de Giuseppe Corronca
In custas dies si sunt fatas in Casteddu varias mobilitatziones varias dae parte de una discreta rapresentàntzia discreta de insinnantes de sas iscolas de ogni òrdine e gradu, pro manifestare contra s’iscellerada lege 107/2015, nòdida comente “Bona (?) Iscola”, nàschida dae su cherbeddu “abistu” de unu tzertu Renzi e cumpàngios.
Est nòdidu chi custa lege prevìdit sa deportazione fortzada de sos insinnantes de tota s’Itàlia in regiones diferentes dae cussa de orìgine, sena tènnere perunu contu de sas situatziones individuales de ogni insinnante, chi in antis de èssere unu nùmeru in graduatoria est una PESSONE (èssere chi pensat, chi tenet s’atinu, laureadu, ispetzializadu). Ma su cuntzetu de pessone est craru chi fuit a sa polìtica romana e a cussa nostrana.
Nointames sas protestas allutas de custas dies dae parte de sos insinnantes suta sos palatzos de su poderiu regionale, acumpangiados dae su sole caente de austu, sa resposta dae parte de sa polìtica est istada “polìtica” etotu, chi si podet resùmere cun sas fràsias chi sighent: “Connoschimus su problema…Custu no est de cumpetèntzia nostra…Bidimus ite si podet fàghere…”.
Est birgòngia manna chi sos rapresentantes istitutzionales de una Regione Autònoma non movant unu pòddighe contra a custa “contra-riforma” de Renzi e preferint fàghere sos interessos de Roma prus chi non cussos de sos Sardos.
Faghende gasi dimustrant tota s’incunsistèntzia polìtica issoro, ma mescamente umana. Giai su fatu chi sa Regione no est intentzionada a impugnare custa “legitedda”, la narat longa subra su fatu chi dae parte de custu guvernu regionale non bi siat peruna voluntade de tutelare sos insinnantes e de si fàghere càrrigu de sas resones issoro.
Custu èsodu fortzadu cumportat unu dramma in antis de totu familiare e afetivu, ca medas insinnantes ant a èssere costrìntos a èssere irraighinados e renuntziare a sa vida e a sos avesos issoro, a sos afetos prus caros de babbos, mamas, mugeres, maridos, fìgios, amigos, canes, gatos e gasi a sighire; ma cumportat fintzas unu dramma econòmicu, poite s’istipèndiu chi retzit unu insinnante no est bastante pro ammuntare totas sas ispesas relativas a afitu, condomìniu, lughe, gas, màndigu, trasportos.
Est inutile chi s’Assessora Claudia Firino imbiet una lìtera a sa Ministra de s’Istrutzione su 10 de austu, a pagas dies dae s’iscadèntzia de sa dimanda pro intrare in custu “pranu istraordinàriu de assuntziones”, petzi pro si samunare sa cussèntzia e ca pressada dae sas protestas.
Est àteru e tantu inùtile chi sa mentovada Assessora sighet a insìstere subra de su cuntzetu de “insularidade” de sa Sardigna. Si in sos aposentos de viale Trastevere connoschent unu pagu de geografia (a custu puntu mi benint medas dudas), ischint bene chi sa Sardigna est una ìsula situada addae de su Tirrenu.
Concluo manifestande una tristura funguda e pessimismu in contu de risolutzione positiva de custa vertèntzia, bidu e cunsideradu chi su Presidente de sa Regione Sarda no est minimamente intentzionadu a mòvere unu pòddighe pro iscongiurare sa deportatzione fortzada de sos cuntzitadinos suos, medas de sos cales, a dolu mannu, ant tentu fide a lu votare.
Giuseppe Corronca
Leave a comment
Una pregunta: sos professores chi cherent abarrare in Sardigna, e tenent totu sa resone comente est naturale, cherent traballare in Sardigna pro un’iscola sarda o pro un’iscola italiana in Sardigna?