Istòria de sa "Accademia della Crusca"

– de Sarvadore Serra –

S’ “Accademia della Crusca” (chi a s‘ispissu li narant petzi “la Crusca”) est un’istitutzione chi ponet in pare istudiosos e espertos de linguìstica e filologia de sa limba italiana.

Naschet intre su 1570 e su 1580 in Firenze. Est unu grupu informale de amigos (sa “brigata dei crusconi”) chi, a diferèntzia de sos de s’ “Accademia fiorentina”, si dedicant a arresonadas de giogu (sas “cruscate”). Si costituit in manera ufitziale su 25 de martzu de su 1585, cun una tzerimònia inaugurale chi sighit de duos annos su tempus chi sos sòtzios suos ant cumintzadu a pessare a sa possibilidade de s’organizare cun un’ istatutu (adunàntzia de su 25 de ghennàrgiu de su 1583).

Sa Crusca est s’acadèmia linguìstica prus antiga de su mundu. In prus de bator sèculos de atividade s’est distinta semper pro s’impinnu suo istremenadu a mantènnere “pura” sa limba italiana originale, publichende, giai in su 1612, sa prima editzione de su “Vocabolario degli Accademici della Crusca”, chi at fatu a esempru lessicogràficu fintzas pro sas limbas frantzesa, tedesca e inglesa (ma non pro sa limba ispagnola, chi in su 1611 aiat publicadu su “Tesoro de la lengua castellana o española”, iscritu dae Sebastián de Covarrubias, su primu lessicogràficu de una limba moderna in Europa).

Oe faghet parte de sa Federatzione Europea de sas Istitutziones Linguìsticas Natzionales, chi sa tarea sua est a elaborare una lìnia comuna de defensa de totu sas limbas natzionales europeas. Pro s’Itàlia partètzipant a sa Federazione s’ “Accademia della Crusca” e s’”Opera del Vocabolario Italiano” de su CNR.

In sos annos 2010–11 fiant pessende de la cungiare pro resones econòmicas, pro more de sa crisi finantziària chi at bullugiadu s’Itàlia.

S’orìgine de custa istitutzione tenet unu pròlogu totu anti-acàdemicu: sos fundadores suos a sa prima si narant “ brigata dei Crusconi “ e formant una casta de sòtziu chi sos chi nde faghent parte – poetas, literados, òmines de deretu – tenent s’abesu de si reunire in ocasiones cunviviales alligras, in ue rètzitant pro giogu sas “ cruscate”, arresonos adutorados ma cun un’istile ingiogatzadu e brulleri. S’intentzione crara issoro, chi si cumprendet dae s’issèberu de su nùmene, est a s‘ischirriare dae sas lanosidades de s’ “Accademia fiorentina”, amparada dae su granduca Cosimo I de’ Medici, e a si pònnere contra a s’istile suo severu e classitzista. Sos cruscones gherrant contra a sa lanosidade classitzista fintzas cun s’umorismu, sa sàtira, e s’ironia, sena chi custu cumprumitat s’intentzione primària de su grupu, fundamentalmente literària, e esplicada a s‘ispissu in garas literàrias de livellu artu.

Sos fundadores de sa Crusca si identìficant traditzionalmente in: Giovan Battista Deti, su Sollo; Anton Francesco Grazzini, su Lasca; Bernardo Canigiani, su Gramolato; Bernardo Zanchini, su Macerato; Bastiano de’ Rossi, s’Inferigno; si b’agiunghet, in su mese de santugaine de su 1582, Lionardo Salviati, s’Infarinato (1540–1589). Suta s’impèllida e cun su cuntributu determinante de custu ùrtimu, dae su 1583 s’acadèmia leat una forma noa, punnende in manera coerente a su chi sos acadèmicos si proponiant: mustrare e cunservare sa bellesa de su vulgare fiorentinu, modelladu in sos autores de su Treghentos.

S’acadèmia, duncas, lassat su caràtere suo lùdicu, pro leare unu rolu normativu. Fintzas su sinnificadu de su tèrmine càmbiat: sos acadèmicos de sa Crusca traballant pro distìnghere sa parte bona e pura de sa limba (sa farina) dae sa parte mala e impura (pròpiu su fùrfure, sa “crusca”). Dae cue sa simbologia e s’aparatu: s’istemma est unu sedatzu ( buratto), cun su motu petrarchescu Il più bel fior ne coglie comente insinna. Sos membros leant, nessi in sos primos sèculos, unu “nome di Crusca“: un paranùmene ligadu in carchi manera a su tziclu de vida de su trigu e a castas o impreos de su pane (comente “Infarinato”, “Trito”, “Gramolato”, “Impastato” e totu gasi). Cada acadèmicu, in prus, tenet un’ “impresa“: una pala de linna in ue ant pintadu su nùmene de s’acadèmicu, unu motu leadu a su sòlitu dae Petrarca e una figura chi fatzat a ligàmene intre su nùmene e su motu. In prus, in sa sede de s’ “Accademia della Crusca”, mescamente in sa “Sala delle Pale”, bi sunt, collidos, àteros trastes chi nche torrant a su matessi campu semànticu, comente, pro nàrrere, iscannos fatos cun una còrbula posta a susu in giosso chi tenet, comente ischinale, una pala de forru.

Sa prima editzione de su “Vocabolario della Crusca” (1612) rifletit, duncas, sa cuntzetzione linguìstica de Salviati (e, a pustis suo, de s’acadèmicu Vincenzo Maria Borghini) chi andat prus a dae in antis de sas positziones de Pietro Bembo: nche torrat a un’ideale de limba fiorentina pura, naturale, populare, legitimada dae s’impreu de sos iscritores mannos comente de sos iscritores minores. Su vocabulàriu registrat fintzas sas paràulas de su fiorentinu biu, bastis chi siant testimoniadas e duncas legitimadas in autores antigos o testos minores, mancari non connotos.

Su vocabulàriu si caraterizat pro unu disinteressu totale pro sa terminologia tècnicu-sientìfica. Non bi sunt prus sa distintzione intre impreu de sa poesia e impreu de sa prosa, su riferimentu a sos usos regionales o dialetales, s’abesu a nche pònnere osservatziones gramaticales in sas boghes. Non bi sunt prus sos usos galu ligados a su latinu. Custa impostatzione arcaizante la crìticant sos istudiosos Beni, Tassoni, Bartoli, Politi, Gigli, Spadafora.

Ma sas crìticas non càmbiant sa manera de traballare de sos acadèmicos: sa segunda editzione de su 1623 non si diferèntziat meda dae sa prima si non pro carchi curretzione e pro s’aumentu de su nùmeru cumplessivu de sas boghes registradas. Sa de tres editziones l’imprentant in Firenze in sa tipografia de s’ “Accademia della Crusca” e la pùblicant in su 1691 in tres volùmenes cun dèdica a Cosimo III de’ Medici.

Presentat cambiamentos mannos: introduint s’indicatzione V.A. pro contrassinnare sas boghes antigas comente testimonia istòrica pro pòdere cumprèndere sos testos antigos e non comente esempru de sighire; soa autores dae ue leant sos esempros aumentant e bi nd’at fintzas calicunu modernu, comente Tasso (esclùdidu dae sas primas duas editziones), Machiavelli, Guicciardini, Della Casa, Varchi e àteros comente Sannazaro, Castiglione, Chiabrera; aumentat su nùmeru de tratados sientìficos leados in cunsideru e su de sas boghes leadas dae iscritores de sièntzia comente Galileo Galilei. Sa de bator editziones la pùblicant in Firenze intre su 1729 e su 1738 cun dèdica a Gian Gastone de’ Medici. Nche bogant fintzas sos autores de tratados tècnicu-sientìficos. Sa de chimbe editziones (chi nde pùblicant ùndighi volùmenes, su primu in su 1863) l’interrumpent a sa boghe Ozono in su 1923.

S’ “Accademia della Crusca” mandat a dae in antis s’atividade sua cun situatziones bonas e malas fintzas a su 1783, cando Pietro Leopoldo nche l’iscontzat paris cun àteras academias e la reunit in sa “Accademia Fiorentina” (segunda). In su 1808, però, fundant un’ “ Accademia Fiorentina” noa, sa de tres, e cun decretu de su 19 de ghennàrgiu de su 1811, firmadu dae Napoleone, riprìstinant sa Crusca cun s’autonomia sua, sos istatutos suos e sa finalidades antigas suas.

Su 3 de martzu de su 1809 su tronu de Toscana l’assinnant a Elisa Baciocchi, sorre de Napoleone Bonaparte, sa cale però non tenet sa facultade de modificare o emìtere leges noas, cumpetèntzia esclusiva de su frade. Totu sas leges, sos proclamas, sas lìteras, sos manifestos, sos editos, e totu gasi sunt iscritos in limba frantzesa. Belle gasi Napoleone su 9 de abrile de su 1809 cuntzedit a sos fiorentinos de impitare sa limba issoro cun s’emanatzione de unu decretu emìtidu dae su Palatzu de sas Tuileries.

In custu decretu s’afirmat chi «Sa limba italiana l’ant a pòdere impitare in Toscana in cuncurrèntzia cun sa limba frantzesa, in sos tribunales, in sos atos notariles e in sas iscrituras privadas.» In prus, pro si bragare de su bene chèrrere de sos frantzesos, s’agiunghet: «Nois amus postu e ponimus cun custu decretu unu prèmiu annuale de 500 napoleones, chi sos fundos ant a èssere leados da sa lista tzivile nostra e chi at a èssere dadu, cunforma a sos raportos chi nos ant a fàghere, a sos autores chi sas òperas issoro ant a cuntribùere cun prus profetu a mantènnere sa limba italiana in totu sa puresa sua.»

Cun un’àteru decretu de su 9 de ghennàrgiu 1811 torrant a fundare s’ “Accademia della Crusca” «incarrigada in manera particulare de sa revisione de su ditzionàriu de sa limba italiana, e de sa cunservatzione de sa puresa de limba etotu.» Pro sos acadèmicos fissant un’assinnu annuale de 500 francos; de 1000 francos pro sos incarrigados de sa cumpilatzione de su ditzionàriu; e de 1200 pro su segretàriu.

In su sèculu XX su decretu lege de s’11 de martzu de su 1923 càmbiat sa cumpositzione sua e s’indiritzu suo; sa cumpilatzione de su Vocabulàriu la sostituint cun sa de testos filològicos e su Vocabulàriu lu leat in càrrigu una sotziedade privada de istudiosos. In su 1955, però, torrant a faeddare de una ripresa de s’òpera a initziativa de Bruno Migliorini e de àteros.

In su 1983 est definitivu s’ischirriòngiu de s’ “Accademia” dae su progetu de su Vocabulàriu.

In su presente, sas finalidades printzipales sunt:

• amparare, cun sos Tzentros ispetzializados e in raportu de collaboratzione e integratzione cun sas Universidades , s’atividade sientìfica e sa formatzione de chircadores noos in su campu de sa linguìstica e de sa filologia italiana;

• acuisire e ispainare, in sa sotziedade italiana e mescamente in iscola, sa connoschèntzia istòrica de sa limba italiana e sa cussèntzia crìtica de s’evolutzione atuale sua, in su cuadru de sos cuncàmbios interlinguìsticos de su mundu cuntemporàneu;

• collaborare cun sas istitutziones afines printzipales de Paisos istràngios e cun sas istitutziones guvernativas italianas e de s’Unione Europea in sa polìtica in favore de su plurilinguismu de su continente nostru.

Ligàmene: https://it.wikipedia.org/wiki/Accademia_della_Crusca

Leave a comment