Creze Literadura

– de Sarvadore Serra

Su primu de sos autores sardos chi s’ischit chi at iscritu  sas rapresentatziones sacras in limba sarda est Padre Antoni Maria de Estertzili (1644- 1727)

Read More

         –    de Sarvadore Serra –

Su disìgiu de mustrare sos elementos chi caraterizant sa Sardigna comente Natzione e sa bògia de abalorare un’identidade fundada subra de traditziones e eventos istòricos de importu  sunt  istados gasi fortes in s‘800 chi nch’ant giutu   unas cantas pessones disconnotas  (chi sunt abbarradas in s’umbra ma de seguru teniant aìnas intelletuales bonas a beru) a creare documentos chi, narende chi fiant de àteros tempos, depiant mustrare chi s’ìsula aiat connotu mamentos de   lugore mannu.

Dae su 1845 in sos ambientes culturales de Casteddu ant cumintzadu a girare   unos cantos manuscritos chi si referiant a su tempus de sos giuigados. Custos manuscritos  fiant ligados a pare, e mustraiant chi sa vida de sas cortes de Sardigna, e pro prima sa de Arborea, fiat acumpangiada dae una froridura istraordinària  de sas lìteras e de sos istùdios giurìdicos. Sa cosa at pesadu unu maudinu mannu: tzertos  istudiosos naraiant chi de seguru fiant autènticos, àteros fiant cumbintos chi fiant farsos.

Una de sas pessones  prus cumbintas chi cussos pabiros esserent sintzillos fiat su casteddaju Pedru Martini (1800 – 1866), istòricu, giornalista, diretore  de sa Biblioteca Universitària de Casteddu. Issu los at istudiados e nd’at collidu medas in unu volùmene.

Pustis, pro fàghere sessare sa cuntierra, s’Acadèmia de sas Sièntzias de Berlinu at dadu a una cummissione s’incàrrigu de los istudiare. Su presidente de custa cummissione fiat Theodor Mommsen, istudiosu, filòlogu e epigrafista (1817 – 1903). Issu, in su 1870, cun una relata articulada e particularigiada, at decraradu chi cussos  materiales fiant farsos in totu.

Ma, ite fiant custos documentos  chi lis naraiant “Cartas de Arborea”?  Fiant cantos  de prosa e de poesia in ue essiant a campu figuras de poetas e iscritores; iscritos chi, si los torramus a lèghere oe, mustrant unu balore literàriu artu, fintzas ca sos cumpiladores, chie si siat chi esserent, in prus de connòschere su tempus coladu de Sardigna teniant capatzidades espressivas non de pagu contu.

In un’iscritu de sas Cartas de Arborea si faeddat fintzas  de limba sarda, aderende a su clima de abaloramentu de sa cultura de su logu, e si nde proponet un’istòria chi nche torrat  a su 1222, belle unu sèculu  in antis de su “De vulgari eloquentia” de Dante Alighieri. Totu custu torraiat cun sas teorias de s’istudiosu gesuita  Mateu Madau (1733 – 1753), su cale insistiat subra de su “primadu cronològicu” de su sardu, est a nàrrere subra de su fatu  chi fiat  prus antigu de totu sas àteras limbas neolatinas. Su testu, est craru, fiat in sardu, e gasi etotu àteros documentos, comente, pro nàrrere, sa crònaca de unu tzertu Giorgi de Lacon subra de sas impresas in Sardigna de su cumandante àrabu Musetu (unu pessonàgiu istòricu  chi est esìstidu a beru), o una biografia de Leonora de Arborea.

Pro nos rèndere contu de sa limba impitada in sas Cartas, custas sunt unas cantas rias de sos iscritos publicados:

dae “Su ree infernale”

Ma plus ostinadu  et cum exercitu plus potente  su infernale ree Musetu tornesit in su annu MII  – et ipsos populos  pro issu grandi terrore  hant cabiduladu cun ipsu barbaru. Su quale si faguesit  ree de Sardinia cun grandi pompa  et festa – passende in sas citades  totus de s’insula pro illu acclamari et saludari cum pena de morte ad sos renitentes

dae “Sas cansones de sos pastores”

Ello dae su tempus  de su dictu  Deletone  ultimu  de sos supradictos  scriptores et poetas – pro ipsas guerras de sos Moros – hant cessadu  sas poesias et sas scientias  in s’insula exceptu sas cansones  de sos Pastores. Infra sos cales Gitilinu Corya  de Ololay  dae s’annu DCCC qui siguent sa rima – comente i si legit  in sa cansone  sua a imitacione  de algunas poesias  de su sardu Tigeliu – qui l’hat inventada comente s’es nadu dae subra

dae “Donna Elienora”

In su presente caternuciu si cuntenet una breve historia  de ssa magnifica  et egregia Donna Elienora  quondam Iuyghissa  de Arbarèe scripta de su Donnu Johanne  Cupellu de Aristanis. Custa potente et magnifica  femina admirable  pro totu su mundu  fuit figia legitima  et naturale  de su Iuyghe  Marianu de Arbarèe  et Visucompte  de Basso  – bella cantu su sole – risplendente cantu issa luna – amabile cantu una rosa de beranu – de umore dulce  et affabile  cun ssos inferiores – prompta ad su piantu pro ssos miserabiles –  et multu severa  contra issos malos  et crudeles qui oppriment sos similes

Ligàmenes: http://www.sardiniain.com/articoli/rif000001_I_1514_LA-VICENDA-DELLE-CARTE-DI-ARBOREAUnappassionante-caso-dellot.aspx

https://trepassiavanti.wordpress.com/2016/01/07/le-false-carte-di-arborea/

https://www.researchgate.net/figure/Falsi-di-Arborea-written-text-A-and-collected-spectra-B-D-Mars-Yellow_fig8_317593124

http://sardegnamia.altervista.org/i-falsi-darborea-ennio-porceddu/?doing_wp_cron=1547136202.6044418811798095703125

https://www.unica.it/unica/en/news_notizie_s1.page?contentId=NTZ68977

https://it.wikipedia.org/wiki/Matteo_Madao

• de Bobore Bussa – 

Apo acabadu de lèghere custas dies su romanzu de Jubanne Piga, “Sa bida cuada”.

Su contu, podet pràghere o nono craramente, sende unu romanzu. A mimme m’est agradadu meda ca m’at dadu sentidos fortes e m’at postu in pensamentu pro tantas cosas de sa bida mea e de sos àteros.

Ma su chi prus m’at ispantadu est sa bellesa incredìbile de su sardu chi impreat tziu Jubanne. Prenu de paràulas pro mene isconnotas, sinònimos, metàforas incredìbiles, de una finesa emotzionante. Unu libru iscritu in sardu comente si tocat.

Sa cosa galu prus ispantosa est s’issèberu, atrividu, de iscrìere impreende règulas de istandard. Aende letu àteros libros de tziu Jubanne iscritos in nugoresu pedrale, m’isetaia unu contu fritu e ispogiadu de cuddas finesas chi, pro chie est nugoresu-tzèntricu, esistint solu in su limbàgiu nugoresu. Pessaia chi s’istandardizatzione nch’aeret tiradu sa poesia e sa mùsica a su contu. Craramente fiat unu pregiudìtziu, tìpicu de sos che a mimme chi pessan chi Nùgoro est sa Sardigna e su restu de su mundu naschet dae Nùgoro:)))
Imbetzes leghende, ti sapis deretu, chi su de iscrìere in una manera lineare e fruìbile a unu nùmeru de sardos prus mannu de sos bighinados nugoresos, non solu dat prus balore a sa limba nugoresa, ma la faghet crèschere e megiorare. E faghet crèschere totu su sardu.

Fintzas una persone pagu avesa a su nugoresu cumprendet deretu chi su contu est pessadu e sentidu in Nùgoro e in nugoresu ma universalizadu. Leghia paràulas iscritas in una manera, chi su cherbeddu meu però, automaticamente las bortaiat e trasmitiat comente chi esserent istadas nadas dae una boghe “narrante” pròpriu in nugoresu. Una maghia a beru.

Mancu una borta mi so intesu privadu de sa bellesa de su dialetu nugoresu in custu libru. Antzis su fatu de bìere modos de nàrrere nugoresos iscritos in una grafia fruìbile a totus dat una richesa inestimàbile a custu romanzu.

Immaginade de àere un’ascusorju de paràulas e modos de nàrrere de sa bidda bostra chi detzidides de cumpartzire chin su restu de su mundu pro lu fàghere galu prus bellu. Beh Jubanne Piga sicunde mene faghet esatamente custu. Nos regalat una richesa culturale e sotziale inestimàbile. La ponet in manos de su mundu.

Immaginade si dae cras 300 iscritores de 300 biddas diversas de Sardigna cumintzant a iscriere contos bellos e impreende un’istandard ùnicu. Chin sos contos, cadaunu de issos regalat a su mundu 10-20 modos de nàrrere o tèrmines chi s’impreant petzi in cussa bidda ma chi, istandardizados, divenint patrimòniu de totus. Iscriende unu contu per òmine, nche ponimus paris prus de 6000 maneras diferentes de contare sas cosas. Gasi creschent sas limbas e sas culturas, cumpartzende, contende, iscriende.

Ite bos naro, deo mi so ispantadu ma so cuntentu e bos potzo petzi cussigare de provare a lu lèghere, mancari bos partzat difìtzile, mescamente si non seis avesos a lèghere in sardu. Bos ais a abigiare a dolu mannu, de canta richesa culturale amus pèrdidu in custos sèculos ue nos semus privados de una limba iscrita e nos semus acuntentados, petzi de sa trasmissione orale o de impreare règulas angenas, o limbas angenas, cando amus potzidu iscriere.

Bos ais a abigiare però, peri de comente, chin pagu impinnu, bos ais a intèndere ricos a pustis de àere letu custu e àteros romanzos in sardu, mancari de Nanni Falconi o de àteros balentes chi an isseberadu de cumpartzire sas connoschèntzia issoro.

Duncas gràtzias a beru a tziu Jubanne pro custu traballu e a nde fàghere medas.

 

 – de Sarvadore Serra –

In una rassinna de sos poetas sardos prus famados  non podet mancare Mertzeoro Murenu. Nàschidu in Macumere su 3 de martzu de su  1803, mortu in sa matessi bidda, in tzircustàntzias tràgicas, su 21 de santugaine de su 1854, cun sas òperas suas nos at lassadu unu cuadru biu e poderosu de sos tempos suos.

Non fiat ricu de famìlia, su babbu e sa mama, Batista Ledda e Ànghela Murenu, petzi teniant carchi terrinu. Issu, chi si depiat nàrrere  Ledda, aiat leadu su nùmene de sa mama, Murenu, e non s’ischit de pretzisu pro ite:  calicunu narat chi fiat pro su fatu chi su babbu e sa mama non fiant cojuados, àteros narant chi fiat pro su fatu chi su babbu l’aiant arrestadu.

Sa vida sua est sinnada dae sas disauras. Cando aiat tres annos s’est ismalaidadu de pigota e s’est fatu tzurpu. Lu contat issu etotu in una poesia:

«Dae pitzinnu de tres annos, pro mia crudele atzota, un’infetu de pigota sa vista mi nd’at leadu»

Su canònicu Ispanu referit chi Murenu teniat una cara niedduta, de sinnificu, espressiva e pintulinada dae sa pigota

Sete annos a pustis ant arrestadu su babbu, e  de custu òmine non si nd’at ischidu prus nudda. A pustis de custa acuntèssida  sa famìlia nch’est ruta in sa disaura,  ca nche lis ant secuestradu totu sos benes. Sos frades ant dèpidu traballare a tzeracos angenos, ma Mertzeoro no at agatadu mai unu traballu ca fiat tzurpu.

 Pro more de sa situatzione sotziale sua e de su fatu chi non bidiat, issu est abbarradu analfabeta, ma est resessidu su matessi a si fàghere una cultura andende a  missa e ascurtende sos  preigadores. Sos istudiosos chi nd’ant contadu sa vida narant chi teniat una memòria chi fiat una cosa de non pòdere crèere,  e custu l’at permissu  de aprèndere notziones medas  e otènnere  una connoschèntzia crìtica de sas acuntèssidas  istòricas  e sotziales.

Gràtzias a sa cultura sua e a sas capatzidades de improvisadore, resessiat a balangiare unu pagu de dinare inghiriende in sas biddas de Sardigna e esibendeˑsi in sas garas de poesia a bolu o cantada, duas castas  de sa poesia improvvisada  ispainadas meda in s’Ìsula. S’istile suo punghijolu e befulanu, sas temàticas tratadas, a s’ispissu moralìsticas, crìticas e apassionadas, a bias  cun unu retroterra sotziale  e polìticu, l’ant rèndidu simpàticu a gente meda, mescamente a sos prus pòveros. Sos versos suos  los ant tramandados, in antis, sa traditzione orale, pustis, sos iscritos de sos istudiosos, faghende de Murenu unu de sos poetas sardos prus connotos.

S’interessamentu apassionadu e sos atacos verbales diretos de sas poesias suas, però, l’ant fatu odiare dae tzertas pessones, e s’est fintzas pensadu chi nd’apant incausadu sa morte. Unu sero  tres òmines si sunt presentados a domo sua  narende chi los aiat mandados  su poeta Malocu  , chi lu cheriat disafiare in una gara poètica. Imbetzes nche l’ant giutu a un’ispèntumu e nche l’ant ghetadu a giosso.  Non s’ischit chie at mandadu sos mortores. Calicunu at naradu chi est istada una venga pro versos ofensivos meda. Cun “Sas isporchìtzias de Bosa” , pro nàrrere, Murenu aiat postu in mesu totu una comunidade. Ma sos versos ofensivos podiant èssere medas. Murenu,  difatis,  cumponiat poesias a rechesta,   e cun custas poesias si referiat in metàfora a pessones, a s’ispissu fèminas, chi sas costumàntzias issoro fiant iscandulosas. Pro nàrrere, in sa produtzione sua b’at Fàtziles amores de una libertina, Sa muzere brincajola, Capriciu amorosu, Pecadore, non vivas pius dormidu e,  mescamente, A una giovane libertina,  chi, a pàrrere de su canònicu Ispanu, depet èssere su cumponimentu  de su cale calicunu  at detzisu de si vengare.  In custa poesia Murenu lassat cumprèndere chi est istadu unu de sos chi ant godidu de sos costùmenes fàtziles  de sa  destinatària,  de sa cale, cun allusiones sessuales cruas, sos versos iscòviant chi, pro curpa de custu cumportamentu disordinadu, s’aiat leadu una maladia, forsis venèrea.

Ispanu, congruende su contu suo subra de su poeta, narat chi sa conca sua fiat illonghiada, e cando ant fatu s’esàmene de su cadàvere ant iscobertu chi b’aiat unu voùmene istraordinàriu de cherbeddu.

Sa poesia a bolu

S’òpera de Murenu  si ponet in unu cuntestu culturale raighinadu a forte in sa traditzione populare sarda, sa poesia a bolu, de orìgines antigas e pagu seguras, mescamente pro sa collocatzione sua in sa làcana intre su cultu e su populare. Si trataiat difatis de una traditzione basada petzi  in s’esibitzione in forma orale a improvisatzione, ma chi teniat ligàmenes craros cun sa  cultura literària de s’ Edade de mesu. Sa mètrica de sa poesia a bolu si basat,  difatis,  subra de s’otava rima, traditzione chi s’est pèrdida in sos sèculos e est supravìvida mescamente in sa  poesia populare improvisada.

In s’Otighentos  si isvilupaiat comente  gara de  improvisatzione poètica, chi bi leaiant parte unos cantos cantadores, sena unu regulamentu fissu ma cunforma a  cunventziones  chi si bidet chi teniant contu de sos usos. In su 1896, in Otieri, su poete Antoni Cubeddu at propostu unu regulamentu de sas garas chi s’est tramandadu cun pagos cambiamentos pro unu sèculu. Sa poesia estemporànea fiat fintzas una manera de espressare sa protesta sociale: s’otava est istada semper contrariada dae sos preìderos. E in sos annos trinta de su Noighentos custa forma de esibitzione at tentu unu controllu mannu dae bandas de su  fascismu.

     In sa forma sua prus comuna  sa poesia a bolu s’isvilupat  cunforma a unu cànone elaboradu comente gara de improvisatzione poètica de  unos cantos cantadores cando b’est sa festa de su santu. Sa gara la faghent in unu palcu in fases diferentes, in sas cales sos cantadores depent mustrare sa capatzidade dialètica issoro. Finas a sos  annos setanta de su Noighentos sa gara si congruiat cun sa moda, unu cumponimentu longu chi cada cantadore aiat ammaniadu  pro s’ocasione, a su sòlitu dedicadu a su santu de sa bidda.  In sos primos tempos  sa  gara previdiat unu prèmiu petzi pro su binchidore, ma pustis ant cumintzadu a pagare totu  sos bi leaiant parte. De sas cosas prus incantadoras  de custa  forma de espressione cheret mentovada sa  partetzpatzione de sa gente, chi cummentaiat e tocheddaiat sas manos a chie li pariat mègius

Sa poesia a bolu est una forma de arte chi oramai s’est pèrdida belle de su totu: s’ispainada semper prus manna  de s’italianu comente limba materna  de sas levas noas, sa cunnotatzione   de su sardu comente limba de substratu, un’interessu prus mannu pro àteras formas de espressione artìstica e de disvagu in sas festas, omologadas a un’istandard interregionale e cuntzentradas, pro su prus, in s’aspetu ispetaculare de su folclore,  e, mescamente, s’iscarsidade  de cantadores  de gabbale in sas levas noas, nch’ant giutu custa traditzione a èssere carculada semper prus pagu. Finas a sos  annos setanta, fiat normale chi in sas festas, mescamente in sas biddas minores, sos antzianos esserent andados in pratza, giughendeˑsi sa cadrea dae domo, mancari su logu esseret a largu, bastis chi aerent assìstidu a sa cantada.

S’òpera de Murenu

Sa produtzione artìstica de Mertzeoro Murenu est rapresentada dae cumponimentos chi a s’ispissu tratant fatos sotziales e polìticos, istòricos o de atualidade, chi a bias sunt contra a comunidades, pessonàgios prus o prus pagu poderosos, costumàntzias. Sas orìgines suas,  e sa fatzidade  chi issu daiat s’amparu a sas classes sotziales prus dèbiles, li sunt bartos s’apellativu de Omeru de su Màrghine .

Tancas serradas a muru

«Tancas serradas a muru Fatas a s’aferra aferra Si su chelu fit in terra L’aiant serradu puru»

In mesu de sos versos prus famados, s’atribuit a Murenu  custa cuartina, chi cundennat sena apellu sa  Lege de sas tancaduras, su providimentu de su 1820 cun sus cale sos Savojas aiant istituidu sa privatizatzione e sa lotizatzione de sas terras chi non fiant sugetas a tzerachiu, faghende agabbare una traditzione seculare de impreu tzìvicu de sos terrinos. Sa lege, mentovada dae istudiosos medas comente una de sas pàginas prus lègias de s’ Istòria de Sardigna, si a un’ala torraiat cun s’esigèntzia de modernizare sa  burghesia sarda chi fiat naschende, a s’àtera at pesadu cuntierras sotziales mannas, chi nch sunt dadas in una incrudèschida dramàtica de su banditismu. Sa paternidade de sos versos de Tancas serradas a muru, a su sòlitu l’atribuint a Murenu, ma no l’ant atzertada cun seguràntzia, e su canònicu Giuanne Ispanu naraiat chi los aiat iscritos unu chi a nùmene faghiat Frantziscu Alvaru  .

Sas Isporchìtzias de Bosa

«Cantu b’at in s’inferru fogu e fàmene E dogni patimentu illimitadu, Una mente distinta at computadu Chi in Bosa b’at fiagu de ledàmene!»

Sas Isporchizias de Bosa forsis est su cumponimentu prus famadu e, cunforma a una de sas ipòtesis prus difusas, su chi l’at procuradu sa morte.

Sos versos de abertura sunt, a sas beras , una premissa “diplomàtica” a una secuèntzia de cuartinas in un ue s’autore bogat a pìgiu unu repertòriu coloridu,  emblemàticu de s’avesu suo a nàrrere totu su chi cheret. Sena frenu perunu, Murenu faghet paragones brulleris (Si sos culos fint matas de arantzu – Nd’aiat sa Sardigna àpidu frutu, ammesturendeˑlos cun frases de ipocrisia befulana (Deo, cun tottu ch’apo ment’abbiza – s’animu non mi bastat chi lu conte

Una memòria chi fiat una cosa de non pòdere crèere

Una de sas resones de sas calidades de Murenu las chircant in sa memòria sua, chi nat chi fiat istraordinària. Narant chi fiat bonu a resare a s’imbesse, in rima, moende dae s’ùrtimu versu. S’ischit chi sas cunditziones suas no l’aiant permissu de  imparare a lèghere e iscrìere e sas publicatziones sunt cuncordes  narende chi fiat unu  poeta analfabeta.    Ma, a parte sas capatzidades mnemònicas, Murenu fiat una pessone ispavilla e abista, chi aprendiat cada notzione  o informatzione incuadrendeˑla in una cuntzetzione sua de s’istòria, de sa sotziedade, de sa polìtica, de sa religione.

Bibliografia

• Melchiorre Murenu, Tutte le poesie: le più popolari composizioni del cantore cieco di Macumere – Melchiorre Murenu, a incuru de Fernando Pilia, Casteddu, Edizioni Della Torre, 1979.

• Giovanni Spano, Canzoni popolari inedite storiche e profane in dialetto sardo centrale ossia logudorese, Casteddu, Tipografia del Commercio, 1870.

• Raimondo Carta Raspi, Il poeta del Marghine, in S’Ischiglia, VI, nº 3, 1954, pp. 302-304.

• AA.VV., Numero speciale su Melchiorre Murenu, in Il Convegno, VII, 9-10, 1954.

• Francesco Pinna Piras (a incuru de ), Poesie in lingua sarda, Macumere, Puggioni Pinna, 1955.

• Manlio Brigaglia (a incuru de ), Il meglio della grande poesia in lingua sarda, Tàtari, La Nuova Sardegna, 2003, ISBN 84-9789-071-X.

Ligàmenes:

https://it.wikipedia.org/wiki/Melchiorre_Murenu

http://www.poesias.it/poeti/murenu_melchiorre/murenu.htm

https://www.conchidortos.org/node/166

http://www.sardegnacultura.it/j/v/253?s=20448&v=2&c=2479&c1=2742&visb=&t=1

http://guide.supereva.it/lingua_sarda/interventi/2010/01/melchiorre-murenu-1803-1854

Poesia estemporanea sarda

Poesia estemporanea

Giuseppe Raga

Ottava rima

 

– de Giagu Ledda –

Eris in Bartzellona, in su tzentru culturale Arts Santa Mònica, gestidu dae su Dipartimentu de Cultura de sa Generalitat de Catalunya, b’est istada una serada poètica dedicada a Antoni Canu e organizada dae s’Institució de les Lletres Catalanes e dae su diretore suo, Joan Elies Adell.

Antoni Canu est unu grandu poeta, premiadu in Sardigna e foras de Sardigna, nàschidu in Otieri e chi istat dae una vida in s’Alighera. Sa limba sua de tita est sa limba sarda, che sa mia, ma su destinu nche l’at giutu a s’Alighera e s’amore, chi movet totu, l’at acutziadu a un’àtera limba, sa catalana, faghende·bi·la istimare a primu in sas carreras “del bastió” e a pustis faeddada in famìlia e istudiada pro pòdere iscrìere sos versos chi l’ant dadu a connòschere.

Deo tèngio s’onore de èssere amigu suo, de li àere presentadu inoghe in Bartzellona unu libru de poesias unos cantos annos a como, de àere traduidu in sardu medas poesias suas  e de retzire, cando non cando, comente regalu agradèssidu, carchi poema suo, iscritu in catalanu chi deretu traduo in sardu e bi lu torro a imbiare.

Antoni Canu eris, presentadu dae Pere Mayans, intelletuale catalanu, at lèghidu unas cantas poesias leadas dae sos bator libros chi at publicadu, (su primu a s’edade de sessanta ses annos): Poesies(1995), En l’arc dels dies (2000), Nou cant (2007), Les mies mans (2014), e calicuna de su de chimbe, inèditu, e chi at a essire in custas dies. Su pùblicu at ascurtadu cun atentzione sa boghe pàsida e garbosa de su poeta leghende sos versos suos, in una faeddada chi sonat diferente dae comente est avesadu a intèndere, ma semper bella e reconnota comente familiare: su catalanu de s’Alighera.

Antoni Canu est poeta de sa terra, sos versos suos sunt un’òpera de realismu, de devotzione a sa terra e a s’òmine chi la traballat. De sas poesias lèghidas eris, e chi connosco pro las àere traduidas in sardu nde tzito calicuna ebbia, sena sa pretesa de fàghere peruna crìtica literària,  ma cun s’iscopu de presentare custu poeta nàschidu dae sa terra e arraighinadu in sa terra.

Sas manos mias

ant innetadu

su trigu

e intintu sa pinna

in su tinteri

de sa lughe e de s’ispera

Si caminas

in sa terra mia

lea una cherva de terra

e intringhe·ti·la

in manos

as a intèndere sa vida

batimende

Sa manos duncas comente sìmbulu de traballu, manuale e intelletuale, sìmbulu de sintzeridade e de amore.

Traballu intelletuale e manuale tenent sa matessi dignidade in Antoni Canu.

Deo

chi so istadu

pastore de ispigas

apo pesadu in s’arzola

nuraghes de trigu

e afungadu

sas manos bramosas

in s’abeàrgiu de sas sìllabas

pro lòmpere

a sa mitza segreta

de sa paràula

pro cantare

sa grandesa de s’òmine

e de sa terra.

Traballu manuale e intelletuale naraia, sas manos chi traballant sa terra e sas manos bramosas chi chircant sa mitza segreta de sa paràula frutu de su traballu de su poeta chi chircat sa paràula giusta, cussa ebbia, su poeta chi chircat s’oro in mesu de àteros metallos.

Paràula poderosa, pro nde fàghere ite. Su poeta nos dat sa risposta:

Alligras che mariposas

sas sìllabas si oferint a sa pinna

pro abèrrere surcos noos

de limbàgiu

e sùere linfa

dae sos olivàrios

pro si torrare paràulas poderosas

e aboghinare sa veridade

in sas carreras

intre fàulas e males

de su tempus nostru.

 Finalidade ùrtima de sa paràula, de sos versos, de sa poesia.

Su 24 de su mese de cabudanni 2012 morgeit su biadu de Zuanne Frantziscu Pintore. Intelletuale natzionale, giornalista, iscritore at lassadu rastros de sabidoria e de cultura in segus de sa vida sua. Publicamus inoghe un’intervista de su 2008, fata dae sistòricu  blog Diariulimba (su primu in limba sarda de s’istòria) de su Sòtziu Limba Sarda, in ocasione de sa publicatzione de su romanzu in sardu “Morte de unu Presidente”. E chie at a coro su sardu non podet fàghere a mancu de la lèghere.

 

Contende sa fantapolìtica in sardu

[Intervista a Zuanne Frantziscu Pintore]

10/01/2008

In Orosei, carchi die como, s’est presentadu “Morte de unu Presidente”, s’ùrtimu libru suo . Est un’òpera deghile e de capia. E chie at a coro su sardu non podet fàghere a mancu de la lèghere. Amus detzisu de intervistare a “Gianfranco”, comente si mutit in s’anàgrafe de Irgoli in uve est naschidu in su 1939. Pintore est giornalista arrepentidu e iscritore cuntentu. At cumintzadu a iscrìvere in L’Unità in Firentze e tando in Roma e a giru peri su mundu e at sighidu traballende in Mondo Nuovo, in Abc in Milanu. Torradu a Sardigna, at traballadu pro L’Espresso, Tempo illustrato, La Nuova Sardegna. At fundadu e règhidu Sa Sardigna, in Nùgoro at règhidu Radiu Supramonte, at fatu su diretore de Il Solco e de Forzaparis in Casteddu e tando in Nùgoro in Telesardegna. At collaboradu che editorialista cun L’Unione sarda e Sardigna.com.

In contu de libros, sos suos sunt: Sardegna, regione o colonia (Mazzotta, 1974); Sardigna ruja (Sa Nae, 1981); Manzela (Castello, 1985), Sardegna sconosciuta (Rizzoli, 1986), Su zogu (Papiros, 1989), Una giornata nella vita di Caterina Pruneddu, in A proposito di Sardegna, di Edouard Vincent (Edes, 1991); La sovrana e la cameriera, (Insula, 1996); La caccia (Zonza, 2000), Sardegna sconosciuta (Rizzoli, 2001); Nurai, (Papiros, 2002); Su contu, in “Lula: trent’anni di viaggio per un tempo che esiste” (Soter-Comune di Lula, 2005); Morte de unu presidente (Condaghes, 2007).

 

“Morte de unu Presidente” est unu romanzu de atualidade polìtica ambientadu in una Sardigna de eris, de oe o de pusticras?

Comente càpitat in sos romanzos de polìtica de fantasia, o si cheres de fantapolìtica, su tempus contadu est su bennidore, mancari non siat a tesu meda, in custa ocurrèntzia. Ma sas raighinas sunt postas in su tempus presente. Sunt in su chi est capitende in dies de oe, in sa moda de ascurtare a fura sas telefonadas angenas. Sunt in su giogu de sa polìtica semper prus giogu e semper prus pagu guvernu de sas cosas, in su fiorentinismu de unos òmines polìticos. Sunt in sa manera de fàghere de unos giornalistas chi ponent a bandas s’arte issoro pro si bortare in atores de sa polìtica. Su contu, craru, est de fantasia ma, ponende a un’ala sas mortes e sas trassas chi b’at, mai capitent, timo chi sa crisi de sa polìtica a cue rugat.

Su contu chi isterres est un’intritzu amajadore leadu in ambientes de sa classe dirigente sarda. Comente l’as pintada e comente est de a beru?

Dia chèrrere a bi l’àere fata a cuncordare no unu romanzu polìticu, si no unu romanzu a pitzos de sa polìtica. E si gasi est, foras de sos pessonàgios chi essint dae conca mea, totu s’àteru est beru. Sos manìgios de sa polìtica oe in die in Sardigna, ma non petzi inoghe, sunt gasi.

In cada pessonàgiu cantu b’at de beridade e de imbentu de s’autore?

Apo chircadu de pònnere in sos pessonàgios polìticos, chi de àteru non sunt meda, naturales chi non sunt de s’unu chirru o de s‘àteru, pintende, pro nàrrere, una manca bona e una dereta metzana o a s’imbesse. De àteru, nessi a mie gasi mi paret, unu no est a gradu de cumprèndere si Istene Demaias, presidente de su Parlamentu e pessone de gabale, est de dereta, tzentru o manca e de cale chirru siat Nenardu Angioni, su presidente de su guvernu, trasseri, mortu a manu angena.

No est chi gasi ti podent incausare de “cualuncuismu”?

No los potzo brivare de lu pessare. Ma su meu, torro a nàrrere, non cheret èssere unu contu polìticu, si no a pitzos de sa polìtica. E sa crisi sua no est chi ferit un’ala e s’àtera nono. Sa diferèntzia chi b’at, est intre òmines e remitanos, intre su mamentu chi unu est òmine e un’àteru mamentu chi su matessi òmine est unu titule. Custu càpitat cando sa polìtica non resessit a dare a sa gente critèrios pro cumprèndere a chie est de manca e a chie est de dereta. Pro nàrrere, b’at in Sardigna a chie si narat de manca e, in contu de autoguvernu de sos sardos, est reatzionàriu che a unu fascista d’entant. E gente chi si narat de tzentrudereta e chi, non de èssere liberista o liberale, ma pedit semper prus istadu. E bi nd’at de s’una ala e de s’àtera chi, a s’imbesse, si narat e est si no indipendentista, soveranista e natzionalista.

B’at isperas pro sa Sardigna de istupare a foras dae sa dipendèntzia morale e polìtica de sa classe dirigente sua?

Bella dimanda. A chie mi connoschet, mi cuntestat s’otimismu chi tèngio. E però sigo a èssere otimista. Sigo a pessare chi comente una jana est sùrbile e fada, sa crisi de sa polìtica puru siat a duas caras. In su mamentu chi semus, de crisi est a nàrrere, sa polìtica podet leare un’àndela bona o una mala. S’àndela bona est cussa de cussiderare chi una sotziedade dependente che a sa sarda si nde podet essire petzi cun unu protzessu de soverania in uve categorias che a dereta, tzentru e manca cherent dassadas a un’ala. Sunt trobeas. In Sardigna, comente fia narende, b’at gente chi punnat a s’autoguvernu e àtera chi disìgiat prus controllu de s’istadu. Sia in sa prima e siat in sa segunda tropa b’at pessones chi sunt o sena partidu o si connoschent in partidos de manca, de tzentru, de dereta. No est unu machine, a nos partzire in Sardigna pro o contra a Berlusconi, pro o contra a Prodi, a s’imbesse de nos partzire – e de nos contare in sas eletziones – intre chie cheret una Sardigna soverana e chi cheret una Sardigna galu dipendente? Non so faveddende de indipendèntzia, ma petzi de cudda soverania chi nos pertenet pro more de istòria, geografia, limba, cultura e pro more de Patos internatzionales firmados finas dae sa Repùblica italiana. Est custu chi partzit sa sotziedade e sa cultura polìtica in Sardigna, no àteru.

Ite cheret nàrrere oe in die a iscrìere unu romanzu-thriller in limba sarda?

Cheret nàrrere a pònnere un’iscumissa cun sos fìgios e sos nepodes nostros. Oe in die, sa sienda culturale est a poderiu de chie sa limba sarda la poderat petzi si est folclore, e mancu semper; a chie iscriet in sardu faghet un’issèberu de bida. Meda de sos chi faghent literadura in sardu – nùmenes no nde fatzo pro timoria de nde ismentigare – sunt a gradu de iscrìvere in italianu libros chi diant tènnere sorte diferente meda dae sa chi tenent sende iscritos in sardu. Diant tènnere finas s’onore de èssere alogados in sa “nouvelle vague sarda”, imbentu de chie – aiat pòdidu nàrrere Mao dsedung – bentulat sa pandela sarda pro mòghere contra a sa Sardigna.

Proite sos diàrios sardos non faeddant de sa literadura e de sos iscritores in limba sarda?

Ca a chie manìgiat su podere faghet parte de cuddu tres pro chentu chi, a su nàrrere de sa cherta ordinada dae sa Regione a sas Universidades sardas – ne faveddant ne cumprendent su sardu. E giai l’ischis su contu de cussu tziu chi, inserradu in su manicòmiu, s’iscàmpiat e a sa gente colende in su caminu li dimandat: “Ello bois, in meda seis in cue foras?”

Proite sos iscritores sardos non essint a craru comente intelletuales-ghia de su pòpulu sardu? Sunt presos dae sa tzensura o no ant cuscèntzia?

Su pro ite no l’isco. E però isco chi est pretzisu de essire a craru. Como b’at unu tantu de romanzos – belle dughentos mi sunt narende – pro chi si podat faveddare de una literadura natzionale e chi si potzat nàrrere chi in Sardigna b’at autores de sa literadura italiana (bonos e malos) e autores de literadura sarda, issos puru bonos e malos. Non devimus prus gherrare pro afirmare su deretu a b’èssere, devimus gherrare pro èssere.

Chie sunt, a die de oe, sos innimigos de sa limba sarda e de su natzionalitarismu?

Sunt sos matessi chi agabende su triènniu angioyanu ant traìghidu su pòpulu sardu, chi in su 1847 ant baratadu s’indipendèntzia istamentària in càmbia de unu postigheddu de canes suta de mesa, chi in su 1948 ant torradu a pagu o nudda sa gherra pro s’autonomia, chi in sos annos Sessanta ant chircadu de ispèrdere sa limba e sa cultura sarda che nant chi identitade e isvilupu no andaiant paris, chi… Sa dutrina polìtica lis narat “compradores”.

Comente ti ses agatadu isperimentende s’ortografia de sa Limba sarda comuna?

Deo bene meda. Cun unu pagu de isfortzu, ca tèngio sos annos chi tèngio, ma sena perunu problema chi no esseret de tempus. Ma sa cosa de ispantu est chi sos chi ant lèghidu “Morte de unu presidente”, mancu si nde sunt sabidos chi fiant leghende cosa in Lsc. Carchi murrùngiu, lèviu e corale però, dae carchi mannu, toscadu dae sa polèmica pesada dae sos pilisadores chi in sos diàrios sardos ant tentu santos in corte. Peruna crìtica dae sos giòvanos. E custu m’at postu a pessare chi semus nois, sos mannos, a chircare de fagère còrdulas de musca.

E s’Eros in sardu comente lu contas tue in su libru?

Custu de s’erotismu in sa literadura sarda, ma finas de sardos in italianu, est una chistione manna. Non m’amento bene, ma mi paret chi esseret Mialinu ‘e Caprinu (Michelangelo Pira in s’anàgrafe) a nàrrere chi sos sardos non resissimus a contare s’eros comente si tocat. Si podet dare chi siat galu beru, ma non bi so credende. Craru, b’at a chie tratat un’eros saturnu, violentu, fatu su prus de abutinadura de fèminas e de violèntzia de mascros. Deo – si podet dare ca so un’otimista – apo chircadu in sos romanzos meos in sardu – e finas in sos in italianu – de contare un’eros lèviu, cuntentu, prenu de ditzosia siat pro sa fèmina e siat pro s’òmine. Duas manos chi si tocant a s’ispessada, una carena de fèmina in pannos lèvios in pessu isgantzados, bèmidas e sugutos in suta de unu ghinìberu arveschende sa die. Boh, no nd’isco ma a mie custu est s’eros chi m’aggradat.

Chie sunt sos letores tuos chi as in conca cando iscries?

T’at a pàrrere retòricu e enfàticu, ma est su chi tèngio in conca. Unu giòvanu che a fìgiu meu pasende·si dae s’istùdiu in un’istrada foras de Bonària, un’emigradu in Carcassonne chi intendet in nares sos nuscos e sos sabores chi nùmeno, una tzia de Orgòsolo chi si sìngiat leghende sas partes iscandulosas e sighit a lèghere, unu tziu de Escalaplane chi leghet e s’abìgiat chi custa Lsc no est su dimòniu chi aiat intesu. E àteros puru, francu a chie pompiende s’imbìlighe suo italotzènticu at leadu su pessu chi in sardu non si podet fàghere literadura.

E cantu b’at de Zuanne Frantziscu Pintore in Nurai?

Meda si podet dare, ma finas nudda. De cada sorte, pesso de èssere mègius de isse.

 

http://www.sotziulimbasarda.net/gennaio2008/pintorenuraii.htm

@diariulimba 2008

– de Sarvadore Serra –

 

Intre s’agabbu de s’800 e su cumintzu de su 900 sa Sardigna at connotu tempos malos a beru. A pustis chi, in su 1887, est cumintzada sa “gherra de sas tarifas” cun sa Frantza, s’economia nostra est andada dae male in peus, ca non podiamus prus esportare a preju bonu, a su portu de Marsìglia, sos produtos nostros comente su trigu, su binu, s’ògiu, su bestiàmene, sas peddes. Nd’est resurtadu chi sa Sardigna s’est fata  semper prus pagu autònoma e semper prus dipendente  dae terramanna.

In custu iscenàriu de crisi e cambiamentu si insertat sa poètica de Pepinu Mereu, intelletuale abistu chi si lassat in palas s’arcàdia e si imberghet in su sotziale.

Nàschidu in Tonara in su 1872, e mortu in su 1901, de seguru at vìvidu fintzas in Nùgoro e in Casteddu, chi sos nùmenes de custas biddas sunt presentes in sas datas  de unas cantas poesias de sa prima regorta, publicada in sa capitale in su 1899 in s’Imprentadoria Valdès, cun una prefatzione de Giovanni Sulis “laureando in medicina”  (forsis pròpiu cuddu Nanni Sulis a su cale at  dedicadu unos cantos cumponimentos, e chi sa cunditzione sua de istudente nos dat una mustra de sa calidade culta de sa formatzione de Mereu).

Non tenimus datos seguros de sos istùdios suos. Ma est craru chi istùdios – de autodidata o regulares chi esserent – nde depet àere fatu.  Lu mustrant su tràgiu de sa poesia sua, sos riferimentos literàrios, sos latinismos (a sicut erat, per omnia secula, in diebus illis) su sistema de ideas, ma fintzas s’impreu  “iscaradu” chi, a bias, faghet de su perìudu espressivu, fraigadu cunforma a sos modos de sa poesia biddaresa prus fitiana e prus pagu alfabetizada, in àteras paràulas, prus “orale”.

Una de sas poesias prus connota est “Galusè”, dedicada a una funtana de Tonara, in ue sa bena faeddat in prima pessone, bantende meda sas virtudes suas e contende acuntèssidas alligras e tristas de su mundu biddaresu minoreddu chi benit, cumbintu dae milli resones, a s’ispigrare, a s’infriscare, a ùmprere, a sabunare sos pannos in sas abbas suas. S’assentu de sas istrofas (in ue s’otava antiga si rendet a unu tratamentu prus lestru,  bantzighende cun àsiu intre sa tristura lìrica e s’impèllida brullera e sententziosa, pro more de sa sustitutzione  de s’endecasìllabu  cun su setenàriu in sas sedes dìspari),  s’andàina de sos riferimentos a cosas e pessones, su rispetu de una resone “segreta” chi curret in s’ùrtimu versu de cada istrofa (semper riferidu a s’abba, e, si est possìbile, a sa friscura de s’abba de sa funtana) sunt sos sinnos de s’elaboratzione literària de su cumponimentu. Ma, comente in totu sas poesias  de Mereu, b’est semper sa cussèntzia chi sos versos suos sunt pro su pòpulu, e duncas sa lebiesa e sa fatzilidade de su lèssicu – leadu prus dae sa limba de cada die chi non dae su limbàgiu adutoradu de sos poetas traditzionales – mustrant ite est, pro Mereu, sa poesia: galu, e mescamente, logu de comunicatzione comunitària, de inghìriu de sas boghes de sa bidda. E, cun sa boghe de sa funtana, su poeta faghet fintzas  unu retratu de issu etotu:

Pàllidu bestidu

a pannos tristos de malinconia.

mesu test’ispilidu

in laras si l’annotat s’angustia

est dèbile de fìsicu

caminat a istentu, paret tìsicu

Sunt versos amargos, chi si riferint a su fatu chi fiat malàidu (at a mòrrere giòvanu meda, a s‘edade de 28 annos); e, in su cumponimentu “Agonia” est galu prus craru:

Cando as a lègere custos

mutos, su campusantu

at a àere sos ossos meos acollidu.

Cun sos chizos infustos

de amaru piantu,

des juliare a mie. Addoloridu

des fritire sa testa

istanca, in custa pàgina funesta

Ma custa cunditzione sua no l’impedit de s’interessare a su sotziale, comente in una de sas poesias prus famadas, “A Nanni Sulis” (prus connota comente “Nanneddu meu”):

Nanneddu meu

su mundu est gai

a sicut erat

non torrat mai

Semus in tempos de tirannias

Infamidades

e carestias

Como sos pòpulos

cascant che cane

gridende forte

cherimus pane

Mereu est fintzas unu chi ridendo castigat mores, comente in “Lamentos de unu nòbile”, in ue faeddat de sa nobilesa decàdida

Funesta rughe

chi giugo a pala

per omnia secula, bae in ora mala

In diebus illis

m’as fatu onore

ma oe ses sìmbulu

de disonore

o comente in Solferino, in ue leat in giru sos chi ammesturant su sardu cun s’italianu

Ti voglio raccontar, se ci riesco

comente fit sa gherra in Solferinu

si no pregunta a frade meu Pepinu

come fuggì l’esercito tedesco

Non mancant, in Mereu, sos “Ispàsimos de amore” :

A saludare a mie non t’abbassas

pro me ti pones àbidos de monza

ma s’acanta mi passas

ti si mudant sas laras de birgonza

E non fartant sas descritziones aerosas e lugorosas, comente sa de “Aritzo”:

De coro aperta, franca e liberale

a su progressu   curres e camminas:

ses una tzitadedda geniale

in te s’isprigant sas biddas bighinas

 

Unu poeta modernu e innovadore, Pepinu Mereu, cultu ma  populare, tristu ma  befulanu, connoschidore mannu de sas misèrias umanas. Unu frore galanu nàschidu dae sa crisi terrorosa de s’agabbu de s’otighentos

Ligàmenes:

https://it.wikipedia.org/wiki/Peppino_Mereu

http://www.poesias.it/poeti/mereu_peppinu/mereu.htm

https://pipius.com/peppino-mereu/

https://www.youtube.com/watch?v=lxXHKtXr7LU

https://www.youtube.com/watch?v=0oEKSmN0Kos

https://www.youtube.com/watch?v=SD-aTRgsElw

https://www.ibs.it/poesie-complete-testo-sardo-a-libro-peppino-mereu/e/9788886109857

 

 

 

 

 

 

– de Sarvadore Serra –

 

 

   Maria Carta  (nàschida in Sìligo su 24 de làmpadas de su 1934, morta in Roma su 22 de capudanni de su 1994) cheret ammentada ca est istada sa cantadora prus famada de sa mùsica traditzionale sarda; ma est istada fintzas atora de gabbale.

S’atividade artìstica sua at interessadu su  càntigu a chiterra, sos  gosos, sas anninnias,  su  càntigu gregorianu. Est istada bona a agiornare sa traditzione cun arrangiamentos modernos e personales. In su  1975 at iscritu unu libru de poesias in rima adatadas a  sa mùsica sarda: Canto Rituale.

Ma b’at fintzas aspetos prus “lèbios” de sa vida de Maria Carta:  in su 1957 at bintu su cuncursu de bellesa  Miss Sardegna e pustis at leadu parte a  Miss Italia. At fintzas  traballadu in su fotoromanzu Questo sangue sardo, iscritu e realizadu  dae Abramo Garau in  Sàrdara.

In su  1960 si nch’est tramudada a  Roma, in ue at connotu s’iscenegiadore Salvatore Laurani, chi pustis si sunt cojuados. At frecuentadu su “Tzentru de istùdios de mùsica populare” ghiadu dae Diego Carpitella in  s’ “Accademia Nazionale di Santa Cecilia”; in su matessi tempus at cumintzadu  unu traballu de istùdiu musicale e etnogràficu cun produtziones e collaboratziones de importu.

In su 1971 at fatu duos album: Sardegna canta e Paradiso in re. In  s’ìnteri  frecuentaiat s’etnomusicòlogu Gavinu Gabriel. In su matessi annu sa  Rai at trasmissu su documentàriu Incontro con Maria Carta (fotografia de Franco Pinna e testos de Velia Magno), in ue Maria at cantadu  e at fintzas retzitadu cun Riccardo Cucciolla. B’at àpidu  fintzas un’àteru documentàriu (cun sa regia de Gianni Amico e s’iscenegiadura de Salvatore Laurani) cun su tìtulu Maria Carta. Sardegna, una voce.

In su 1972 at retzitadu in su Teatru Argentina in Roma in sa Medea di Franco Enriquez. In su matessi annu at  connotu a  Amália Rodrigues, e at fatu cun issa unu cuntzertu in su Teatru Sistina. In su  1973 sas duas artistas ant fatu una tournée in Sardigna

In su 1974 at leadu parte a  Canzonissima, cantende su  Deus ti salvet Maria. Est arribbada  in finale e s’est classificada segunda in su girone de sa  mùsica traditzionale cun sa cantzone Amore disisperadu.

In su 1975 at fatu unu cuntzertu importante in su  Teatru Bol’šoj de Mosca.

Non s’est negada mancu de fàghere polìtica: in su  1976 l’ant elèghida, pro su Partito Comunista Italiano, in su cussìgiu comunale de Roma;  b’est abbarrada fintzas a su  1981.

In su 1980 at leadu parte a su Festival de Avignone. In su 1987 s’est esibida in sa  catedrale de San Patrick in New York e in su 1988 in sa  catedrale de St. Mary in San Francisco.

Comente atora, at mustradu semper sensisibilidade e una presèntzia iscènica manna, incantende registas che a  Francis Ford Coppola e Franco Zeffirelli, chi l’ant fata traballare cun issos.

Est istada ligada meda a s’Universidade de Bologna, in ue at tentu una sèrie de letziones  e at sighidu unos cantos istudentes chi fiant ammaniende  tesis de làurea subra de sa mùsica.

Sos ùrtimos annos sunt istados sinnados dae sas suferèntzias pro una maladia mala. Issa non s’est arrèndida e at fatu una sèrie de cuntzertos. Unu de sos prus importantes b’est istadu in sa fiera de Casteddu su  26 de austu de  su 1993.  In sa manifestatzione “In concerto con Maria”, b’ant leadu parte  sas mègius espressiones  de sa mùsica sarda (Tazenda, Cordas et Cannas, Calic, Bertas, tenores de Vitzi e Neoneli, Luigi Lai cun sas  launeddas, su Duo Puggioni).
Maria Carta at propostu  totu su repertòriu suo, dae sos càntigos gregorianos a sas anninnias, dae “Chelu e mare” acumpangiada dae Luigi Lai, a “Sa dansa” cun sos Tazenda, finas  a una versione cummovente “a cappella” de “No potho reposare” cun Andrea Parodi.
Pagu prus de un’annu a pustis, su 22 de cabudanni de su 1994, si nch’est morta in sa domo sua de Roma.

Ligàmenes: https://it.wikipedia.org/wiki/Maria_Carta

http://www.fondazionemariacarta.it/mariacarta/percorso_culturale/default3.htm

https://www.youtube.com/watch?v=AmeKtNSZkTI

https://www.youtube.com/watch?v=1CFTQ_PIFsY

https://www.discogs.com/it/artist/1379898-Maria-Carta

http://www.patriaindipendente.it/terza-pagina/pentagramma/maria-carta-o-la-memoria-della-sardegna/

https://www.youtube.com/watch?v=xpI0jbGm1OE

https://www.youtube.com/watch?v=KCCvA05Z1L4

https://www.youtube.com/watch?v=asFIuWRyNr0

– de Sarvadore Serra –

 

 

Andrea Parodi, est istadu un’ artista chi at innovadu in manera istraordinària su panorama musicale in limba sarda.

Issu, fìgiu de unu lìgure e de una sarda, fiat nàschidu su 18 de trìulas de su 1955 in  Portu Turre, in ue aiat leadu su diploma in  s’Istitutu Tècnicu Nàuticu.

Ma sa passione sua fiat sa mùsica. At cantadu, fintzas a su 1987,  in sa  banda pop/rock Coro degli Angeli. Su grupu fiat nàschidu in su 1982 dae  “Sole Nero” chi aiat cambiadu su nùmene in “Coro degli Angeli”  ca l’aiat cussigiadu  Mogol. Nde faghiant parte, in prus de Andrea Parodi,  Andrea Poddighe (boghe), Antonio Poddighe (boghe), Nando Esposito (bassu), Giampaolo Conchedda (batteria), Pietro Fara (pianoforte), Gigi Camedda (boghe, tastera), Gino Marielli (boghe, chitarra). Custu grupu, a cumintzos de sos annos otanta,  at traballadu  in istùdiu e in sos cuntzertos con Gianni Morandi, e cun issu at realizadu tres album.

In su 1988, paris cun  Gino Marielli e Gigi Camedda, Andrea si nch’est essidu  dae su Coro degli Angeli e at formadu sos Tazenda. In su 1990 sos Tazenda ant bintu su programa de Raiuno “Gran Premio”, cuidadu dae Pippo Baudo.

Semper cun sos Tazenda at leadu parte in sos annos noranta a duas editziones de su Festival de Sanremo: sa prima in su 1991, in ue su grupu s’est classificadu in su de chimbe postos  cun Pierangelo Bertoli, cantende Spunta la luna dal monte (cantzone in italianu e in sardu, ma chi pustis sos Tazenda ant a cantare petzi in sardu, in sa versione originale iscrita dae Gino Marielli, cun su tìtulu “Disamparados”); sa segunda in su 1992, in ue si sunt classificados in su de oto postos cun Pitzinnos in sa gherra.

Ma in custos annos non b’at àpidu petzi Sanremo: in su 1990 sos Tazenda ant collaboradu cun Fabrizio De André cantende in sa  cantzone Monti di mola, de s’album Le nuvole ; in su 1991 ant bintu su Cantagiro (in coppia con Paola Turci); in su 1992 ant leadu parte  in su Festivalbar.

In mesu de sas  cantzones prus famadas de custos annos bi sunt “Disamparados”, “Carrasecare”, “Pitzinnos in sa gherra”, “Mamoiada”, “Non Potho reposare” (dae una cantzone populare nugoresa), Nanneddu (dae una poesia de Pepinu Mereu).

In custos annos Andrea s’est impinnadu fintzas comente regista, cuidende sos videos de sos Tazenda e unos cantos documentàrios subra de sa Sardigna, e comente  produtore de àteros  artistas  sardos, comente Marino de Rosas.

In su 1997, su cambiamentu mannu:  Andrea si nch’est essidu dae sos Tazenda pro si pònnere a sa sola. Cun su  primu album comente solista, Abacada, no  at tentu una resessida manna. Pustis, però, at otentu resurtados bonos a beru, collaborende con Noa e cun Al Di Meola, cun su cale at publicadu unu CD leadu dae unu cuntzertu. Semper cun Al Di Meola at fatu un tour europeu, cun sa gente a isticu in belle totu sos cuntzertos.

Su 28 de làmpadas de su 2003 s’est esibidu, paris cun su chitarrista Gianluca Corona, in su Teatru Tzìvicu de S’Alighera   in ocasione de su mamentu artìsticu-musicale de su “Premio Nazionale Alghero Donna di Letteratura e Giornalismo“. Su 20 de trìulas de su 2005 at leadu parte in su cuntzertu fatu in s’anfiteatru de Casteddu pro ammentare a De André, cantende Hotel Supramonte.

In su 2006 est torradu cun sos Tazenda, otenende un’esitu mannu: 20.000 sas presèntzias in su cuntzertu de Portu Turre  (4 de làmpadas de su 2006), prus de  15.000 sas presèntzias in su cuntzertu  de La Maddalena su 20 de austu de su 2006. S’ùrtimu cuntzertu est  su 22 de cabudanni de su 2006, in s’Anfiteatru Romanu de Casteddu, cun sa partetzipatzione de amigos medas, e in mesu de custos sos Tazenda cun sos cales aiat fatu dae pagu su discu  in vivu Reunion. Custu cuntzertu l’ant insertadu  in unu  CD (12 tratas) e postu a bèndere cun L’Unione sarda. In custu ùrtimu cuntzertu sunt craros sos sinnos de sa maladia  chi dae cue a pagu prus de unu mese nche l’at a giùghere a sa  morte.

S’ùrtimu traballu suo est Rosa resolza, fatu  in collaboratzione con Elena Ledda. S’ùrtima cantzone, Gracias a la vida (di Violeta Parra), est un’esecutzione in vivu dae s’ùrtimu cuntzertu suo de su 22 de cabudanni de su 2006 Undici Canzoni/Creazioni di forza e dolore.

Andrea Parodi si nch’est mortu, a pustis de pagas dies de coma, su 17 de santugaini de su 2006 in Cuartu Sant’Aleni, pro curpa de su tumore chi nde fiat sufrende dae duos annos

Medas sas manifestatziones e sos cuntzertos chi sunt istados dedicados  a s’artista a pustis de sa dispedida sua. E mannu, galu oe, su dolu pro una pessone istraordinària chi nos at lassadu in antis de su tempus.

Discografia

Cun su Coro degli Angeli

Album in istùdiu

• 1982 – Canzoni di Mogol – Battisti
• 1984 – Misterios
• 1986 – Shangay

Album cuntzertos

• 1980 – Cantare – Gianni Morandi
• 1983 – Live @ RTSI Gianni Morandi
• 1997 – Coro degli Angeli Live Concert 1984/87

Cun sos Tazenda

Album in istùdiu

• 1988 – Tazenda
• 1991 – Murales
• 1992 – Limba
• 1995 – Fortza paris

Album   cuntzertos

• 1993 – Il popolo rock
• 2005 – Tazenda

Regortas

• 1997 – Il Sole di Tazenda

Comente solista

• 2002 – Abacada (Storie di note, AV 01)
• 2004 – Andrea Parodi
• 2005 – Midsummer Night in Sardinia, cun Al Di Meola
• 2006 – Intimi Raccolti, cun tres inèditos
• 2007 – Rosa Resolza, cun Elena Ledda

Partetzipatziones

• 1993 – In s’album Soft Songs de Gianni Nocenzi intèrpretat su cantu Mintoi
• 2005 – In s’album Indaco – Porte d’oriente intèrpretat sos cantos Salentu e Soneanima

Ligàmenes: https://it.wikipedia.org/wiki/Andrea_Parodi

https://it.wikipedia.org/wiki/Coro_degli_Angeli

https://tonykospan21.wordpress.com/2011/04/10/spunta-la-luna-dal-monte-la-storia-il-testo-la-canzone-le-emozioni/

https://www.youtube.com/watch?v=w1_wrR8xIMs

https://www.youtube.com/watch?v=rHMyzI-746g

https://www.youtube.com/watch?v=yrLiWeAdhWU

https://www.youtube.com/watch?v=-43Nnc9lEY8

– de Sarvadore Serra –

 

 

Sarvadore Satta (Nùgoro, 9 de austu de su  1902 – Roma, 19 de abrile de su  1975) est istadu  unu de sos mègius  giuristas e unu de sos mègius  iscritores de s’Istadu italianu.

Fiat s’ùrtimu fìgiu de su notaju nugoresu  Sarvadore  Giuanne Pàule Satta  (parente de su poeta Bustianu Satta) e de Valentina Mariantònia Galfrè. A pustis de àere frecuentadu su Litzeu ginnàsiu istatale Giorgi Asproni de Nùgoro, at cunsighidu sa maturidade in Tàtari in su Litzeu “Azuni” in su 1920. Semper in Tàtari, s’est laureadu in giurisprudèntzia  in su 1924, cun una tesi subra de su Sistema revocativu fallimentare.

Iscolanu e assistente de  Marco Tullio Zanzucchi, at otentu  sa dotzèntzia lìbera in su  1932 e at cumintzadu su cursus honorum acadèmicu in su 1934 in sa facultade  de giurisprudèntzia de s’Universidade de Camerinu. A pustis chi in su 1937 est devènnidu ordinàriu, est coladu a  s’Universidade de Pàdova (1937), Gènova (1938-1958) e Roma (1958-1975) (de sa cale at a èssere fintzas prèside dae su  1965 a su  1966 ). In cussas facultades  at a tènnere sos cursos  de deretu fallimentare e de deretu protzessuale tzivile. Dae su 1945 a su  1946 est istadu retore de s’Universidade de Trieste. Dae su 1973 est istadu Sòtziu  Natzionale de sos  Lintzeos.

Pro sa particularidade de sas tesis suas, a diferèntzia de àteros professores de sa matessi matèria, Satta no est istadu pròpiu unu capu de iscola.  In mesu de sos iscolanos suos b’at àpidu Lucio Lanfranchi, Francesco Cordopatri, Carmine Punzi, Romano Vaccarella, Girolamo Bongiorno, Ferdinando Mazzarella, Girolamo Monteleone, Antonio Nasi.

In su 1939 s’est cojuadu cun Laura Boschian, assistente in sa càtedra de Literadura Russa in Pàdova, sa cale l’at dadu duos fìgios, Filippo e Luigi (Gino). Su primu at a sighire sas orminas de su babbu, seberende su  deretu  amministrativu e costitutzionale;  su de duos, laureadu in Fìsica, at a insinnare in antis Fìsica Superiore in s’Universidade de L’Aquila, pustis  Fìsica II in sa Sapienza.

Sa codificatzione

In su 1938 lu cramant a s’ufìtziu  legislativu de su  Ministèriu de sa  Giustìtzia pro fàghere parte de sa  cummissione pro su còdighe  de cummèrtziu e de su comitadu pro sa  lege fallimentare. Su còdighe de cummèrtziu no l’ant a aprovare, e parte de sos materiales  ammaniados ant a intrare  in sos libros  IV e V de su  còdighe tzivile de su 1942. Imbetzes  sa lege fallimentare est intrada  in vigore in su 1942. In sos iscritos posteriores, Satta at a leare sas distàntzias dae sa  lege fallimentare, forsis ca  sas solutziones propostas dae issu no las ant leadas in cunsideru  sos àteros membros de su comitadu, in mesu de sos cales bi fiat Alberto Asquini. No leat parte in sos traballos pro su  còdighe de protzedura civile, fintzas ca sas opiniones suas fiant diferentes  dae sas de sos istudiosos (in mesu de sos cales bi fiat Piero Calamandrei) chi ant a ammaniare su testu de su 1940. Ma dae su 1946 l’ant a cramare a fàghere  parte de  cummissiones ministeriales medas pro sa  riforma de su còdighe  in vigore .

Òperas giurìdicas

In sos annos universitàrios at publicadu istùdios giurìdicos medas, chi su prus de importu  est unu Commentario al Codice di Procedura Civile (Cummentàriu a su Còdighe de Protzedura Tzivile) monumentale, un’òpera in chimbe volùmenes  chi nd’at fatu  unu de sos  protzessualtzivilistas prus connotos a  pustis de sa gherra. In su 1948 at publicadu su  manuale “Diritto Processuale Civile” (Deretu Protzessuale Tzivile) adotadu pro tempus meda comente libru de testu in sas mègius universidades. S’òpera, cuidada dae su professor Carmine Punzi, est lòmpida a sa de trèighi editziones.

Sunt connotas meda fintzas sas “Istituzioni di diritto fallimentare” (Istitutziones de Deretu Fallimentare), publicadas in su 1948, chi si sunt cambiadas in su manuale prus ampru “Diritto fallimentare” (Deretu fallimentare), chi sa prima editzione l’at publicada sa  Cedam  in su 1974. Fintzas custu manuale, a pustis de sa morte de su maistru, l’ant agiornadu sos iscolanos suos, in particulare Romano Vaccarella.

Intre su 1974 e su 1975 at collaboradu cun su giornale Il Tempo publichende una sèrie de artìculos subra de sa magistradura  e subra de temas polìticos. In su tempus de su  referendum de su divòrtziu in su  1974, Sarvadore Satta s’est postu a s’ala de su chi eja a s’abrogatzione de sa  lege del 1970, sustenende s’indissolubilidade, fintzas tzivile, de su matrimòniu.

Malàidu de tumore, si nch’est mortu in  Roma su 19 de abrile de su 1975.

S’iscritore

Est pro more de sa famìlia chi Sarvadore Satta est connotu fintzas comente romanzieri: difatis, a pustis de sa morte,  sos custrintos ant chircadu sas cartas betzas  de su giurista,  e ant iscobertu, in mesu de custas, sos fògios iscritos a màchina  de  Il giorno del giudizio (pustis ant agatadu, in sas pàginas de un’agenda betza, fintzas su manuscritu). Satta aiat cumintzadu a l’iscrìere in su 1970, non sena suferèntzia, boghende a pìgiu cun sa memòria sas figuras de unos cantos abitadores, belle totu mortos, de  Nùgoro, sa tzitade de sa pitzinnia sua. Su libru tratat pròpiu custu: est una professone de personàgios chi s’iscritore nde faghet una chirca psicològica funduda, cumintzende cun su babbu notaju  pro l’agabbare cun sos àteros tzitadinos, in un’ammentu chi est a mesu caminu  intre  Spoon river e sa dantza màcabra.

Su “romanzu” l’at publicadu pòstumu in su 1977 sa sotziedade editoriale Cedam, ispetzializada in publicatziones giurìdicas. In su cumintzu sa crìtica non si nd’est abbigiada. Ma cando, a pustis de pagu tempus, l’at torradu a publicare  Adelphi (1979), est devènnidu un’afare literàriu de dimensiones mundiales. Como su libru, traduidu in 17 limbas , est cunsideradu un’òpera literària de importu mannu e sa crìtica literària lu bantat semper meda.

Àteras òperas sunt La veranda, originada dae s’esperièntzia de s’iscritore in unu sanatòriu de  Meranu, chi tratat de sa suferèntzia sua e angena, e De Profundis, pintura miràbile  de sa cunditzione umana prena de tristura, nàschida dae sas riflessiones  subra de s’esperièntzia fea de sa segunda gherra mundiale.

Mia indissolubile compagna. Lettere a Laura Boschian 1938-1971, s’epistolàriu (120 lìteras manuscritas inèditas, àteros 71 documentos, custos puru inèditos), a incuru de  Angela Guiso, est s’ùrtima òpera publicada in su mese de nadale de su 2017. A su chi iscriet  Renato Minore in Il Messaggero: “Angela Guiso, chi cun cuidadu amorosu  at istuvadu in sos archìvios sedatzende cada casta  de documentu e de carta e interpretende totu cun finesa crìtica, osservat in sa presentada chi sa de  Satta “est una crònaca originale de viàgiu ogros a  Làura. Ma mescamente ogros a issu etotu; una casta de libru mastru chi collit pensamentos e pensamentos  in sa navigatzione peleosa chirru a una identidade sentimentale apagadora”. “Mia indissolubile compagna” est unu diàriu istraordinàriu chi si leghet comente chi siat  unu romanzu de formatzione, involuntàriu e galu de prus netzessàriu, cun sa mùtria sua  unu pagu  riflessiva, unu pagu apassionada, unu pagu irònica”.

Òperas

Deretu

• Contributo alla dottrina dell’arbitrato, Milanu, Giuffrè, 1932.
• La rivendita forzata, Milanu, Giuffrè, 1933.
• L’esecuzione forzata, Milanu, Giuffrè, 1937.
• Teoria e pratica del processo, Milanu, Giuffrè, 1940.
• Guida pratica per il nuovo processo civile italiano, Milanu, Giuffrè, 1941.
• Manuale di diritto processuale civile, Pàdova, Cedam, 1948.
• Istituzioni di diritto fallimentare, Roma, Società Editrice del “Foro Italiano”, 1948.
• Diritto processuale civile, 1948.
• Commentario al codice di procedura civile, Milanu, Vallardi, 1959-71.
• Soliloqui e colloqui di un giurista, Pàdova, Cedam, 1968.
• Quaderni del diritto e del processo civile, 1969-73.
• Diritto fallimentare, 1974.
• Il mistero del processo, Milanu, Adelphi, 1994 (postumo).

Narrativa e àteros iscritos

• De profundis, Cedam, 1948 (rist. Adelphi, 1980; Ilisso, 2003)
• Il giorno del giudizio, Cedam, 1977 (rist. Adelphi, 1979; Euroclub, 1979; Gruppo Editoriale Fabbri-Bompiani-Sonzogno-Etas, 1982)
• La veranda, Adelphi, 1981. (rist. Euroclub, 1982; Ilisso, 2002)
• Mia indissolubile compagna. Lettere a Laura Boschian 1938-1971 (a incuru de Angela Guiso); Ilisso, 2017

Ligàmene: https://it.wikipedia.org/wiki/Salvatore_Satta

sèberos de Sarvadore Serra
leados dae s’òpera Max Havelaar: est a nàrrere “Sas astas de su cafè de sa Cumpangia de Cummèrtziu olandesa”
de Multatuli (Eduard Douwes Dekker) traduida in sardu dae Antiogu Cappai Cadeddu
e publicada dae Condaghes in su 2014.

Deo l’apo naradu chi Sjaalman podiat bènnere a domo mia. Ma chi tando non diat sonare su campaneddu in sa ghenna pro no istorbare sa tzeraca. Ma diat isetare acanta a sa ghenna, diat intrare cando calicunu aberiat pro nch’essire. Tando mi nche so andadu e mi nch’apo torradu in manos sos durches ca, a la nàrrere franca, non mi bi fia agatadu bene in cue. Non mi b’agataia de bonu àsiu. Unu cummertziante no est unu tzeracu, creo deo, e mi paret chi tèngio un’aspetu deghile. Deo fia bestidu cun sa giacheta a collete de pedditza ma issa fiat gasi tranchilla, faeddende gasi adasiada cun sos pitzinnos suos, comente chi esseret istada sola. E prus che àteru mi pariat chi aiat prantu e deo sa gente discuntenta no l’aguanto. B’aiat finas fritu e paga allegria in cussa domo – de seguru ca bi fiat istadu s’ufitziale giuditziàriu chi nch’aiat piscadu totu – a mie m’agradant sos ambientes allegros. Torrende a domo aia pensadu chi mi depia manifestare bene in antis de nche bogare a Bastiaans, ca non nche gheto cun praghere a unu in sa carrera.