Sa dotrina polìtica sardista de Camillu Bellieni

   –   de Sarvadore Serra  –

Camillu Bellieni est nàschidu su 31 de ghennàrgiu de su 1893 in Tàtari, a ue sa mama si nche fiat tramudada pro su tempus de s’illierare. S’at coladu sa pitzinnia in Tiesi, in ue su babbu fiat apotecàriu. At istudiadu in su Litzeu  Azuni de Tàtari, in sos matessi annos chi lu l’at frecuentadu Palmiro Togliatti. S’est laureadu in giurisprudèntzia in s’Universidade de Tàtari, e, pustis, in filosofia, in Roma. Est istadu interventista e at leadu parte in sa prima ghera mundiale,   cun su gradu de  tenente,   in sa Brigada Tàtari, in pare cun Emìliu Lussu.

Bellieni est istadu s’animadore printzipale de s’ala polititzizada de su movimentu de sos ex cumbatentes.  Est istadu su primu diretore  regionale a pustis de su cungressu  de Aristanis chi at cunsacradu, a pustis de un’intertesa manna, sa nàschida ufitziale de  su P.S.d`Az.

Istòricu  e filòsofu, òmine de grandu cultura, e de ispessore morale mannu, Bellieni est istadu su teòricu  e s’organizadore mannu  de su primu sardismu. At fatu, de sas ideas  de libertade,  giustìtzia e ecuidade sotziale, sa religione tzivile sua, e at crèidu semper  in s`idea de su riscatu morale e sotziale de sa Sardigna. Bellieni bidiat sa Sardigna, pro sa positzione geogràfica sua, e pro s’istòria culturale sua, comente su fulcru de un`alternativa polìtica e econòmica mediterrànea chi s’esseret posta in su tzentru de sos blocos politicos e militares chi si fiant formados a pustis de sa prima gherra mundiale.

Cristianu pro cultura e làicu in s`atzione, liberale e antifascista, republicanu e sotzialista, Bellieni at ligadu sos filones mannos de sa cultura morale e polìtica europea cun sa  dotrina de s`autonomismu federalista.

S`autonomismu, in su limbàgiu de  Bellieni, est, in manera literale, capatzidade autodeterminativa de sas pessones e de sos pòpulos, chi depet agatare  s’espressione polìtica sua  in sa potestade legislativa de s` “Ente Regione”. A su regionalismu italianu post-unitàriu li mancaiat pròpiu sa potestade legislativa e soveranitària de sas regiones.

Si sa Sardigna est una Natzione, custu est s’arresonamentu de Bellieni, est una Natzione “abortiva” e gasi at a abbarrare fintzas a cando no at a lograre sa soverania polìtica sua  e sa potestade  legislativa sua in paridade cun s’Istadu.

Nde resurtaiat chi  sas propostas dèbiles  de detzentramentu amministrativu, chi beniant dae sa dereta  e dae sa manca istòrica, non bastaiant a  collire sa visione regionalista de Bellieni, e chi, duncas, tocaiat a torrare a iscrìere su cuntratu  intre sas  Regiones  s e s’Istadu. Unu cuntratu  in ue  unos cantos poderes  los tenet s’Istadu  tzentrale e àteros los tenent sas Regiones.

In custa òtica federale, duncas, si cumprendet  s`autonomismu sardista de Bellieni. In s’idea sua, sa  Regione si faghet Istadu, si ponet  comente parte integrante e costitutiva sua e, in pare  cun àteras Regiones-Istadu, disinnat s’assentu nou de una repùblica federale moderna. S’Istadu   republicanu nou diat dèpere èssere formadu, in s’idea de  Bellieni, dae sas Regiones  chi, in manera lìbera, aderint  a sa formatzione de s’Istadu federale nou, cun sa matessi dinnidade  e cun sa matessi autonomia.

Petzi in custa  prospetiva s’istòria de sa  Natzione Sarda aiat àpidu pòdere agatare  sa dimensione istatuale sua, e  duncas essire dae cudda cunditzione de  Natzione “abortiva” in  ue si fiat agatada a pustis de sa derrota tràgica e definitiva  sufrida cun sas tropas aragonesas in sos montigros  de su Màrghine. In su matessi tempus, Bellieni si seraiat  de sa pagu abistesa de sas classes dirigentes  sardas e italianas pro s’acumprimentu de unu disinnu polìticu ambitziosu cale fiat pròpiu su de una  refundatzione bera de s’ istatualidade  e de sa polìtica. Dae custu naschiat s’esigènzia chi esserent nàschidos  unu partidu nou e una classe dirigente noa  cun una cussèntzia noa, bonos a si leare responsabilidades noas pro sa  Sardigna, pro s’Itàlia  e pro s’Europa.

In sos annos de su fascismu, cando sos partidos ant dèpidu callare, Bellieni at insinnadu filosofia e pedagogia in Trieste. Est istadu unu de  sos protagonistas de sa torrada a sa democratzia a pustis de sa ruta de su fascismu, e est istadu crìticu meda cun s’autonomismu chi fiat naschende, chi de seguru no andaiat in su chirru chi cheriat issu.

 Si nch’est mortu in Nàpule   su noe de nadale de su 1975, e  sa carena sua nche l’ant torrada a Tàtari, in ue est sepultada in su campusantu de sa tzitade.

Ligàmenes:

https://www.paradisola.it/cultura/personaggi-sardi/1360-camillo-bellieni

http://www.psdaz.net/index.php/articoli-ammentos/167-camillo-bellieni-e-la-nascita-del-partito-sardo-d-azione

https://www.ilisso.it/camillo-bellieni/

http://www.sanatzione.eu/2018/05/il-pensiero-economico-di-camillo-bellieni-padre-del-sardismo-ql1/

https://it.wikipedia.org/wiki/Camillo_Bellieni

http://www.brigatasassari.it/default.asp?site_id=300&idpage=506&title=Camillo%20Bellieni&lang=it

 

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*