Est ufitziale: su diretore de sa Fondazione Sardinia contra a una limba natzionale sarda unitària

– de Giuseppe Pepe Coròngiu –

Sarvadore Boreddu Cubeddu, diretore de sa Fondazione Sardinia

Sarvadore Boreddu Cubeddu, diretore de sa Fondazione Sardinia

No est chi so ispantadu de su chi narat su tìtulu de custu artìculu. In custos ùrtimos annos, a mala bògia, mi nde so sapidu de una cosa chi est mala finas a contare. E chi mi faghet dolu e mi ponet birgòngia. E est chi unos cantos intelletuales, iscritores e òmines de cultura (chi nos ant insingiadu meda in custos annos) chi deo aia semper ammiradu, sighidu e pensadu a favore de sa limba sarda in realtade…

In realtade ite? M’at naradu un’amigu meu s’àtera die. No as bòlere nàrrere chi cussos babbumannos sunt contra a sa limba sarda? Ma presumidu ses? O ite?

E puru leghende s’ùrtimu arresonu in contu de missa in sardu de Salvatore Cubeddu, diretore de sa Fondazione Sardinia, no in tamen non bògia, agato totus sos argumentos chi sos contra a sa limba sarda ant semper impreadu contra a sa polìtica linguìstica.

fondazionesardinia

Penso a cando pitzocheddu friscu de tzitade, andaia a sa Fondazione Sardinia a imparare sos fundamentos de sa limba e de s’identidade. E mi paret chi calicunu at traitu sos ideales de su sardismu de tando, chi oe si cramat natzionalismu o indipendentismu. O de una limba natzionale sarda chi si nde faeddaiat meda.

Sigomente isco chi Boreddu Cubeddu est un’òmine sèriu, onestu e finas patriota mi pregonto: ma a pustis de totu custos annos de dibàtitos e libros e traballos e peleas pro ite iscriet chi issu est de acordu pro impreare duas limbas sardas (campidanesu e logudoresu) neghende de facto s’idea de una limba natzionale?. Pro ite proponet sa divisione de sa limba sarda e de su sardu in cunforma a s’istereòtipu de sos colonizadores?

In tantu no est una cosa de pagu contu chi issu, e àteros, intelletuales e patriotas de su mundu nostru la pensent gasi. Chissai, forsis faddimus nois, non semus craros, non semus capatzos a contare e cumbìnchere de una cosa chi est elementare in totu sas natziones sena istadu de s’Europa. Ma posca, mi naro, si puru nois non semus a tretu, sa chistione est gasi dìliga chi sos intelletuales patriotas la depent cumprèndere su matessi. E imbetzes…

Cunvegnu limba sarda in sa missa

Cunvegnu limba sarda in sa missa

E ite est acontèssidu chi in custos deghe annos non naraiant nudda e como faeddant?

Sas respostas chi mi potzo dare a mie matessi sunt medas. Una de seguru est chi Boreddu nos cheret nàrrere unas cantas cosas.

Sa prima chi semus gente chi brigat. Sa segunda chi semus istrumentalizende sa chistione de sa crèsia e faghende dannos. Sa de tres chi un’acordu si podet agatare. Mi paret chi cussu de s’acordu e de sas paghes siat un’ossessione, unu pensamentu fissu, unu denghe finas. Deo so de acordu, ma s’unidade si podet agatare si semus de acordu in sos printzìpios. Imbetzes, a un’ala bi semus nois chi cherimus una limba natzionale a s’àtera sos iscuadristas de su campidanesu e de su logudoresu (chi in custos annos nos ant atragagiadu a onni manera). Duncas chie sunt sos brigadores? Pro ite cuddos de brigadores los ant acasagiados in sa Fondazione Sardinia? 

Boreddu nos narat però chi s’acordu est a òbligu e contat chi si podet acumprire moltiplichende sas limbas sardas gasi comente aiat fatu Gesus in sa coja de Cana.

Un'insigna de sos chi cherent duas limbas sardas a nord e sud

Un’insigna de sos chi cherent duas limbas sardas a nord e sud

B’at gente chi cheret sa Lsc, su logudoresu o su campidanesu. B’at unu chi bolet sa limba de mesania? Cuntentamus a totuse las ponimus totus: sa Lsc in Regione, su campidanesu in giosso, su logudoresu in susu, sa fantomàtica mesania chi nomenat no isco in ue. Forsis in su Sulcis o in Illorai. E semus a bator limbas sardas. Sena contare gadduresu, tataresu, saligheresu e tabarchinu e semus a 8. E sena pònnere in contu chi sos nugoresos diant pedire s’issoro e gasi sos àteros a s’infinidu. Non b’at un’idea de guvernu de sa limba. B’at ispontaneidade, ma finas folclorismu dialetale aplicadu a sa chistione de una limba natzionale. Dae sos babbumannos de s’identidae sarda, non lu nego, m’isetaia de prus.

S’arresonat comente aiat resonadu sa polìtica sarda pro sas provìntzias: nd’at fatu unu muntone pro cuntentare a totus e s’est bidu comente est finida. De totu sas chistiones sèrias linguìsticas, polìtica e religiosas chi li apo postu in sa rèplica a Gianni Loy imbetzes nudda. Comente chi mai…Forsis non l’as at lèghidas.

Paret chi sa cosa prus importante siat a no arresonare, a abbarrare mudos pro no istrobbare su manovradore chi est manovrende cun sos pìscamos. Chie arresonat brigat, e nois semus brigadores s’ischit… Nessi custu andant a nàrrere unos cantos, non Boreddu Cubeddu chi est un’òmine bonu, a sos polìticos de como e a sos chi contant in sa sotziedade. Lassade a pèrdere a cuddos chi brigant…faeddade cun nois chi nois ischimus comente ammodare sas cosas. Semus nois sos mediadores de sa limba cun sa classe dirigente e no issos.

Bandera-800x414

E nois semus brigadores o brigantinos? Ma bidos los ant sos iscuadristas de sa limba in custos annos? Deo imbetzes mi pregonto in ue fiant totu custos patzifistas cando, in sos ùrtimos deghe annos, nois amus fatu unu traballu de macos in sa Regione e in sa sotziedade, sena mai esagerare, mediende semper e sena mai èssere dogmàticos, ma semper in s’idea de fraigare una limba natzionale comente sos babbumannos etotu bisaiant in sos annos Otanta e Noranta. Nois traballadores, mudos che croca, mentres fiamus bersalliados cada die dae atacos, imputos, fàulas, ingiùrgos, frastimos e irrocos. Disfàmidades e calùnnias dae medas chi como sunt cuntentos chi calicunu propòngiat s’impreu de duas limbas sardas ca gasi podent fàghere, istrumentalizende sa religione, sa revesa contra a sa LSC.

Ca est gente distruitva, chi no at fraigadu nudda in custos annos in su mundu linguìsticu. Ant petzi ostacoladu a nois cun sas brigas sighidas, si nde sunt fatos meres de sa polìtica e como sunt faghende su desertu linguìsticu in cada logu cun s’idea non de una natzione,ma de una improvisada folklorìstica.

E sunt infiltrende finas sa Fondazione Sardinia.

cubeddu boreddumaxresdefault

Duncas, si diat podet nàrrere cosas medas, ma mi frimmo pro no èssere tropu longu nen chèrgio torrare a iscrìere cosas tècnicas, polìticas, linguìsticas e giurìdicas chi apo giai iscritu a Gianni Loy e chi forsis, torro a nàrrere, Cubeddu no at lèghidu.

S’ùnica cosa chi chèrgio marcare est chi so de acordu chi sa limba sarda est andende male e penso semper de prus chi una de sas cajones siat chi generatziones intreas de su movimentu linguìsticu (in particulare sas betzas) non sunt resessidas in sos annos a fàghere una rivolutzione culturale in contu de limba.

Ant timidu a si pònnere contra, a manera verdadera, sas elites culturales de su poderiu italianista, ca sunt cussas sas inimigas de su sardu de sa popolatzione. No ant mai gherradu pro cambiare veramente sas cosas, ma si nche sunt imbaradas in pitzu de sos ecuilìbrios chi lis daiant carchi vantageddu. Fatas foras dae sos acadèmicos, no ant chircadu de fraigare unu pensamentu linguìsticu alternativu, ma ant atzetadu sos dogmas de sas limbas sena los averguare.

Sardigna dividida in logudoresu e campidanesu

Sardigna dividida in logudoresu e campidanesu

Ant intramentadu sa mirada de sa chistione de sa limba chi proponiat su colonialismu mediadu dae sas classes dominantes e non sunt resessidos a innetare su palinsestu e a propònnere unu modellu nou, rivolutzionàriu, binchidore. E duncas, intro totus sos pregiudìtzios e logos comunes de su sardu, sa partzidura intre campidanesu e logudoresu (antiga doda de su règime coloniale ispagnolu) l’ant fata cosa issoro, atzetada e l’ant torrada a ispainare sena si nd’abigiare chi fiant torrende a pònnere su sèmene de sa morte de su sardu.

E cando sunt sos babbais mannos de una limba chi ruent in sa sindrome de Istocolma, in s’autocolonizatzione, in s’idea dialetale e de folclore proponende issos etotu sa divisione coloniale, tando est chi semus postos male a beru.

Isperamus in generatziones noas prus lìberas e prus atrividas, mentres sos babbos in capas si mudant in bìdrigos.

S’evangèliu de sa V domìniga de su tempus ordinàriu

gesuimagesH2KQZPGL

Is piscadores aiant traballadu totu sa note e fiant istremados e iscorados, cun is retzas issoro chi fiant abarradas isbòidas. Su mangianu a pustis un’òmine si pesaiat subra de sa barca de unu de issos, Simone, narende.ddi: “Bae a largu e ghetade is retzas”. Simone, no in tamen totu s’esperièntzia sua, faghet su chi dd’aiat naradu cussu rabbì misteriosu, intendende cunfiantza in is paràulas suas. Est tando chi is barcas si prenaiant gasi  meda de pisches chi fiant finas acanta de afundare (contras de onni lògica de is òmines).

Tenende cunfiantza e fidende-si in Gesùs totu divenit possìbile. Nois, cristianos de oe,  semus invitados a crèere in Isse, contras de onni lògica umana, contras de s’iscoramentu e de su disisperu, chi sunt gasi meda frecuentes in sa vida nostra, in su tempus nostru. Ponimus tando sa vida nostra in is manos de Deus e sighimus sa paràula sua in su caminu nostru, lassende is retzas lìberas, sena ddas fàghere aturare frimmas pro more de is lìmites nostros e de is timorias nostras. (A.D.)

      gesu-chiama-discepoli

V dominiga de su tempus ordinariu

Dae s’Evangèliu segundu Luca Lc 5, 1-11

In cussu tempus, mentres chi s’atrumada s’istringìat acanta de issu pro iscurtare sa paràula de Deus, Gesùs, chi istaiat in sa parte de su lagu de Gennèsaret, bidiat duas barcas chi fiant arrimadas in s’oru de s’abba.

Is  piscadores fiant calados e samunaìant  is  retzas. Fiat pesadu subra de sa barca, chi aparteniat a Simone, e ddi pediat de s’istesiàre unu pagu dae terra. Si fiat sètzidu e insinnaiat a is atrumadas dae sa barca. Cando aiat acabadu de faeddare, naraiat a Simone: “Bae a largu e ghetade is retzas bostras pro sa pisca”.

gesuuntitled

Simone ddi  respundeit: “Su maistru, amus traballadu totu sa note e no amus pigadu nudda; ma si  ddu  naras tue apo a ghetare  is  retzas”. Aiant fatu gosi e aiant atzapadu una cantidade  gasi  manna de pisches chi  is  retzas issoro fiant acanta de si segare. Tando aiant tzerriadu a is  cumpàngios de s’atera barca, chi fiant bènnidos a ddos agiudare. Cussos beniant e preniant  is  duas barcas agiumai finas a  ddas atzuvare.

In su bìdere totu custu, Simone Predu si ghetaiat a  is  pees de Gesùs, narende. “Sennore, istesia.ti  dae me, ca so unu pecadore”. S’ispantu aiat difatis pigadu a issu e a totus  is  chi fiant cun issu, pro sa pisca chi aiant fatu;  gasi  etotu Giagu e Giuanne, fìgios de Zebedèu, chi fiant sòtzios de Simone. Gesùs naraiat a Simone: “Non timas; dae immoe a in antis as a èssere piscadore de òmines”.

E, pesadas  is  barcas in s’oru de su lagu, aiant lassadu totu e dd’aiant postu in fatu.

(rubrica a incuru de Alessandro Dessì)

Sas règulas de su Vaticanu pro fàghere sa missa in sardu

– bortadura de Sarvadore Serra –

gesus2Copertina-cammino-2012-13-web1

CUNGREGATZIONE PRO SU CULTU DIVINU
E SA DISCIPLINA DE SOS SACRAMENTOS

Liturgiam authenticam

Istrutzione Cuinta pro s’Aplicatzione giusta de sa Costitutzione subra de sa Liturgia Sacra de su Cuntzìliu Vaticanu II
(
Sacrosanctum Concilium, art. 36)

Resumu curtzu

ANTETZEDENTES

Sas Istrutziones Postcuntziliares Mannas

Su 4 de nadale de su 1963 sos Babbos de su Cuntzìliu Vaticanu II ant aprovadu sa Costitutzione subra de sa Liturgia sacra, Sacrosanctum Concilium. Pro agiuare s’aplicatzione de su rennovamentu litùrgicu auspicadu dae sos Babbos cuntziliares, sa Santa Sede pustis at publicadu chimbe documentos de importu particulare, chi cadaunu fiat numeradu in una sèrie ùnica comente de sas “Istrutziones pro s’Aplicatzione giusta de sa Costitutzione subra de sa Liturgia sacra de su Cuntzìliu Vaticanu II”.

Sa prima, Inter Oecumenici, l’ant emanada sa Cungregatzione Sacra de sos Ritos e su “Consilium” pro s’aplicatzione de sa Costitutzione Litùrgica, su 26 de cabudanni de su 1964, e cunteniat sos printzìpios generales de base s’aplicatzione ordinada de su rennovamentu litùrgicu. Tres annos a pustis, su 4 de maju de su 1967, ant publicadu una segunda Istrutzione, Tres abhinc annos. Custa istabiliat àteros adatamentos a s’Òrdine de sa Missa. Sa tertza Istrutzione, Liturgicae instaurationes, de su 5 de cabudanni de su 1970, chi l’at ammaniada sa Cungregatzione Sacra pro su Cultu Divinu, organismu chi est intradu in parte de sa Cungregatzione Sacra de sos Ritos e de su “Consilium”. Custa Istrutzione daiat in antis de totu diretivas subra de su rolu tzentrale de Pìscamu in su rennovamentu de sa liturgia in totu sa diòtzesi.

Pustis su rennovamentu litùrgicu s’est intzentradu in s’atividade manna de revisione de sas editziones in limba latina de sos libros litùrgicos e de sa tradutzione issoro in sas limbas modernas. Cungruida custa fase, b’at àpidu unu perìudu de esperièntzia pràtica, chi rechediat a mala bògia una rata manna de tempus. Cun sa Lìtera Apostòlica Vicesimus quintus annus de su 4 de nadale de su 1988 de Giuanne Pàulu II, chi cummemoraiat su de 25 anniversàrios de sa Costitutzione Cuntziliare, est cumintzada una fase noa de rivalutatzione graduale, de cumpletamentu e cunsolidamentu. Su 25 de ghennàrgiu de su 1994, sa Cungregatzione pro su Cultu divinu e sa Disciplina de sos Sacramentos at fatu avantzare galu custu protzessu cun s’emanatzione de sa cuarta “Istrutzione pro s’ Aplicatzione giusta de sa Costitutzione subra de sa Liturgia sacra de su Cuntzìliu Vaticanu II”, sa Varietates legitimae, chi tratat de sas chistiones difìtziles chi pertocant sa Liturgia romana e s’inculturatzione.  Cuinta Istrutzione

In su mese de freàrgiu de su 1997 su Santu Padre at pedidu a sa Cungregatzione pro su Cultu divinu e sa Disciplina de sos Sacramentos de fàghere galu unu passu a dae in antis cun sa codificatzione de sas conclusiones de su traballu suo cumintzadu in collaboratzione cun sos Pìscamos durante sos annos, chi interessat sa chistione de sas tradutziones litùrgicas, argumentu a s’òrdine de sa die, comente amus gia naradu, dae su 1988.

De cunseguèntzia, su 20 de martzu de su 2001 sa cuinta postcuntziliare “Istrutzione pro s’Aplicatzione giusta de sa Costituzione subra de sa Liturgia sacra de su Cuntzìliu Vaticanu II”, Liturgiam authenticam, l’at aprovada su Santu Padre in s’udièntzia cuntzèdida a su Cardinale Segretàriu de Istadu e su 28 de martzu l’at emanada sa Cungregatzione pro su Cultu divinu e sa Disciplina de sos Sacramentos. At a intrare in vigore su 25 de abrile de su 2001.

S’Istrutzione Liturgiam authenticam faghet a cummentàriu de sas tradutziones in su vernaculare de sos testos de sa Liturgia romana, comente istabilidu dae s’artìcolu 36 de sa Costitutzione litùrgica:

§ 1. S’impreu de sa limba latina, francu unu deretu particulare, siat mantesu in sos Ritos latinos.

§ 2. Sigomente, però, siat in sa missa, siat in s’amministratzione de sos Sacramentos, siat in àteras partes de sa Liturgia, no est raru chi s’impreu de sa lmba vulgare podet resurtare profetosu meda pro su pòpulu, si li podat cuntzèdere una parte prus manna, mescamente in sas leturas e in sas monitziones, in unas cantas pregadorias e càntigos, cunforma a sas normas chi si fissant pro sos casos sìngulos in sos capìtulos chi sighint.

§3. In base a custas normas, tocat a s’ autoridade eclesiàstica territoriale cumpetente, chi nde faeddat s’art. 22 § 2, consultados fintzas, si in casu, sos Pìscamos de sas regiones lacanàrgias de sa limba etotu, detzìdere de s’impreu e de s’estensione de sa limba vulgare. Custas detzisiones cherent aprovadas o siat cunfirmadas dae sa Sede Apostòlica.

§ 4. Sa tradutzione de su testu latinu in limba vulgare de impreare in sa Liturgia, cheret aprovada dae s’ autoridade eclesiàstica territoriale cumpetente mentovada subra.

Tocat a atzinnare chi in s’ìnteri b’at àpidu unos cantos isvilupos in su pranu giurìdicu e àteru, in mesu de custu unas cantas mesuras chi ant pretzisadu su riferimentu de sa Costitutzione a sas “autoridades eclesiàsticas territoriales cumpetentes ”. In pràtica custas sunt devènnidas su chi oe si narant sas Cunferèntzias de sos Pìscamos.

gesus1maxresdefault

VISIONE CUMPLESSIVA

Sa cuinta Istrutzione cumintzat atzinnende a s’initziativa de su Cuntzìliu e a sos isfortzos fatos dae Pontèfitzes Summos e dae sos Pìscamos in totu su mundu, cunstatende s’èsitu bonu de su rennovamentu litùrgicu e annotende in su matessi tempus sa netzessidade de fàghere unu controllu sighidu pro assegurare s’identidade de su Ritu romanu in su pranu mundiale. A custu propòsitu, s’Istrutzione torrat a leare sas osservatziones fatas in su 1988 dae Papa Giuanne Pàolu II, est a nàrrere s’augùriu suo chi si andet prus in gasi de sa fase de cumintzu pro intrare in un’ època de tradutziones de sos testos litùrgicos megioradas. Pro custu sa Liturgiam authenticam dat a sa Crèsia Latina una formulatzione noa de printzìpios chi devent guvernare sas tradutziones tenende contu de prus de trinta annos de esperièntzia in s’impreu de su vernaculare in sas tzelebratziones litùrgicas.

Sa Liturgiam authenticam sustituit totu sas normas publicadas in antis subra de sas tradutziones litùrgicas, francu sas diretivas de sa cuarta Istrutzione, sa Varietates legitimae, e pretzisat chi sas duas Istrutziones cherent lèghidas in manera cumplementare. Su documentu nou prus de una bia faghet apellu a un’època noa in sas tradutziones de sos testos litùrgicos.

Tocat a annotare chi s’ Istrutzione presente intrat in parte de totu sas normas anteriores, de sas cales assumet cuntenutos medas, dendeˑlis una dispositzione prus ordinada e sistemàtica, cumpletendeˑlos cun unas cantas pretzisaziones e colleghendeˑlos cun chistiones simigiantes chi fintzas a como las ant tratadas in manera distacada. In prus, su documentu devet parare fronte a sa tarea de presentare in pagas pàginas sos printzìpios chi si podent aplicare a sas chentinas de limbas chi como s’impreant in sa tzelebratzione litùrgica in cada parte de su mundu. S’Istrutzione non si servit de sa terminologia tècnica de sa linguistica o de sas sièntzias umanas, ma lìmitat sos cunsideros suos mescamente a su campu de s’esperièntzia pastorale.

In su chi sighit, s’acrarit s’isvilupu generale de s’argumentatzione de su documentu nou, sena nde sighire in cada puntu sas espressiones pretzisas o sa secuèntzia de sos puntos vàrios.

S’issèberu de sas limbas vernàculas

Si diant dèvere impreare in sa Liturgia petzi ss limbas chi si faeddant de prus, istransende s’introduimentu de tropu limbas, cun s’arriscu de provocare una frammentatzione de su pòpolu in grupos minores e forsis a fàghere nàschere malumores. In s’issèberu de sas limbas de introduire in sa liturgia, tocat a tènnere contu de fatores comente su nùmeru de preìderos, diàconos e collaboradores làicos chi podent impreare sena dificultades una limba determinada, sa disponibilidade de tradutores pro cussa limba, e sas possibilidades pràticas, contende fintzas sos problemas econòmicos, de produire e publicare tradutziones afidàbiles de sa Liturgia.

Sos dialetos, chi no ant s’amparu de risorsas de formatzione acadèmica e culturale, non cherent atzetados comente limbas litùrgicas in sensu astrintu, belle chi si podent impreare in sa Pregadoria de sos Fideles, pro su testu de sos càntigos, o pro unas cantas partes de s’omelia. S’Istrutzione, in prus, dat unu resumu agiornadu de sa protzedura de sighire dae sas Cunferèntzias de sos Pìscamos in su de detzìdere in comunione cun sa Santa Sede s’ammissione prena o partziale in sa Liturgia de una limba determinada.

libros sardos 2

Sa Tradutzione de sos Testos Liturùgicos

Su coro de s’Istrutzione est un’espositzione noa e agiornada, cun tonos riflessivos, de sos printzìpios chi devent regulare sa tradutzione in limba vernaculare de sos testos litùrgicos. Su documentu sutalìniat dae su cumintzu su caràtere sacru de sa Liturgia e s’esigèntzia chi fintzas sas tradutziones rifletant cun cuidadu custa caraterìstica.

Su Ritu romanu, comente totu sas famìlias litùrgicas istòricas mannas de sa Crèsia catòlica, tenet un’istile e un’istrutura pròpia chi cherent rispetados si est possìbile fintzas pro sas tradutziones. S’Istrutzione ribadit s’apellu a documentos pontifìtzios vàrios anteriores pro unu mètodu de sa tradutzione de sos testos litùrgicos, chi torret cun unu critèriu non tantu de pràtica de sa creatividade, cantu de contivìgiu pro sa fidelidade e sa pretzisione in sa resa de sos testos latinos in limba vernaculare, tenende fintzas contu, est craru, de sa manera caraterìstica de espressione de cada limba. B’at recuisitos particulares pro s’ammaniòngiu de tradutziones destinadas a sos territòrios evangelizados prus de reghente e s’Istrutzione cunsìderat fintzas sas cunditziones chi adatamentos de entidade prus manna de sos testos e de sos ritos si podent realizare, tasende sa solutzione de custos problemas a cantu espostu in s’’Istrutzione Varietates legitimae.

Su recusrsu a àteros testos pro agiuare sa tradutzione

Su profetu de sa consultatzone de sos testos de sas fontes litùrgicas antigas est reconnotu e incoragiadu, fintzas si s’annotat chi su testu de s’editio typica, est a nàrrere s’editzione moderna latina, est semper su puntu de mòida pro sa tradutzione. Si su testu latinu si servit de tèrmines chi benint dae àteras limbas antigas (pro es., alleluia, Amen, o fintzas Kyrie eleison), custas espressiones si podent mantènnere in sa limba originale. Sas tradutziones litùrgicas cherent fatas in base a s’editio typica de su latinu e mai in base a sas àteras tradutziones. Sa Neo-Volgata, sa versione currente de sa Bìblia latina, cheret leada in cunsideru comente un’istrumentu suplementare in s’ ammaniòngiu de sas tradutziones bìblicas pro s’usu litùrgicu.

Lèssicu

Su lèssicu isseberadu per una tradutzione litùrgica devet èssere in su matessi tempus fàtzile a lu cumprèndere pro sa pessone ordinària e espressivu de sa dinnidade e de su ritmu retòricu de s’originale, unu limbàgiu finalizadu a sa làude e a su cultu chi espresset reverèntzia e reconnoschèntzia pro sa glòria de Deus. Sa limba de custos testos, in prus, non cheret bida comente espressione de sa dispositzione interna de su fidele, ma prus a prestu de sa paràula de Deus revelada.

Sas tradutziones cherent liberadas dae cada dipendèntzia esagerada dae modos espressivos modernos e, in generale, dae una limba de tonu psicologizante. Formas de colore arcaizante a bias podent èssere apropiadas a unu vocabulàriu propiamente litùrgicu.

Sos testos litùrgicos non si cunfigurant comente cumpletamente autònomos o separàbiles dae su cuntestu generale de sa vida cristiana. Tocat a s’omelia e a sa catechesi a cuntribùere a nde crarire e a nd’esplicare su sentidu e a crarificare su cuntenutu de unos cantos testos. Non b’at in sa Liturgia testos chi intzentivent atitùdines discriminatòrias o ostiles cun sos cristianos non catòlicos, sa comunidade ebràica o sas àteras religiones, o chi negant in carchi manera s’egalidade universale de sa dinnidade umana. S’essida a campu de un’interpretatzione iscurreta de sensu contràriu podet èssere crarida dae sas tradutziones, ma no est custa sa tarea issoro primària.

Gènere

Limbas medas possedint nùmenes e pronùmenes chi si riferint tantu a su gènere maschile cantu a su femminile. S’abbandonu de custos tèrmines, mescamente si resurtat dae una tendèntzia initziale de s’evolutzione semàntica, no est mai prudente nen netzessàriu, ca non costituit unu puntu de passàgiu obbligadu de s’isvilupu linguìsticu. S’impreu de sos nùmenes colletivos cheret preferidu e su de tèrmines traditzionales mantesu in espressiones in ue s’abolitzione issoro podat cumprumìtere su significadu o dare logu a una mancàntzia de vocàbulos chi espressent s’èssere umanu in s’unitariedade sua, comente in sa tradutzione de s’ebràicu adam, de su gregu anthropos o de su latinu homo. In sa matessi manera, unu càmbiu belle mecànicu de su nùmeru gramaticale o sa creatzione de crobas de tèrmines chi acùrtziant maschile e femminile no est una manera lìtzita de otenimentu de una finalidade de inclusividade bera.

Su gènere gramaticale traditzionale de sas pessones de sa Trinidade cheret mantesu. Espressiones o tèrmines comente Filius hominis (Fìgiu de s’òmine) e Patres (Babbos) cherent resos in sa tradutzione cun pretzisione, cada bia chi s’agatant in sos testos bìblicos o litùrgicos. Su pronùmene femminile cheret mantesu cada bia chi si riferit a sa Crèsia. Tèrmines espressant afinidade o parentiu e su gènere gramaticale de ànghelos, dimònios e divinidades paganas cherent traduidos e su gènere issoro mantesu, tenende presente s’impreu de su testu originale e cussu traditzionale de una limba moderna determinada.

ConvegnolimbasardaLiturgia

Sa tradutzione de unu testu

Sas tradutziones devent chircare de no estèndere o astrìnghere su significadu de sos tèrmines originales, cando chi vocàbulos chi si riferant a frases istereotipas dae propagandìsticas de cuntenutu cumertziale o cun connotatziones polìticas, ideològicas o sìmiles cherent evitados . Sos manuales de istilìstica de impreu acadèmicu o profanu pro sas limbas vernaculares non si podent impreare in manera acrìtica, ca sa Crèsia possedit temas ispetzìficos de comunicare e un’istile espressivu apropiadu a issos.

Sa tradutzione si caraterizat comente isfortzu collaborativu finalizadu a preservare sa continuidade màssima possìbile intre s’originale e su testu in limba vernaculare. Su tradutore devet possìdere non solu abilidade ispetzìfica, ma fintzas cunfiàntzia in sa piedade divina e ispìritu de pregadoria, e fintzas dispositzione a atzetare sa revisione de s’òpera sua dae àteros. Cando sunt netzessàrias modìficas sustantziales pro cunformare unu libru litùrgicu determinadu a s’Istrutzione presente, custas revisiones cherent fatas in una borta ebbia, pro istransire disàgios sighidos e s’impressione de una instabilidade sighida in sa pregadoria litùrgica.

Tradutziones bìblicas

Unu cuidadu particulare bi cheret pro sa tradutzione de s’Iscritura Sacra pro usu litùrgicu, òpera chi devet dare cara ad un’ esègesi fundada, ma fintzas punnare a unu testu adatu a sa funtzione litùrgica. Una tradutzione ùnica cheret impreada universalmente in s’àrea de una Cunferèntzia de sos Pìscamos determinada e devet èssere sa matessi pro su matessi passu ocurrente in prus partes in su cumplessu de sos libros litùrgicos. Sa finalidade devet èssere pro cada limba un’istile ispetzificamente sacru, chi torret cun su lèssicu fissadu dae s’usu catòlicu populare e, pro cantu si podet, dae sos testos catechèticos printzipales. Totu sos casos in duda chi pertocant sa canonitzidade e sa dispositzione pretzisa de su testu cherent solutzionados faghende recursu a sa Neo-Vulgata.

Sas imàgines cuncretas dadas dae unas cantas paràulas, cuunforma a un’istile linguìsticu propiamente figuradu, comente su “pòddighe”, sa “manu”, sa“cara” de Deus, o su “caminare” suo, e tèrmines come “carre” e sìmiles, cherent traduidos in manera literale cada bia chi s’impreant e non cherent susitituidos dae tèrmines astratos. Sunt custas, infatis, figure tìpicas de su testu bìblicu, chi cherent, in canto tales, mantesas.

Àteros testos litùrgicos

Sas normas pro sa tradutzione de sa Bìblia in usu in sa Liturgia s’àplicant, in generale, fintzas a sas tradutziones de sas pregadorias litùrgicas. In su matessi tempus, si devet reconnòschere chi, si sa formulatzione de sa pregadoria litùrgica est sugeta a èssere in unu tzertu sensu determinada dae sa cultura chi nde faghet usu, issa intrat pro parte sua a fàghere parte de unu protzessu de formatzione de cussa cultura etotu, in una tipologia de relatzione chi no est passiva ebbia. Sa limba litùrgica podet, duncas, in manera resonàbile, divèrgere dae su faeddare ordinàriu, ma nde podet riflètere in su matessi tempus sos mègius elementos. S’ideale at a èssere s’isvilupu in unu cuntestu culturale determinadu de unu vulgare dignitosu, adatu a èssere destinadu a su cultu.

Su lèssicu litùrgicu devet inclùdere sas caraterìsticas printzipales de su Ritu romanu, si devet raighinare in sas fontes patrìsticas e si devet armonizare cun sos testos bìblicos. Si cussìgiat inoghe de armonizare sa tradutzione in limba moderna cun sos usos de su Catechismu de sa Crèsia Catòlica e de impitare tèrmines distintivos, cada bia chi unu si riferit a pessones o a ogetos sacros, in manera de evitare cunfusiones cun sos chi si impitant pro cosas de sa vida de cada die.

Sa sintassi, s’istile e su gènere literàriu sunt fintzas issos elementos de importu fundamentale pro s’elaboratzione de una tradutzione fidele. Sa relatzione intre sos perìodos, mescamente cando sunt espressados pro mèdiu de sa subordinatzione, e figuras comente su parallelismu cherent mantesas cun cuidadu. Sos verbos cherent traduidos cun pretzisione, rispetende sa pessone, su nùmeru, sa boghe. Si podet tènnere prus libertade, imbetzes, in su de traduire istruturas sintàticas prus cumplessas.

Si tèngiat semper in cunsideru chi sos testos litùrgicos sunt destinados a sa declamatzione pùblica o a su càntigu.

S Alighera

Tipologias ispetzìficas de testu

Normas ispetzìficas cherent dadas, in prus, pro sa tradutzione de sas Pregadorias Eucarìsticas, de su Credo (in ue su verbu cheret postu in sa prima pessone singulare: “credo”, e non “credimus”), pro s’impostatzione e s’ordinamentu internu de sos libros litùrgicos e pro sos decretos preliminares e sos testos introdutivos issoro. A pustis de custas normas b’at una descritzione in s’ammaniòngiu de sas tradutziones dae bandas de sa Cunferèntzia dei Pìscamos e de sas protzeduras netzessàrias pro cròmpere a s’aprovatzione e a sa cunfirma de sos testos litùrgicos dae sa Santa Sede. Sos recuisitos ispetzìficos atuales de s’aprovatzione pontifìtzia pro sas fòrmulas sacramentales, comente fintzas s’esigèntzia chi b’apat una tradutzione ùnica de sa Liturgia pro cada grupu linguìsticu determinadu, mescamente pro su chi pertocat s’Ordo Missae, sunt riafirmados.

S’organizatzione de su traballu de tradutzione e sas Cummissiones

S’ammaniòngiu de sas tradutziones est un’ onere chi pesat mescamente in sos Pìscamos, mancari issos devant, est craru, recùrrere a s’agiudu de espertos. In cada traballu de tradutzione nessi calicunu de sos Pìscamos devet èssere interessadu in manera direta, non solu in su controllu diretu e personale de sos testos definitivos, ma fintzas in su de leare semper parte ativa a sas fases vàrias de ammaniòngiu. Mancari non totu sos Pìscamos de una Cunferèntzia siant espertos de una limba determinada in usu in su territòriu issoro, issos devont assùmere una responsabilidade collegiale pro sos testos litùrgicos e un’istrategia cumplessiva pro s’impreu de sas limbas vàrias in su campu pastorale.

S’Istrutzione esponet in manera crara ss protzeduras (in lìnia de màssima currispondentes a sas chi sunt giai in vigore) pro s’aprovatzione de sos testos dae bandas de sos Pìscamos e sa presentada posteriore issoro pro sa revisione e sa cunfirma dae bandas de sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu. Su documentu dèdicat unu pagu de logu a su de marcare s’importu de su rimandu de sos afares litùrgicos a a Santa Sede, in parte fundendeˑsi in su Motu Proprio de Sua Santidade Giuanne Pàulu II “Apostolos suos” de su 1998, in ue si crariat sa natura e sa funtzione de sas Cunferèntzias de sos Pìscamos. Sa protzedura de rimandu, in prus de èssere singiale de sa comunione de sos Pìscamos cun su Papa, tenet fintzas unu valore de cunsolidamentu de custa relatzione. Issa est garantzia de sa calidade de sos testos e tenet sa finalidade chi sas tzelebratziones litùrgicas de sas Crèsias particulares (diòtzesi) sinat in armonia prena cun sa traditzione de sa Crèsia Catòlica in sos sèculos e in totu sos logos de su mundu.

Cando una cooperatzione intre Cunferèntzias de sos Pìscamos chi faghent usu de sa matessi limba resurtat apropiada o netzessària, tocat petzi a sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu e sa Disciplina de sos Sacramentos formare cummissiones cungiuntas o “mistas”, a su sòlitu si lu pedint sos Pìscamos. Custas Cummissiones non sunt autònomas e non formant unu canale de comunicatzione intre sa Santa Sede e sas Cunferèntzias de sos Pìscamos; non tenent un rolu detzisionale, ma sunt petzi a su sèrvìtziu de su ministèriu pastorale de sos Pìscamos; sunt incarrrigadas petzi de sa tradutzione de sas editiones typicae latinas, ma non de sa cumpositzione de testos noos in vulgare, nen de consideros subra de chistiones teorèticas, nen de adatamentos culturales, e non tenent relatzione cun organismos anàlogos de àteros grupos linguìsticos.

calasanzio__1 Iscolòpios

Sa cuinta Istrutzione racumandat chi nessi carchi Pìscamu de sa cummissione siat fintzas membru de sa cummissione litùrgica de sa Cunferèntzia de sos Pìscamos de sa cale faghet parte. Semper a cando, sa cummissione “mista” est ghiada da sos Pìscamos membros, cunforma a sos istatutos, chi cherent cunfirmados dae sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu. Custos istatutos devent, a su sòlitu, retzire s’aprovatzione de totu sas Cunferèntzias partetzipantes de sos Pìscamos; si custu non resurtat possìbile, sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu podet intervènnere pro redatare e aprovare de autoridade sua sos istatutos.

Custas Cummissiones – a su chi narat su documentu – operant in particulare in su de coordinare s’impreu de sas risorsas disponìbiles pro sas Cunferèntzias de sos Pìscamos sìngulas, a manera chi, pro nàrrere, una Cunferèntzia determinada podat produire una prima manu de tradutzione, chi pustis l’afinant sas àteras Cunferèntzias de sos Pìscamos, pro cròmprere a un testu megioradu utilizàbile in manera universale.

Sas cummissiones “mistas” non sunt diretas a intrare in parte de sas cummissiones litùrgicas natzionales e diotzesanas e duncas non podent tènnere peruna funtzone de custas ùrtimas.

Cunsideradu s’importu de s’òpera issoro, totu sas pessones, francu sos Pìscamos, interessadas a s’atividade de una cummissione “mista” devent otènnere il nihil obstat dae bandas de sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu e sa Disciplina de sos Sacramentos in antis de leare s’incàrrigu issoro. Che a totus sos chi resurtant collegados cun sa cummissione collaborant cun issa petzi a tempus determinadu e sunt vinculadas dae cuntratu a praticare sas funtziones issoro in segretu assolutu e in anonimadu.

Sas cummissiones esistentes devent cunformare sos istatutos issoro a custa Istrutzione e los devent sutapònnere a sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu intro de duos annos dae sa data de s’emanatzione issoro.

Su documentu ponet s’atzentu fintzas in su bisòngiu de sa Santa Sede etotu de tradutziones litùrgicas, mescamente in sas limbas printzipales, e in su disìgiu suo de èssere interessada in manera prus astrinta, in su tempus venidore, in s’ ammaniòngiu issoro. Issu atzinnat fintzas, in manera generale, a sos tipos vàrios de organismos chi sa Cungregatzione pro su Cultu Divinu podet costituire pro sa solutzione de sos problemas de tradutzione in una limba o in prus de una limba.

Testos noos

Una setzione subra de sa cumpositzione de testos noos sutalìniat chi sa finalidade issoro est, in manera essentziale, sa de cuntentare sos bisòngios culturales e pastorales sintzillos. Issos, duncas, tocant petzi a sas Cunferèntzias de sos Pìscamos, e pro nudda a sas cummissiones “mistas” pro sas tradutziones. Issos devent rispetare istile, istrutura, lèssicu e sas àteras caraterìsticas traditzionales de su Ritu romanu. Mescamente sunt importantes, pro more de s’impatu issoro in sa pessone e in sa memòria, sos innos e sos càntigos. Custu materiale in limba moderna cheret sutapostu a una revisione generale e sas Cunferèntzias de sos Pìscamos sunt pretziadas a regulare sa chistione de acordu cun sa Cungregatzione intro de chimbe annos.

S’Istrutzione cungruit cun una sèrie de setziones tècnicas curtzas in ue b’at diretivas in mèritu a sa publicatzione de sas editziones de sos libros litùrgicos, contende fintzas su copyright, e a sas protzeduras pro sa tradutzione de sos testos litùrgicos pròpios de sas diòtzesis e de sas famìlias religiosas .

CUNGREGATZIONE PRO SU CULTU DIVINU
E LA DISCIPLINA DEI SACRAMENTI

Liturgiam authenticam

tradutzione in sardu de Sarvadore Serra pro su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale

S’Evangèliu de oe domìniga IV de su tempus ordinàriu

gesus2Copertina-cammino-2012-13-web1

– Rubrica de Alessandro Dessì

IV DOMÌNIGA DE SU TEMPUS ORDINÀRIU

“In su fùrriu tenerèsa e cunsolu”

S’Ispiritu chi calat subra de Gesùs in sa die de su batìare suo e a pustis dd’ispìnghet in su desertu, oe dd’acumpàngiat in sa sinagoga de Nazareth. Custa est una pàgina bìblica chi nos chistionat subra de s’atzione de s’Ispìritu chi Gesùs leghet in sa sinagoga in Galilèa, chi si naraiat “Galilèa de is gentes”, est a nàrrere de is paganos. Custa fiat una terra sena calesisiat rilevàntzia religiosa. E s’Evangèliu cumentzat dae su fùrriu de is fùrrios. Is vividores de Nazareth no ant ischìpidu acollire s’atualidade de sa salvesa de su Sennore; no ant ischìpidu fidare.si de su Fìgiu de s’artisànu chi aeret pòdidu cambiare sa vida issoro. Oe, inoghe e immoe, semus cramados a acollire in sa vida nostra custa salvesa chi nos est oferta sena acabbu; sarvesa chi cheret mudare e trasformare sa vida nostra.

Don Mariano Solinas *

*Parrocu de Santu Giusèpe in Tortolì

1

Dae s’Evangeliu segundu Luca [Lc 4,21-30]

In cussu tempus, Gesùs cumentzaìat a nàrrere in sa sinagòga: “Oe s’est cumprida cust’ Iscritùra chi bois ais iscultàdu”.Totus ddis donaìant testimonìa e fiant prenos de ispàntu dae is paràulas de gràtzia chi essìant dae sa buca sua e naraìant: “No est issu su fìgiu de Giusèpe”?. Ma isse ddis respundaìat: “Tzertamente  bois m’aes a mentovare custu ditzu: “Mèigu, cura a tie matessi. Su chi amus intèndidu chi est acadèssidu in Cafàrnao, faghe.ddu inoghe etotu, in sa patria tua!”. Apustis agiunghìat: “In beridade deo bos naro: perunu profeta est aggradèssidu in sa patria sua. Antzis, in beridade deo bos naro: ddu aìat medas fiùdas in Israele a su tempus de Elìa, cando su chelu fiat serradu pro tres annos e ses meses e ddu aìat una carestia manna in totu su paisu; ma a peruna de issas fiat istadu mandadu Elìa, si non a una fiùda de Serèpta de Sidòne. Ddu aìat medas lebròsos in Israele a su tempus de su profeta Eliseu; ma perunu de issos fiat purificàdu, si non Naamàn, su Siru”. In s’intendere custas cosas, totus in sa sinagoga si preniant de arrènnegu. Si pesaìant e ddu catzaìant a foras dae sa tzitade e ddu batìant finas a sa raina de su monte apitzus de su cale fiat pesada Nazareth, pro ddu ghetare a basciu. Ma isse, passende in mesu a issos, si poniat in camminu.        

Ma Deus contra a sa LSC est? Lìtera aberta a Gianni Loy e a sa Fondazione Sardinia

fondazionesardinia

– de Giuseppe Pepe Corongiu –

Su blog de sa Fondazione Sardinia at publicadu s’interventu de su CSU in contu de missa in sardu dae s’Unione Sarda cun una risposta inchieta de Gianni Loy contras a nois. Lasso pèrdere chi ant postu foto e nùmene meu, cosa iscurreta segundu mene, personalizende una cosa chi fiat colletiva de su CSU. Chissai pro ite? Pro mi custrìnghere a essire a campu? Lu fatzo semper… Ma in 4 dies non so galu resessidu a publicare una rèplica. Tando la pùblico inoghe isperende chi su blog de sa Fondazione Sardinia agatet su tempus pro garantire a totus sa possibilidade de espressione.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

 Gianni Loy istimadu,

mi dispraghet meda chi no apas agradessidu su comunicadu de su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale subra sa netzessidade de sa missa iscrita in unu sardu comunu e chi apas respostu a custa lìtera nostra grabosa, cun disinformatziones e ipèrboles chi nois no amus mai mancu pensadu.

Est custu refudu totale de s’idea de unidade linguìstica de sos sardos e custa mancàntzia de informatzione dae banda de unu che a tie, no in tamen annos de traballu, chi, comente naras tue, ma pro cajones a s’imbesse, mi faghet pensare in malu pro su tempus benidore de sa limba nostra.

A primìtzios bido chi, sende chi ses un’òmine democràticu, sigomente la pensamus a manera diferente dae tene, naras pro comintzare chi semus fora dae sa realtade. Est un’ofesa. E custu non mi paret né evangèlicu nen democràticu, ma finas unu pagu autoritàriu.

Gianni Loy

Gianni Loy

Segundu. Nois no amus mancu faeddadu de sa LSC, ma amus faeddadu de unu sardu comunu iscritu chi podet èssere sa LSC, sende chi est giai sa limba ufitziale amministrativa de sa Regione, o cale si siat àteru còdighe iscritu formalizadu chi potzat rapresentare sos 300 e prus dialetos (o variantes si t’agradat de prus) chi cumponent su sistema chi si narat “limba sarda”.

In prus, ti informo, si in casu no l’ischis, e si l’ischis ti prego de non contare mai prus fàulas, chi sa Lsc no est una “limba”, ma est unu còdighe de iscritura. Pro èssere prus craru ti naro chi custu còdighe, non prevedit oralidade, ma, sende chi est un’iscritura rapresentativa de totu su sardu, o standard, podet èssere lèghidu in cale si siat variedade de sa limba sarda. O comente a unu prus li agradat.

Duncas, sigomente sa Lsc est petzi iscrita e ognunu podet faeddare comente cheret, nen su pìscamu de Casteddu nen sa Crèsia depent bandidare nen trantzire leges ponende in sa liturgia una limba chi tue naras – faddende-ti – chi no est connota nen difùndida. Sa limba de pònnere no est sa Lsc, ma sa limba sarda chi est connota e ispainada cantu cheres. Sa Lsc est petzi su modellu rapresentativu suo, su prus a in antis a cust’ora, non tzertu una limba noa o imbentada.

Munsennore Arrigo Miglio, pìscamu de Casteddu

Munsennore Arrigo Miglio

Ma s’Istrutzione de sa Congregatzione de su cultu divinu de su Vaticanu non narat su chi tue li faghes nàrrere. Narat imbetzes chi tocat a trantzire s’introdutzione de tropu limbas chi cajonat “frammentazione del popolo in piccoli gruppi e da luogo a dei dissapori”. Duncas est una norma chi pendet, a bisu meu, a favore de una limba sarda e non de duas. In prus narat chi “I dialetti….non vanno accettate come lingue liturgiche in senso stretto”, e ite sunt su logudoresu e su campidanesu si non dialetos de sa limba sarda?

Semper e cando in s’ipòtesi chi faghes tue de duas variantes (e non si cumprendet pro more de cale lege duas e non de prus) non si narat si sunt iscritas o  orales. Duncas, ponimus su casu in Vitzi o in Nùgoro, cun sa missa in logudoresu, si diat dèpere lèghere e respòndere in cussa manera. O in su Sulcis o in su Sarrabus, in cudd’àtera. Sena respetu de sos dialetos (o variantes) locales.

In realidade, e forsis tue non b’as pensadu, finas cun duas limbas litùrgicas, custos duos modellos diant dèpere èssere formalizados e istandardizados, a manera parìvile che a sa LSC e a cale chi siat àteru modellu de cale chi siat limba normale in su mundu. E duncas diat tocare de abèrrere una fase isperimentale de formalizatzione cun sos matessi problemas chi tue imputas a sa LSC cun s’impossibilidade pro su pìscamu de non pònnere mente a sas leges de sa Crèsia.

ConvegnolimbasardaLiturgia

Cun duas limbas tenimus  duos problemas, no unu. Pone mente. 

O forsis pensamus chi onni tradutore potzat iscrìere in cunforma a sa limba personale sua comente si faghet, pro nàrrere, in sos prèmios de poesia? Cherimus, comente movimentu linguìsticu sardu, fàghere una proposta de sos testos litùrgicos, partzida in milli cantos, folklorìstica, partzidora. separatista in ue ognunu iscriet e traduet comente cheret?

 Non lu chèrgio insingiare a tie chi nd’ischis prus de mene, ma sa tradutzione bìblica cheret rispetu. Sa Paràula est de importu. Su Logos cheret bene interpretadu. Comente faghimus nois, pòpulu de 1 milione e mesu de cristianos, a nde propònnere duas, tres, treghentos de Paràulas-Logos?  Difatis, in totu sa literadura de missas e catechismos iscritos in sardu chi tue mentovas, non si nd’agatant duos iscritos a sa matessi manera. Est custa s’avesu de classe intelletuale culta de tradutores pro santificare su Logos?

Custu avesu tristu de sos sardos de refudare una limba modellu, in sa realtade de su mundu normale, faghet a manera chi s’atinu de custa limba (pro chie sardu no est) siat semper de dialetu, non de limba. Sa matessi cosa si nois nos presentamus cun duas dialetos, mancari iscritos.

1

A nois de su CSU nos paret pagu dignu e tzivile. Su Vaticanu pro primu l’at a refudare (o at a cuntzèdere carchi cosa folklorìstica ebbia pro nos fàghere a tupare a sa muda)  e nois l’amus a dare sas informatziones pretzisas.

Naras chi non ses contra a unire sa limba iscrita. E tando, imbetzes de ti cumportare che a chie non faghet nudda e non cheret brigare cun nemos, faghe carchi cosa in custa punna. Sa limba unida non si faghet de sesi, tocat a nois. Si nunca depo pensare chi non nde ses cumbintu e chi lu naras tantu pro nàrrere, comente medas.

Duncas, ti prego Gianni de non nos imputare chi nois semus destruidores e chi est gosi sa chistione o si nunca nudda. Nos ant mortu cun custa mentalidade pro annos e annòrios. Sunt sos àteros chi sunt gasi, non nois.

In fines, ti naro chi su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale, mancari siat un’organizatzione làica, est prontu a dare agiudu cun su pagu chi ischit e ischit fàghere.

Pro ite non sighit s’esempru de s’Euskadi, de su Paisu Bascu? S’iscritura est ùnica, ma sos prides leghent totus a manera diferente in cunforma a su logu? Non mi paret gasi malu pro sa Sardigna cristiana.

Non bi cheret unu miràculu a lu fàghere, bastat a no èssere mandrones. O sa beridade est chi Deus est contra a sa LSC e nois amus a andare s ‘inferru?

Pepe Coròngiu

Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale
p.s.
Sa beridade est chi sas gerarchias no ant a fàghere nudda. Ma sa responsabilidade at a èssere finas de custos tradutores e promotores chi no sunt a tretu de custu còmpitu polìticu.
Ligàmenes
post de sa Fondazione Sardinia
Liturgiam Authenticam – Istrutzione vaticana subra sas limbas “vernacolares” in sa liturgia

S’evangèliu de oe in sardu

Deiparae Virgini a Nive sacrum

Comintzat oe una rubrica noa a incuru de Alessandro Dessi: sa bortadura de s’Evangèliu de sa domìniga in sardu cun unu cummentu. Pensamus chi sos chi creent ant a agatare in custa faina minore, un’agiudu pro pòdere bìvere sa religiosidade issoro cun sa limba propria de s’ìsula

—————–

In s’Evangèliu de custa domìniga is liturgistas ant cherfidu pònnere a paris duas branos chene relata aparente s’unu cun s’àteru: amus difatis is primos bator versetos dae su pròlogu de Luca, chi est s’introdutzione de totu s’òpera e, a pustis, Gesùs chi in Nazareth faghet unu discursu in sa sinagoga (ma de custu nd’est istada pigada isceti sa metade).


In onni manera Luca nos contat s’istòria sua de credente chi s’acùrtziat a s’istòria de Gesùs e dda bolet trasmìtere a is àteros òmines (rapresentados dae su discìpulu suo Teòfilu). 


S’Evangelista nos contat sa fide sua in custa chirca meda assentada de totu su chi pertocat Gesùs Cristos, e nos narat chi s’istòria de Gesùs non naschet comente unu contu imbentadu, ma dae is testimonias berdaderas de is chi a Gesùs dd’ant connotu e nde sunt divènnidos in antis amigos e a pustis annuntziadòres. 


In s’àteru episòdiu Gesùs leghet su profete Isaìas in sa sinagoga de Nazareth. Gesùs etotu leghet s’Iscritura Sacra, ma non ddu faghet comente si legheret unu lìberu antigu o comente simple chirca istòrica. Gesùs leghet comente ddu faghet unu credente, e in prus comente unu chi intendet chi cussu chi leghet est realizende.si pròpiu cun isse, in isse e propiu in cussu momentu.


———————-

1

Dae s’Evangèliu segundu Luca [Lc 1,1-4; 4, 14-21]

Sende chi medas aiant proadu a contare in una manera ordinada  is fatos chi fiant acadèssidos in mesu de nois, comente nos ddos aiant trasmìtidos  is chi fiant istados testimòngios oculares finas dae su cumentzu e fiant divènnidos ministros de sa Paràula, in sa matessi manera deo e totu apo detzìdidu de fàghere chircas assentadas subra de onni tzircustàntzia finas dae  su cumentzu  e de nd’iscrìere pro te, o Teòfilu famadu, a manera de ti pòdere sapire subra de sa solididade de  is imparòngios chi as retzidu.


In cussu tempus, Gesùs torraiat dae sa Galilea cun sa potèntzia de s’Ispìritu e sa fama sua si fiant difùndidas in totu sa regione sua. Ammaistraìat in  is sinagogas  issoro   e totus  ddi leaiant làudes.

 Beniat in Nazareth, in ue fiat crèschidu e, comente faghiat semper in die de sàbadu, intraiat in sa sinagoga e si pesaiat pro leghere. Ddi aiant donadu su lìberu de su profeta Isaìas; aberendè.ddu  bi agataiat su passu in ue fiat iscrìtu:

“S’Ispìritu de su Sennore est subra de me;
pro custu m’at sagradu pro mèdiu de s’untzione
e m’at inviadu pro batìre a  is pòberos s’annùntziu bonu [Evangèliu],
pro donare sa liberatzione a  is presonèris
e sa vista a  is tzurpos;
a pònnere in libertade  is oprìmidos
e proclamare un’annu de gràtzia de su Sennore”.

Tando torraiat a rodulare su lìberu, ddu intregaiat a su serbidore  e si poniat a sètzere. A intro de sa sinagoga, totus aiant  is ogros issoro fissos subra de issu. Tando cumentzaiat a  ddis nàrrere: “Oe
s’est cumprida custa iscritura chi ais intèndidu cun  is origras bostras.