiudu, recuperende sos ‘traitores’ o chie at sighidu àteras semidas polìticas.

B’ant a proare? Bidimus, s’ocasione no est de pagu contu ca, in Frasca, at capitadu su chi movet sas abbas apauladas e lurdegosas de sa polìtica e de sa sotziedade. S’est mòvida sa gente, cussa normale. E custu mudat sa realidade e s’atinu suo.

P.S.

Interventos pùblicos medas in sardu e finas cartellos. Su sardu faeddadu meda dae sa gente. Belle belle normale. Unu giornalista amigu meu at faeddadu de s’assemblea prus manna de sardofaeddantes de s’istòria. Bi fiamus nois de sa limba puru pro sa prima bia a manera ufitziale comente Coordinamentu. Bene meda, su traballu de su Movimentu linguìsticu at produidu, ma tocat a cumprèndere chi sa chistione de sa limba est in intro de una prus manna. A fàghere sos espertos pagados a oras ebbia non bastat prus. Sa chi nos rechedet est una dimensione militante e polìtica. Si nono totu si nche morit isetende, cun impudu, su chi diat dèpere fàghere un’assessore o unu presidente. In s’interi chi nois nos istracamus ca amus pèrdidu sa resone prus funguda de sa polìtica linguìstica: liberare sa Sardigna dae sos polìgonos de s’opressione culturale.

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*

shared on wplocker.com