Naschet Lìbe.R.U.: dae manca pro sessare cun sa presonia sarda

Naschet Lìbe.R.U.: dae manca pro sessare cun sa presonia sarda

-de Giuseppe Pepe Coròngiu – 
LIBERUIMG_5615

Si cumentzat cun Andria Andrillo chi cantat una cantzone (mùsica sua) chi faeddat de s’eroe sardu Frantziscu Cilocco, iscrita dae Pierfranco Devias. Si serrat cun su matessi Devias chi tzèrriat su nòmene de su partidu ‘Lìberos, rispetados, uguales’ cun evidente tributu a Peppinu Mereu. In mesu sa cunferèntzia pro s’imprenta (prus un’assemblea de inchìngiu, naramus) chi presentat unu partidu nou de sa manca indipendentista: Lìbe.R.U., unu programma chi est finas su sincretismu de sos tres famados agetivos polìticos – identitàrios de su poeta tonaresu. Cosa galana.

Semus in Casteddu, oe, hotel Calamosca: miradas de mare bellas, ma die lègia de maju cun abba e bentu. Sala prena, edade de sa gente prus bassa de su chi ti isetas. Fèminas in nùmeru bastante. Calicuna cara nòdida de su mundu identitàriu e linguìsticu. Su sìmbulu gràficu de su partidu est bellu meda e giogat cun s’acrònimu afilende-lu a istile de artzeri nuràgicu. Un’àtera cosa galana. S’hotel est unu pagu fora de manu dae sos istripitos de sa metròpoli polìtica chi oe est impitzada in sa campagna eletorale pro sas comunales e in sa presentatzione de sas listas. Lìbe.r.u. non partetzipat a su disafiu pro palàtziu Bacaredda e nd’est, gasi paret, meda a tesu. No est unu bene.

Su tema prus mannu paret difatis custu: cantu sa manca natzionale podet galu contare in sa Sardigna de oe, cussa de su guvernu Pigliaru, de sos trenos chi viàgiant a segus, de sos 7 mìgia giòvanos chi si nche fuint? Comente si podet contare in poderiu pro mudare s’istòria de unu pòpulu chi paret morende?

LIBERUIMG_5613

Lu narat deretu Riccardo Sanna, primu relatore, chi ses detzisu de fàghere custu partidu nou pro more de una manca patriòtica chi non resessiat prus a ‘influire’ subra sa polìtica sarda. Sos esempros de partidos de manca radicale de sas minorias natzionales europeas sunt medas dae sa CUP catalana a sos bascos. Ma sos ischemas de A manca pro s’Indipendèntzia e Fronte Indipendentista Unidu non sunt prus válidos, a cantu paret.

Cumparit luego unu de sos fantasmas de su movimentu antagonista: sa timoria de su gasi naradu ‘liderismu’. “Su nostru at a èssere unu partidu democràticu, orizontale – acrarit Sanna – de partetzipatzione. Manca cheret nàrrere a ligare valores cun atziones e a iscrìere unu programma sena massimalismos”. Sanna faeddat de ‘cumpàngios’ e de muros chi non depent esìstere intro militantes e gente comune. Faeddat de alternativas chi però, naro sa beridade, non sunt craras e si podent lèghere in unu libreddu chi est girende in sala.

S’idea semper e cando est de no èssere petzi antagonistas, ma de punnare a su guvernu de sos territòrios. Cesare Contu, presentat sa nàschida de custu partidu, e finas a Laura Celletti, chi contat “emotzionada” de s’organizatzione e de s’organigramma de su partidu nou.

LIBERUIMG_5616

A banda su nòmene de su partidu totu est in italianu. Finas su libreddu chi puru leat positziones coragiosas in favore de su bilinguismu ufitziale e de sa LSC, cosa chi no fiat iscontada nen prevèdida. Però s’italianizatzione est forte. Cosa chi si cumprendet, non chèrgio giuigare a nemos.

Ùnica etzetzione Devias chi comintzat sa parlata sua narende ‘Bene bènnidos’, in sardu. Posca, torrende a s’italianu, disinnat sos elementos de sa polìtica de Lìbe.R.U. “Non creimus in su partidu ùnicu de s’indipendentismu – narat Devias – cadaunu depet mantènnere sa prospetiva sua e sa nostra est de manca ca cherimus fraigare un’istadu emmo, ma diferente dae cussu de como”. Un’istadu, sighit su segretàriu de Lìbe.R.U., in ue su pòpulu traballadore siat mere de su destinu suo e siant sos tzitadinos meres de sas resursas e non sos privados. De ite semus meres in Sardigna? De nudda. Finas sos nuraghes sunt de Roma.

Sa chistione linguìstica est tzentrale, ma su guvernu regionale la manìgiat faghende limusinas. S’anticoloniasmu, pro Devias, at galu unu sentidu ca sa dipendèntzia depet sessare. Su cuadru est in intro de una classe polìtica iscualificada: nemos depet èssere sutamissu a s’istràngiu. Nemos depet pensare a s’indipendèntzia che a una santa chi sanat cada male: est unu protzessu. Est ora de l’acabare cun su liderismu: cadaunu in sa vida sua depet fraigare indipendèntzia.

devias_R439_thumb400x275

Devias est òmine chi at proadu in sa carena e in s’ànima sua s’ingiustìtzia de sa repressione italiana. In sala b’est finas Bruno Bellomonte, comente un’ammentu a puntòrgiu pro totu nois ‘normales’ borgheseddos minores. Comente non pensare chi custas persones siant de a beru ùtiles a sa Pàtria finas in sas diferèntzia de sas ideas? Rispetu.

“Non cherimus unu partidu ùnicu – serrat Devias – ma cherimus collaborare e nos interessat su cunfrontu. Sena cunfrontu non si creschet e unu mancari non s’abìgiat mancu de faddire. Ma sena acabare mai de defensare su fatu de èssere natzione e de non si sutamìtere a nemos: deo, pro èssere, depo èssere ‘lìberu”.

Mi nche torro a domo masedu. Sulenu. Non creo chi custu partidu non potzat ‘influire’. Lu podet fàghere si agatat sa manera de intrare in sa mentalidade de sa gente popolare. Sa crisi est una ditatura de sa finàntzia mondiale e de un’Europa frassa (non cussa chi nos aiant prenetadu) in ue cumandant sas bancas. Custu at creadu disacatu e arrennegu contra a su liberismu progressista de sos annos 90 e 2000. S’aberint in su mundu tretos noos pro unu ‘sotzialismu rinnovadu’ chi, mancari non s’at a mutire gasi, ma at a defensare sos matessi valores. Est sa revesa de sa manca. S’ùrtima leada de su comunismu modernu. 

LIBERUIMG_5611

B’at unu mundu patriòticu in Sardigna chi podet ligare custos valores a sa cumbata polìtica pro s’auto determinatzione. Sos cumpetidores issoro però non sunt nen Maninchedda nen su Partidu Sardu o ProgReS, sunt sos ‘sinistros’ italianos de sos partidos e partideddos filo-psèudo comunistas chi mirant galu a Roma comente chi esseret Stalingrado, mentres guvernant cun su peus capitalismu liberista colonizadore.

Est in cue su terrinu de marrare. Mentres issos oe chircant votos e firmas pro cunfirmare sos poderios issoro in sos comunes e in sa Regione, Lìbe.R.U. si presentat cun umiltade pro chircare de contare carchi cosa. Bi la podet fàghere si detzidet de gherrare a beru e atzetare sas règulas de sa gherra. E sa gherra polìtica si faghet tzertu cun s’egemonia, sas chèscias e sas manifestatziones, ma mescamente leende su cunsensu, sos votos, su poderiu, intrende in sas istitutziones pro mudare de a beru sas cosas. Gasi si podet “influire”.

Ca si unu no est lìberu est presoneri. E oe lu semus unu pagu totus isetende una classe dirigente sarda, de manca e de àteros colores, chi nos diat un’alenu de libertade.

Leave a comment

4 Comments

  1. Bos mando sas menzus bonas auras. Poi de s’esordiu iseto però unu tema agradessidu.

  2. Una notissia ona…

Send a Comment

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *