Dae Catalùnya movet torra su dibàtu pro “Su sardu normale“ de Coròngiu

 

Francesc Xavier Villa

Sa Revista de Llengua i Dret (Journal of Language and Law) de sa Escola de Administraciò Pùblica de sa Generalitat de Catalùnya, cun una retzensione longa e argumentada, at torradu a abèrrere su dibatu in contu a su libru “Il sardo una lingua normale” de Giuseppe Pepe Coròngiu. In su nùmeru 65 de sa revista difatis, Francesc Xavier Vila, professore titulare de sotziolinguìstica catalana e diretore de su Centre Universitari de Sociolingüística i Comunicació- CUSC de la Universitat de Barcelona, at dadu contu de sas 271 pàginas de s’òbera (èdita dae Condaghes in su 2013) de s’iscritore lacunesu, rivalutende sas tesis cuntènnidas e finas sa capatzidade de descrìere sa situatzione sotziolinguìstica sarda cun una mirada e una mentalidade internatzionale.

Una retzensione gasi no est de pagu contu. Ca est fata dae unu acadèmicu catalanu de primore, cun ainas e mètodu iscientìficu, cun su prestìgiu de sa revista e cun s’ogru crosidadosu de s’istudiosu europeu chi cheret cumprèndere mègius sa realidade in ue su sardu sighit a èssere una limba minorizada. In custa tenta su libru de Coròngiu, gasi comente fiat s’intentu de s’autore a sos tempos, est definidu una “prenda minore” pro cale si siat letore interessadu a cumprèndere s’istòria de sa minorizatzione de su sardu e de su movimentu linguìsticu sende chi est renèssidu a “ofèrrere una ghenna de intrada a unu mundu complicadu, siat a su neòfita locale e siat a cussu istràngiu”. A bisu de su retzensore de sa revista ufitziale de su guvernu catalanu (chi dae semper sighit chistiones de limbas ufitziales e de minoria) su traballu est “una crae fundamentale pro cumprèndere sa polìtica linguìstica in s’ìsula de Sardigna”, ma finas de balia pro comente “oferit una visione crìtica e documentada de s’istòria sotziale de s’unificatzione linguìstica italiana chi protzedit dae una periferia chi disìgiat de èssere tratada cun unu pagu de ugualidade”.
Vila, faghende un’analizu de compudu de totu sos capìtulos, bogat a campu sos fundamentos de su libru.

Sa tesi de primore de Coròngiu est cussa chi s’istadu negativu presente de su sardu est ligadu a sa democratizatzione mancada de s’ìsula e a sos efetos de su colonialismu (polìticu, culturale e militare) ibèricu e italianu e a s’assuntzione de responsabilidade linguìstica e autonomìstica mancada de sa classe dirigente. In su bundu de s’argumentatzione de Coròngiu b’at su cumbinchimentu chi sa crisi de su sardu, gasi comente de sa sotziedade sarda, s’est fraigada protzedende dae unu protzessu de costrutzione de mitos, in contu de sardos e de sardu, chi a bellu a bellu sunt intrados in s’imaginàriu de sa classe dirigente e posca de su corpus sotziale. In custu sentidu, s’autore denùntziat chi s’acadèmia italiana de Sardigna at fraigadu una filera de logos còmunes e de tòpicos-fàulas in contu de limba sarda chi no ant fatu àteru chi agraviare su disacatu de sa limba locale e favorèssere sa sostitutzione linguìstica.

A sighidura sunt individuados a primore sos tòpicos prus connotos de sa chistione de sa limba sarda chi sunt semper in auge e ant operadu a meravìgia in sos chimbe annos de su guvernu Pigliaru cun dannos mannos. In prus est bene allampiadu su gasi naradu “orientalismu linguìsticu”, chi pro Coròngiu est unu protzessu chi servit a sas popolatziones egemonizadas dae àteros, comente sos sardos, pro si collonare a sa sola e atzetare su domìniu de su pòpulu e de sa limba italiana. E mescamente s’imbentu de su “Logudoresu” e de su “Campidanesu”, una manera perfeta de abalentare unu “divide et impera” chi no est fundamentadu subra peruna beridade iscientìfica neutrale, ma subra una presunta “traditzione” populare literària chi però non b’est. O nessi s’autore chircat de mustrare comente s’istòria literària de Sardigna podet èssere lèghida a manera diferente dae cussa “clàssica” acadèmica, semper cun su averguare eventos a indùrriu de unu standard literàriu creadu dae Giròmine Araolla in su 1500. Su libru contat finas de comente sa classe dirigente culturale egèmone filo italianista at in su tempus cumbatadu su movimentu linguìsticu e neosardista: a primìtzios narende chi su sardu fiat unu dialetu e posca, in segus a s’afortiare de sas leges de tutela, puntende totu a sa divisione de sos operadores valorizende sa gherra intre sas variantes e sos localismos mescamente cun s’oponimentu de unu standard “campidanesu” a cussu unitàriu. Finas Coròngiu, chi est istadu diretore de su Servìtziu Regionale de sa Limba, chi oe no esistit prus burradu a manera iscarada in su 2015 dae su guvernu Pigliaru, est istadu vìtima de sas cuntierras interrompende a mala bògia sa traietòria sua, pro more finas de s’interventu polìticu de autoridades acadèmicas sardas mannas.

B’at finas, a manera echilibrada, una crìtica costrutiva a sos lìmites de su traballu chi però, a parre de s’autore de sa retzensione, non nde minimant s’importànzia.

Tàtari, presentada de su Don Chisciote in sardu

Una mirada, cussa de Coròngiu, chi punnat a su fràigu de una limba natzionale sarda, cun unu standard ùnicu comente totu sas limbas normales, chi at agatadu s’ora de glòria sua in su 2006 cun sa proposta de su guvernu sardu connota comente Limba Sarda Comuna. Proposta chi est galu in vigèntzia, sende chi mancu su guvernu de sos acadèmicos italianistas de custos annos at tentu su coràgiu de burrare e chi at tentu finas unu reconnoschimentu insperadu in s’ùrtima lege (inùtile e dannàrgia) aproada dae su Cussìgiu Regionale.

Dannos mannos però at cajonadu sa polìtica de sos assessores de sa Giunta Pigliaru: est sighidu su protzessu de sostitutzione linguìstica, s’est favoressida sa gherra de sas variantes imbetzes chi s’unificatzione, si sunt transidas sas resursas dae sa limba ufitziale a su folklore rùsticu populare e si sunt frimmadas totu sas fainas innovativas promòvidas in sos annos dae su 2005 a su 2014. Chimbe annos de polìtica reatzionària contra a s’idea de unu sardu normale cuada dae una istratègia de annùntzios in sos giornales de programmas linguìsticos istravanados chi posca non si sunt mai acumpridos (comente sa chistione Rai finida in nudda).

Dae sa retzensione catalana noa de custu libru, torrat a mòvere s’idea chi una polìtica linguìstica potzat èssere atuada dae unu guvernu regionale nou siat fatu dae chie si siat. Su movimentu linguìsticu però depet cumprèndere chi depet chircare s’autonomia sua culturale e econòmica e non chircare legitimatzione in sos innimigos de sa limba sarda, mescamente s’universidade chi ispàrghinat mitos frassos e sa polìtica politicante, chi est interessada petzi a no àere problemas e a trasformare sos operadores culturales in clientes eletorales aorende sos chi istrobbant. Est craru chi, si sighint custas dinàmicas, non b’at àere perunu cambiamentu de primore pro sa chistione de sa limba e finas traballadores e imprenditores sèrios s’ant a agatare cun sas manos bòidas.

Mapa de su sardu unidu

Pro Coròngiu, sas cuncàmbias culturales e polìticas cun sa Catalùnya, non sunt una cosa noa. In passadu at tentu cuntatos mannos cun Carles Duarte i Montserrat, poeta, intelletuale, faghidore de su limbàgiu giurìdicu e amministrativu e cumponente de sa redatzione de sa revista Llengua i dret e oe finas presidente de su Consìgiu natzionale de sa cultura e de sas artes de sa Generalitat de Catalunya. At fatu cunvegnos e relatas in calidade de relatore in s’IEC e in s’assòtziu de sos sardos de Bartzellona. At collaboradu istitutzionalmente e personalmente cun s’ufìtziu de rapresentàntzia de su guvernu catalanu in S’Alighera, mescamente cando fiat diretu dae Joan Elies Adell Pittarch. A sa fine de s’annu coladu s’intelletuale lacunesu at organizadu una manifestatzione de solidariedade in Casteddu pro sos presoneris polìticos catalanos e at presentadu in Bartzellona sas tradutziones de sos contos de Gramsci pro pipios in 4 limbas.

Dae Bartzellona a Casteddu andant e torrant ideas e pensamentos intre duas limbas chi in passadu ant cumpartzidu meda e como ant duas situatziones diferentes medas. Sa de su sardu belle tràgica e pro nudda normale chi s’autore acrarit che una Catalùnya a s’imbesse in ue sunt binchende sos contras a sa limba cun s’agiudu de sos chi resonant in base a sos mitos frassos (e a s’individualismu) e non a s’idea polìtica linguìstica natzionale.

 

incarca pro lèghere totu

http://www.academia.edu/26538442/CORONGIU_GIUSEPPE._2013._IL_SARDO_UNA_LINGUA_NORMALE_._MANUALE_PER_CHI_NON_NE_SA_NULLA_NON_CONOSCE_LA_LINGUISTICA_E_VUOLE_SAPERNE_DI_PIÙ_O_CAMBIARE_IDEA._CAGLIARI_CONDAGHES._271_PÀG._ISBN_978-88-7356-214-6

 

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*