A l’ischides chi non so prus su diretore de sa limba? E tando callade-bos

de Giuseppe Pepe Coròngiu

Corongiu 2015

Sa nova est: non so prus su diretore de sa limba in Regione. Comente? A beru? Macu ses? Brullende? Eja, tocat a lu nàrrere a pustis de un’annu pro ite forsis calicunu galu non l’at cumpresu.

Pro sos chi no ant retentiva, lu repito: non so prus su diretore de su servìtziu limba sarda de sa Regione Autonoma de Sardigna chi apo lassadu su 16 de maju de s’annu coladu.

Lu naro ca m’est capitadu de annotare in paritzos logos, galu biu su fogu de sa bètia e de sas polèmicas a parusu. E contra a sa LSC e contra a a sos ufìtzios chi imponent e contra a una polìtica chi depiat èssere prus “inclusiva”. E contra a Coròngiu e a favore de sos emendamentos a s’istandard e contra a unu muntone de cosas fatas e non fatas in sos 9 annos chi apo traballadu intre arburada Trento e Trieste. Ufff….e ite cascàviu.

Sa cosa chi m’at fatu curiosisade est chi sos mandrones dannàrgios de semper, e sos cunvertidos a s’anti lsc o a s’anti corongismu dae pagu tempus (pustis chi, cando fia a caddu, fiant semper ‘amigos’), sighint a m’imputare e a mi chircare neghes e a mi ghetare in palas totu sas curpas de su mundu. Finas como chi est coladu un’annu e forsis si diat dèpere comintzare a medire ite ant produidu àteros.

Tantu a mene non m’ais a cumbìnchere mai, istade seguros.

Ma pro ite faghent gasi mi so pregontadu? Pro ite mi ponent in fatu a dies de oe? Diant pòdere, pro nàrrere, averguare ite ant fatu issos e totu. O ite ant fatu sos criticones de semper chi faeddant, iscrient e pesant sos fìgios in italianu. O ite at fatu in un’annu sa Regione o ite est faghende. Diant pòdere averguare si sos finantziamentos sunt bastantes e si sos traballos sighint. Diant pòdere compidare si sos òmines polìticos (!?) chi ant ghetadu a terra sa polìtica linguìstica ant pesadu, in doighi meses, un’alternativa.

No, in tamen preferint a sighire cun custas crìticas personales comente chi deo essere semper in cue che a nùmeru unu de sa polìtica regionale. Comente chi conte calicuna cosa e imbetzes como so unu simple militante. Chi, a manera legìtima, narat sa sua.

No est chi sa cosa de èssere atentzionadu mi dispragat meda meda. Cheret nàrrere forsis, comente at iscritu calicunu, chi unu marcu forte est istadu lassadu, chi sa capia bi fiat e duncas est “naturale” a sighire a chircare s’òmine chi in custos annos, in su bene e in su male, s’est carrigadu sas responsabilidades (finas non sas suas) de sas polìtica linguìstica.

S’òmine chi, cun unu libru, at naradu una cosa trasparente ma simple: si non nos liberamus dae sa manera betza de bìdere sa limba (orientalismu) non nche la faghimus. E dae in cue: betze tìrrias e disamistades.

Ma su cunfrontu sanu e onestu dat profetu. Su chi no andat  bene, comente semper, sunt sos ingiùrgios, sas fàulas e sa pretesa de mi nàrrere ite depo fàghere o finas ite depo pensare. Custas tres cosas las refudo e las torro a imbiare a sos mitentes, sende chi non rispondo comomai né a machines né a fàulas ca bi diat chèrrere passièntzia meda. E su prus de sa bortas a samunare sa conca a s’àinu – comente narat su ditzu – si perdet s’abba, su sabone e su tempus. E finas sa salude.

E tando, crìticos, aversàrios, ex amigos (oe a s’ala de sos binchidores) e ponidores de fogu istimados rassignade-bos a sa realtade. Deo naro e leo sas positziones chi chèrgio de lìberu tzitadinu cando so cumbintu chi siant giustas. Comente apo semper fatu e in coerèntzia cun su chi apo fatu comente diretore (cosa rara chi non totus si podent permìtere). Non tèngio perunu òbligu nen de mediare nen de chircare audìtziu mannu, nen de fàghere no isco cale polìtica de aunimentu o de umiltade. Fatzo sa politica mia e de su grupu meu pro su chi medimus pretzisu nois. Non tocat a mie, o a nois, a fàghere sa sìntesi.

So cumbintu, pro nàrrere, chi su sardu sena un’istandard non tenet peruna possibilidade de èssere reconnotu che a  una limba. Sa norma chi tenimus dae noe annos est sa LSC. Deo l’apo imparada, cun umilidade e ispiritu de servìtziu. Lu podent fàghere sos àteros puru, no est gasi difìtzile. Non si bolet imparare? Sighide a iscrìere sena normas, ma non seghedas sa conca su cun su giudu de sa limba.

Andat male? Podet èssere megiorada? Bene, deo non tèngio, ne apo mai tentu, sas cumpetèntzias pro la modificare. Lu fatzat chie nde tenet. Cando sa Regione l’at a cambiare deo, sende chi so unu patriota coerente, l’apo a sighire.

Ma sigomente sunt medas sas pulsiones pro nde fàghere, cun s’iscùsia de la megiorare, una simple ortografia de dialetos (comente cheret s’universidade) como so contràriu a la tocare. Pro su chi balet ca non so nemos. Ca custu guvernu no at dadu galu garantzias de àere cumpresu bene sa chistione de sa limba e, finas si est faghende pagu e nudda, si no la tocat est mègius. Finas pro issu etotu. Antzis, la diat dèpet promòvere cun fortza dae luego.

In contu de relatas cun sa gente o cun su movimentu linguìsticu, torro a nàrrere, non so obligadu a pònnere in pare peruna truma nen majoria nen tzìrculos de gente e a pònnere paghes. Non so prus su diretore, cussu traballu lu depent fàghere àteros. Deo chirco de rapresentare, paris cun àteros amigos, unu sentidu, una positzione, unu riferimentu polìticu-linguìsticu chi est cussu chi totus connoschent mesches sos chi sighint s’atividade de su Coordinamentu Sardu Ufitziale e Limba Sarda 2.0.

Non mi interessat su lanivùgiu o su discussionismu o sos dialetos-variantes elevados a sistema ufitziale o su folclore o totu sas tzarras linguìsticas de chie colat su tempus in arresonos subra sos màssimos sistemas de sas normas linguìsticas. E chi a sa fine refudat s’idea chi su sardu est una limba, iscriende-lu comente li essit, segundu normas personales, locales o incoerentes faghende-lu a bisera che a dialetu. E vi sunt finas amigas e amigos chi lu faghet, e no andat bene su matessi.

E non mi interessat chie, cada pariga de annos, cheret torrare a abèrrere s’arresonu subra s’istandard. Ufff….totu argumentos giai averguados e refudados dae sos espertos e dae sa politica.

Proite, pro cale sentidu de masochismu, bi depimus torrare semper? Pro ite semus galu malàidos?

A dolu mannu, in sa Sardigna de oe, gente meda non cumprendet pro ignoràntzia e mandronia custa simple beridade. Ite li podimus fàghere? A lis contare fàulas? A los pigare in giru? A los cumbìnchere chi iscriende in 300 dialetos faghes una limba normale? Est su chi contant sos acadèmicos italianistas, ma ischimus chi est una trampa. E gente meda, finas amantiosos de sa limba, si inchietant si li naras custa simple beridade? E passìentzia, l’apo a nàrrere su matessi.

Sa limba polinòmica, gasi narat, no est una limba normale ma unu pluridialetu. E no andat bene.

In Sardigna si mèdiat a s’infinidu, si faghet lanivùgiu, si faghet discussionismu pro semper. Arguai a leare una positzione crara o unu cumbinchimentu forte si nono ses unu talebanu. Totus timint a brigare. Punna de sa vida: non brigare cun nemos. Ma tando sas cosas chie las faghet?

Si los aia chertos imboligare a medas cun fàulas dialetales, l’aia fatu sende sètzidu a caddu. Mancari como bi fia galu. Apo seberadu in tamen de contare sa beridade e semus inoghe.

Su chi mi penso est chi, b’at meda de custu pensamentu isvariadu ca s’anàlisi de sa permanèntzia mia in Regione, e finas sa essida, est istada fata male dae totu sos dannàrgios, oportunistas, ex amigos, tzarrones in italianu, acadèmicos e linguistas fallidos, iscritores inchietos ca non los at retzesensidos nemos e si sunt cumpresas male (in bona o mala fide) atziones, ideas, càusas e resurtos fina de sa essida mia.

No est s’ora como de contare totu. B’at tempus, finas pro iscobiare misèrias e fainas cuadas. S’iscena de sa controrivolutzione e de sa restauratzione depet galu cùrrere. In medas ant abandonadu su carru ca pensaiant, e pensant, de balangiare giudu e dinare cun s’àtera banda. Ma ant faddidu, e l’ischint ca sas cosas sunt andende male e cun su tempus ant a pèrdere s’unu e s’àteru.

Deo in tamen apo fatu semper previsiones reàlisticas chi si sunt acumpridas die cun die. E mantèngio cun firmesa, craresa e onestade sas positziones nòdidas. E tando proite sighit totu custa tìrria?

Arregalade-bos.

Giuseppe Pepe Coròngiu

 

2 Cummentos

  1. Vittorio Falchi says:

    Dae cando fia pitzinnu apo sempre sustennidu sa netzessidade de una unica limba sarda. Tzertas regulas de sa lsc no mi piaghen comente sa Tz in termines comente orazione fazione, e titu cussos chi bessin in ione e puru cussos chi benin dae sa C comente felize e gai sighinde. Ma si si trattat de criare unu canone universale cun regulas generales andat bene. Custas regulas deven tenner preminenzia subra cale si siat atera consideratzione e totu sos chi pensan de iscriere in limba sarda si deven adeguare. Un’ateru problema est dadu dae sa netzessidade de introduere termines chi in sardu no esistin comente sa paraula PIOGGIA chi iscridimos ABBA ma no est sa matessi cosa.Eo calchi bolta apo impittadu PRUVIA pro imbolare unu crastu in unu poju e mover sas abbas. Bisonzat de atzettare sas paraulas esistentes in ateras limbas e fagherlas nostras comente faghen totu sos ateros pobulos sena timire contaminatziine peruna ca esser contaminados in bene no est una coda mala. Sas paraulas noas irrichin sa limba dendeli colires e isfumaduras chi una limba pobera no podet tennere

  2. Vittorio Falchi says:

    Pedo iscusa ca apo fattu calchi errore de istampa ma no so capatzu de lu curregere e poi sa discussione no fit ancora finida chi m’est partida s’ istampa. Ma sa sustantzia penso chi siat giara. Saludos a totu Vittorio Falchi

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*