BOLIMUS SA LIMBA DE UNU PÒPULU NON DE UNA SETA E DUNCAS SA LSC SI PODET MUDARE E AMPLIARE

de Pepe Coròngiu 
IMG_0403

Amus presentadu su CROS in Aristanis comente sìmbulu de su traballu chi amus fatu in custos annos. Calicunu narat chi no amus fatu nudda dae su 2006 a oe.  Acò, a tènnere unu curretore ortogràficu de sardu, pagos annos a como, pariat un’utopia. Non bi l’ant a fàghere mai, naraiant. Non s’ant a pònnere mai de acordu, contaiant. Est impossìbile, isperaiant. 

E imbetzes su curretore de 40 mìgia lemmas est in lìnia e cadaunu lu podet impreare. Est un’ùtopia chi si acumprit. Unu bisu fatu realidade. E no est s’ùnica cosa chi amus fatu. A in antis de comintzare nois ite b’aiat de polìtica linguìstica? Amus fatu sos ufìtzios de sa limba sarda. Amus tentu unu presidente de sa Regione chi faeddaiat in sardu e un’àteru chi iscriiat  a su guvernu italianu. Amus tentu deliberas, logos, lìteras e cartellos in sardu in sa Regione. Sas intestatziones ufitziales in sardu. Amus tentu in fines unu standard che a sa LSC.

Su sardu est intradu in s’universidade. Amus tentu su sardu in iscola in s’oràriu curricolare, insinnantes formados, òperas didàticas, tradutziones de giudu, videogiogos, libros e grammàticas. Su sardu in sos mèdias at curtu che caddu: tv, ràdiu, web, giornales ant aumentadu sa produtzione in sardu. Amus fatu una campagna publitzitària intrea in sas televisiones cun spot in sardu. In sa campagna eletorale s’est faeddadu de polìtica linguìstica, comente mai in sos ùrtimos annos. E duncas, amus fatu unu muntone de initziativas pro crèschere sa cuscèntzia de su bilinguismu in Sardigna. E bi semus resessidos.

E tando proite gente chi narat chi est ativista de su bilinguismu nos narat chi no amus fatu nudda? Nos ingiùliant e nos frastimant? E nos atacant a livellu personale finas cun s’iscusa de sa LSC chi diat dèpere èssere mudada ca si nono semus no isco ite?

B’apo pensadu meda a su proite de custas ofesas e de custos ingiùlios. E mi so pensadu chi finas cussa est una manera de comunicare, de nàrrere cosas. Est una manera faddida e chi faghet dannu. E chi sa gente educada non diat prefèrrere. Ma est una manera de nos nàrrere paritzas cosas finas cun sa cuntierra, sa bètia e sa polèmica. Finas cun s’ofesa personale.

Nos cherent nàrrere chi bolent intrare in su chircu, in su tundu de sa gente chi at traballadu in custos annos. In cussa parte de Movimentu Linguìsticu chi at produidu totu custos resurtos. E nois depimus èssere atentos, sàbios e resonare comente una classe dirigente. Non semus una seta. Non cherimus fàghere una limba pro una seta, nois cherimus fàghere una limba natzionale, una limba pro unu pòpulu.

E tando, ca semus gasi, tenimus su dovere de faeddare cun custa gente, sena pregiudìtzios e arrennegos. Depimus abbèrrere su tundu, su chircu, su ballu e los depimus fàghere intrare ca si nono nos cumportamus che a sos peus de issos. Pro su bene de sa limba, de sa Sardigna e de su Movimentu Linguìsticu, chi gasi si podet finas ismanniare e afortire.

Posca su tempus at a sedatzare su trigu dae sas erbas malas.

E duncas si podet faeddare de mudare e ampliare sa LSC. Bastu chi custa gente siat in favore a traballare pro una limba e pro unu standard, cosa chi pro nois est una làcana chi non si podet barigare. Lu depimus fàghere custu arresonu cun custa gente, sena timoria e cun coràgiu. Podet èssere finas chi unos de custos siant interessados petzi a microegemonias personales, ma nois non semus sos meres de sa limba e non semus insostituìbiles. Depimus pònnere in contu chi si custos sunt prus capatzos de nois est pretzisu chi nos boghent. E custu, si sa tenta est custa pretzisa, at a fàghere su bene de sa limba. Ca sa cumpetitzione podet èssere finas sana.

A propòsitu de bogare s’ischit de sa cunditzione personale mia chi so a unu passu dae essire dae s’incarrigu. Non nde chèrgio faeddare inoghe ca non deghet. Naro petzi chi est unu sinnale negativu pro totu su Movimentu Linguìsticu. Unu movimentu dae semper avesu a su precariadu e a una ghisa de ‘Patu de Instabilidade’ chi, a cantu paret, pertocat finas a su diretore de su Sèrvitziu regionale. Diat èssere ora imbetzes de istabilizare operadores e ufìtzios.

Sa polìtica depet cumprèndere chi sa limba sarda podet sarvare s’autonomia ispetziale meda de prus de sos contos de s’insularidade, de sa farta de trasportos o de s’isvilupu chi trigat.

Gasi comente sa norma iscrita unitària est posta che a unu pianu paesagìsticu pro amparare s’ambiente linguìsticu. Sa gente s’arrenegat pro sos vìnculos, proat a torrare a pònnere tzimentu. Ma a sa fine est mègius una norma ùnica de sas costeras de milli pràgias asfaltadas dae s’italianu.

Giuseppe Corongiu – resumu de sa parlata

Aristanis, 29 abrile 2014. Sa Die de Sardigna-Presentada de su CROS- curretore regionale ortogràficu sardu

Is cummentos sunt serrados.

shared on wplocker.com