S’incipit de s’Evangèliu de Giuanne

(tradutzione de Alessandro Dessì)

santugiuanneevangelista

S’incipit de s’Evangèliu de Giuanne, unu de is testos fundamentale pro is protocristianos, si narat finas Innu a su Logos, chi in limba grega cheret nàrrere “paraula” (“verbus” in latinu).

Is istudios contemporaneos de esegesi sunt cuncordes cun sa tesi chi custu fiat istadu una segunda elaboratzione fata dae Giuanne cun is discipulos suos de un’ateru “Innu a su Logos” chi giai esistiat.

Custu, cun ateros iscritos, at apidu sa genesi issoro in sa comunidade cristiana de Efesu, chi aiat comente figuras prus de importu s’apostulu Giuanne matessi e sa mama de Gesus Maria de Nazaret, fuidos dae Gerusaleme pro more de is persecutziones de is giudeos.

In su printzipiu fiat sa Paraula,

e sa Paraula fiat in s’oru de Deus

e Deus fiat sa Paraula.

Isse fiat in su printzipiu in s’oru de Deus:

totu est istadu fatu pro mediu de Isse,

e chene Isse no esseret istadu fatu nudda de su chi ddu est.

In Isse sa Vida fiat

e sa Vida fiat Lughe pro is omines;

e sa Lughe isplendet in is tenebras,

ma is tenebras non dd’ant acollida.


Ddoe fiat unu òmine inviadu dae Deus

su cale nomene fiat Giuànne

Issu fiat bènnidu che testimongiu

pro donare testimonia a sa Lughe,

a manera chi totus crederent pro mediu de issu.

Non fiat issu, sa Lughe

ma depiat donare testimonia a sa Lughe.

santugiuanneevangelista2

 

 

 

Fiat sa Lughe verdadera,

chi lugherat cada omine

chi benit in su mundu.

Isse in su mundu fiat,

su mundu fiat istadu fatu pro mediu de Isse

ma su mundu non dd’aiat reconnoschidu.

Fiat bènnidu intra de sa gente sua,

ma issos non dd’aiant acollidu.


Ma a is chi dd’aiant acollidu

ddis aiat donadu sa potestade de figios de Deus,

a issos chi aiant credidu in su nomene Suo.

A issos chi non dae su sambene,

nen dae voluntade de sa carre,

nen dae voluntade de omine,

ma dae Deus naschidos sunt.


E sa Paraula carre fata, s’est;

e aiat abitadu intra de nois;

e nois amus bidu sa glòria sua,

gloria comente de Unigenitu dae su Babbu,

prenu de gratzia e de Veridade.


Giuanne ddi donat testimonia

E aboghinat: «Eccus s’omine de su cale aia nadu:

Su chi benet a pustis de me

m’est passadu a in antis,

ca fiat a in antis de me».

Dae sa prenesa sua

totus nois amus retzidu

gratzia cun gratzia.

Ca sa lege fiat donada pro mediu de Mosès

e sa gratzia e sa veridade fiant bènnidas pro mediu de Gesùs su Crìstos.

A Deus nemos dd’at bidu mai

ma s’Unigenitu chi est Deus

e chi istat in su sinu de su Babbu, Isse nos dd’at reveladu.

Discìpulos cun Gesus

Discìpulos cun Gesus


 

 

BERSIONE IN LIMBA LATINA:


In principio erat Verbum,

et Verbum erat apud Deum,

et Deus erat Verbum.

Hoc erat in principio apud Deum.

Omnia per ipsum facta sunt,

et sine ipso factum est nihil quod factum est;

in ipso vita erat, et vita erat lux hominum,

et lux in tenebris lucet,

et tenebrae eam non conprehenderunt.


Fuit homo missus a Deo,

cui nomen erat Iohannes;

hic venit in testimonium

ut testimonium perhiberet de lumine,

ut omnes crederent per illum.

Non erat ille lux,

sed ut testimonium perhiberet de lumine.


Erat lux vera,

quae inluminat omnem hominem,

venientem in mundum.

In mundo erat,

et mundus per ipsum factus est,

et mundus eum non cognovit.

In propria venit,

et sui eum non receperunt.


Quotquot autem receperunt eum,

dedit eis potestatem filios Dei fieri,

his, qui credunt in nomine eius,

qui non ex sanguinibus

neque ex voluntate carnis

neque ex voluntate viri,

sed ex Deo nati sunt.


Et Verbum caro factum est

et habitavit in nobis;

et vidimus gloriam eius,

gloriam quasi unigeniti a Patre,

plenum gratiae et veritatis.


tl_AbsideTabor

 

 

 

 

 

 

Iohannes testimonium perhibet de ipso et clamat dicens:

“Hic erat, quem dixi: Qui post me venturus est,

ante me factus est, quia prior me erat”.

Et de plenitudine eius nos omnes accepimus,

et gratia pro gratia;

quia lex per Moysen data est,

gratia et veritas per Iesum Christum facta est.

Deum nemo vidit umquam, Unigenitus Deus,

qui est in sinu Patris, ipse enarravit.

 

Su Credo bortadu in sardu

gesus1maxresdefault

Su Creo (o sìmbulu) niceno-costantinopolitanu est sa fòrmula de fide in s’unitzidade de Deus, difùndida in sa cristianidade dae su Primu contzìliu de Nitzèa (325) e a su cale fiant istados aciunghidos ampramentos, pertocantes primariamente s’Ispìritu Santu, cun su primu contzìliu de Costantinòpoli (381). Fiat istadu redigidu a coa de is chertas chi aiant traversadu sa Crèsia in su de IV sèculos, subra totu pro more de is teorias cristològicas de Ariu (chi fiat satzerdote in Alessandria).

Su sìmbulu niceno-costantonopolitanu est impreadu a s’ispissu in sa liturgia cristiana.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Deo creo isceti in dd’unu Deus, su Babbu onnipotente, Criadore de su chelu e de sa terra,

de totu s’universu visìbile e invisìbile,

e creo isceti in dd’unu Sennore, Gesùs Cristos, Fìgiu unigenitu de Deus,

nàschidu dae su Babbu in antis de totus is sèculos:

Deus dae Deus, lughe dae lughe, Deus beru dae Deus beru.

Generadu, non creadu, de sa matessi natura chi su Babbu:

cada cosa est istada fata pro Issu;

Pro nois òmines e pro sa sarvesa nostra caleit dae chelu

e s’incarneit pro òpera de s’Ispìritu Santu in Maria, sa Bìrghine, e si fiat fatu òmine;

rughefissu fiat pro nois a suta de Pontziu Piladu, mortu e sepultadu fiat,

risusciteit sa de tres dies segundu is iscrituras,

e artzieit a su chelu, in ue istat a sa dereta de su Babbu.

E at a torrare in su benidore cun glòria pro giuigare is bivos e is mortos

e su rennu suo no at aere acabbu.

Deo creo in s’Ispìritu Santu, chi est su Sennore e donadore de vida

chi protzedit dae su Babbu e dae su Fìgiu,

e in paris cun su Babbu e su Fìgiu est adoradu e glorificadu

e aiat faeddadu pro mèdiu de is profetas.

E in dd’una Crèsia Santa, catòlica e apostòlica.

Cunfesso chi esistet isceti unu batìsimu pro su perdonu de is pecados,

iseto sa resurretzione de is mortos e sa vida de su mundu benidore.

(tradutzione a in curu de Alessandro Dessi)

“Chie sighit a mene, non si ghiret a segus”

Discìpulos cun Gesus

Discìpulos cun Gesus

De XIII domìnigas de su tempus ordinariu

Evangèliu segundu Luca [Lc 9, 51-62]

Mentres chi fiant acanta de si cumprire sas dies in sas cales diat èssere elevadu a su chelu, Gesùs aiat pigadu sa detzisione firma de si pònnere in biàgiu a bia de Gerusalemme e aiat mandadu missos in dae in antis a sesi.

Custos si fiant incarrerados e fiant lòmpidos a una biddighedda de samaritanos pro cuncordare s’intrada cosa sua.

Ma issos non l’aiant cherfidu retzire, ca fiat craramente in caminu a bia de Gerusalemme.

Bidende custu, sos discìpulos cosa sua Giagu e Giuanne aiant naradu: «Sennore, cheres chi naramus chi calet unu fogu dae chelu e los isperdat? ». Gesùs si fiat giradu e los aiat brigados. E si fiant postos in caminu a bia a un’àtera biddighedda.

Mentres chi fiant caminende in sa carrera, un’òmine l’aiat naradu: «Deo t’apo a sighire in cale si siat logu as a andare». E Gesùs l’aiat respòndidu: «Sos margianes tenent sa calla e sos pugiones su nidu cosa issoro, ma su Fìgiu de s’òmine non tenet nudda in ue arrimare sa conca».

A un’àteru l’aiat naradu: «Sighi.mi». E issu aiat respòndidu: «Sennore, faghe a manera chi potza andare a sepultare a babbu meu». L’aiat respòndidu: «Lassa chi sos mortos sepultent a sos mortos issoro; tue imbetzes bae e annùntzia su rennu de Deus ».

Un’àteru aiat naradu: «T’apo a sighire, Sennore; ma permiti.mi a su mancu de mi dispidire dae sos de domo mea». Ma Gesùs li aiat respòndidu: «Nemos de sos chi arant e a pustis si càstiant a coa est bonu pro su rennu de Deus».

jesus-cena

CUMMENTU

Chie semus nois pro Gesùs? Ischimus chi Issu nos amat de un’amore cumplessu, bundantziosu, lughente. Ocannu su Papa dd’at chèrfidu intregare a sa misericòrdia e custu nos ponet in antis a sa cara verdadera de Deus: non cussa de giùighe severu chi medas tenent in conca, ma sa de Gesùs matessi.

Iscobèrrere cust’amore càmbiat sa vida nostra, nos mudat in discìpulos suos: discìpulos cun su disìgiu de sighire custa lughe, de retzire su donu de s’Ispìritu, de lassare a coa onni tristura, onni cumpromissu, faddina, pecadu e manera de èssere comente Deus cheret.

Gesùs nos bidet gosi, in caminu a bia de sa prenesa de sa veridade, agiudadores suos in s’ispainamentu de su gosu.

Ma pro permìtere chi totu custu acadessat tocat a àere s’alientu de bìdere is umbras chi istant a intro de nois e chi devimus pòdere allughentare.

Divenire discìpulos de Gesùs est un’impinnu chi durat pro totu sa vida e chi abisòngiat de energia e de sintzeridade: su risultadu est su de cumprèndere su sensu de sa vida, de iscobèrrere su significu des’esistèntzia nostra e de cumprèndere su disinnu chi istat a palas de is eventos istòricos.

Gesùs, dd’amus bidu in su branu de s’Evangèliu de custa domìniga, no est unu rabbunì chi apeddat de otènnere cantos prus discìpulos si podet, nen proponet cumpromissos pro otènnere su cunsensu de istrumadas de gentes: est lìberu, a una manera desemplada.

Issu cheret isceti annuntziare su Rennu de Deus, presentare sa cara galana de su Babbu e ddu faghet mancari totu custu rechedat fadiga, finas a sa testimonia estrema de su martìriu. (rubrica a incuru de Alessandro Dessì)

Sa gente chie narat chi Deo sia?

gesus1maxresdefault

De doighi domìnigas de su tempus ordinàriu

Evangèliu segundu Luca [Lc 9, 18-24]

Una die Gesùs s’agataiat in unu logu ispèrdidu, preghende. Is discìpulos fiant cun issu, e issu dd’aiat postu custa pregonta: «Is trumas de gente, chie narant chi deo sia? ». Pedru dd’aiat respòndidu:   «Giuanne su Batiadore; àteros narant Elias; àteros unu de is profetas antigos resuscitadu».

Tando ddis dimandaiat: «Ma bois, chie narades chi deo sia?». Pedru dd’aiat respòndidu: «Su Cristos de Deus».

Issu ddis aiat ordinadu severamente de non ddu iscobiare a nemos. «Su fìgiu de s’òmine — sighiat — at a dèpere peleare meda, dd’ant a dèpere refudare is antzianos, is ghias de is satzerdotes e is iscribas, at a èssere ochidu e resuscitare sa de tres dies».

A pustis, aiat naradu a totus: «Si calicunu mi cheret pònnere in fatu, rinneghet a isse matessi, pighet sa rughe sua cada die e mi sigat. Chie cheret sarvada sa vida sua dd’at a pèrdere, ma chie at a pèrdere sa vida sua pro more meu, dd’at a sarvare».

tiberiade3MARE-GALILEA-04CUMMENTU

Elias, su Batiadore torradu in vida, unu de sos profetas antigos etc..: sas trumas de gente de Giudea e Galilea aiant medas opiniones subra s’identidade de Gesùs. Non fiat simpre a nde atinare sa natura divina sua. Ma Pedru ddu faghet e ddi narat chi Issu est su Messia chi Israele fiat isetende

Su chi Pedru (e paris cun issu totus sos discìpulos) no aiat cumprèndidu est chi depiat tocare a fàghere unu passu in prus pro cumprèndere a manera prena cale fiat sa missione verdadera de su Cristos. Su chi onni giudeu fiat isetende, in cussu tempus, fiat difatis sa liberatzione polìtica de su pòpulu elèghidu pro mèdiu de unu Redentore poderosu. Ma su “Fìgiu de s’òmine”, mancari esseret Deus issu etotu, non tenet in contu sa dinnidade e s’onnipotèntzia sua, disigende, a s’imbesse, a bufare su càlighe de sa Passione, sacrifichende.si cun umilidade subra sa rughe, pro sa sarvatzione de totus. Issu non faghet giustìtzia a sa manera de sos òmines; faghet una cosa diferente: pigat sos pecados issoro.

Ma s’ispantu de sos apòstolos sighit a crèschere cando Gesùs los invitat a fàghere sa matessi cosa: sa propria manera de bivere, rinneghende s’ego issoro pro carrare sa rughe de onni die. Su martìriu podet èssere donadu una bia isceti, ma su chi Gesùs non dimandat est de bajulare sas dificultades e sas suferèntzias de cada die pro mèdiu de s’amore pro issu. Ma sa bona noa est chi Deus tenet su poderiu de operare in cada òmine su miràculu de s’ispainamentu de s’Ispìritu de veridade e de amore, permitende.nos de pònnere mente a Issu e no a nois matessi; e est custa sa libertade verdadera.

(rubrica a incuru de Alessandro Dessì)

S’Evangèliu in sardu. Gesus resùscitat unu mortu

gesu-resuscita-figliode X domìnigas de su tempus ordinàriu

Evangèliu segundu Lucas [Lc, 7, 11-17]

In cussu tempus, Gesùs fiat andadu a una tzitade chi si naraiat Nain e cun issu fiant caminende sos discìpulos suos, e una truma manna.

Cando fiat lòmpidu a curtzu a sa gianna de sa tzitade, acò, fiant leende a sa tumba unu mortu, fìgiu solu de una mama chi fiat abarrada viuda; e meda gente de sa tzitade istaiat cun issa.

Mirende.la, su Sennore fiat pigadu dae làstima manna pro issa e l’aiat naradu: «Non prangas!». Si fiat postu acutzu a su baullu, tochende.lu, mentras chi sos giughidores si firmaiant. A pustis aiat naradu: «Pitzocu, so narende a tie, pesa.ti!». Su mortu si fiat sètzidu e aiat cumentzadu a faeddare. E issu l’aiat torradu a mama sua.

Totus fiant pigados dae timoria e aiant cumentzadu a gloriare a Deus, narende: «Unu profeta mannu est essidu a campu intre nois», e: «Deus at visitadu su pòpulu suo».

Custu mentovu subra issu si fiat difùndidu pro totu sa Giudea e in totu sa regione a inghìriu.

Resurretzione. Gesùs essit dae su sepulcru

Resurretzione. Gesùs essit dae su sepulcru

CUMMENTU

Pagas sunt is cosas tzertas de sa vida, in cale si siat tempus e logu, ma sa chi no agatat ismintzidura est sa morte. Custa est una realidade chi non si podet leare dae s’esistèntzia de onni unu.

E pro cussa mama de Nain ddu aiat una tzertesa isceti: cussu fìgiu suo no fiat prus in vida, lassende in sa dolèntzia prus manna is familiares e is amigos suos. Is ogros nostros  custu isceti resessent a bidere, ca sa natura umana cosa nostra est tirriosa cunforma a su mistèriu de sa morte, sende chi cussa matessi natura ispirituale cosa nostra càstiat a s’eternidade. Deus no est su Deus de sa morte ma de sa vida, non distruet ne annullat su chi semus e su chi amus. Ma totus is cosas, pro mèdiu de sa bontade cosa sua, est mudada e trasfigurada cun s’amore suo.

(rubrica a incuru de Alessandro Dessì)

Corpus Dòmini. Cando Gesus aiat moltiplicadu pane e pische

moltiplicapani_pesci2

Solennidade de su Corpus Domini

Evangèliu segundu Luca [Lc 9, 10-17]

 In cussu tempus, Gesùs aiat cumentzadu a chistionare a sas gentes subra su rennu de Deus e a sanare is chi fiant fertos dae maladias.

Sa die fiat cumentzende a acabbare e is Dòighi ddis fiant acostiados narende: «Lassa.dda andare a sa gente, a manera chi andet a is biddas e a su sartu chi istat acanta, pro pòdere agatare cosa de papare e de allogare, ca inoghe semus in su desertu».

Gesùs ddis aiat respòndidu: «Bois matessi donade.ddi a mandigare». Ma issos aiant respòndidu: «Amus petzi chimbe panes e duas pisches, francu chi andamus nois matessi a comporare cosa de papare pro totu custa gente». Difatis ddu aiat prus o mancu chimbe mìgia òmines.

Issu aiat naradu a is discìpulos suos: «Faghide.ddos sètzere a chimbanta a chimbanta ». Aiant fatu aici e ddos aiant fatos sètzere totus.

moltiplicazione_dei_pani_e_dei_pesci_113

Issu aiat pigadu chimbe panes e duas pisches, aiat pesadu a su chelu is ogros suos, aiat resadu sa beneditzione subra de issos, ddos aiat partzidos e ddos aiat donados a is discìpulos a manera de ddos pòdere cumpartzire a sa gente etotu.

Totus aiant mandigadu prande.nde.si e nde aiant leadu totu su chi fiat sobradu.

Cummentu

Oe tzelebramus sa solennidade in ue onoramus e adoramus a su “Corpus de su Sennore”, chi duamìgia annos a oe s’est donadu pro sa sarvatzione de totus sos òmines: est custu su màndigu pro sustènnere sa vida ispirituale cosa nostra.

Gesùs at multiplicadu a sos panes e a sos pisches pro nudrigare a sa gente chi fiat sighende.ddu, ma si su màndigu fìsicu òperat in intro de mene cando non bi penso, e finas cando so dormidu, mudende in petza, sàmbene, energias pro sa vida, su màndigu ispirituale est diferente, ca est profetosu isceti si deo cooperu cun su Cristos, ca cheret mudare sa vida cosa mea in sa vida cosa sua.

S’Evangèliu in sardu. Deus ghiat a sa beridade

gesus1maxresdefault

Evangèliu segundu Giuànne [G 16, 12-15]

In cussu tempus, Gesùs aiat naradu a is discìpulos suos:

«Apo ancoras de bos nàrrere medas cosas, ma pro immoe non seis prontos pro nde poderare su pesu.

Cando at a lòmpere Issu, s’Ispìritu de sa veridade, bos at a ghiare a sa veridade intrea, ca no at a faeddare pro sese matessi, ma at a nàrrere totu su chi at a àere intèndidu e bos at annuntziare is cosas de su (tempus) benidore.

Isse m’at a glorificare, ca at a leare dae su chi est cosa mea e bos.dd’at a annuntziare. Totu su chi su Babbu possedit cosa mea est; pro custu apo naradu chi at a leare dae su chi est cosa mea e dd’at a annuntziare a bois».

Gesùs risortu cun sos discìpilos

Gesùs risortu cun sos discìpulos

CUMMENTU

In sa die de Pasca frorida/Pentecoste, Gesùs comùnicat Isse matessi a sos discìpulos cosa sua pro mèdiu de s’Ispìritu Santu. Sa rivelatzione intrea de s’identidade de Deus comente Babbu, Fìgiu e Ispìritu Santu, istat a intro de su mistèriu de Pasca manna, cando Gesùs dat sa vida sua pro amore a bia sos discìpulos.

Su tempus de sa vida nostra nos est istadu donadu a manera chi podimus retzire dae s’Ispìritu Paraclitu, s’ispìritu de Veridade, sas medas cosas chi Gesùs, su Lògos, nos bolet trasmitere. Custas cosas chi (comente narat Gesùs in s’Evangèliu de custa domìniga) a solos no esseremus “prontos pro nde poderare su pesu”, sunt s’abissu de mistèriu de sa passione, morte e resurretzione in su cale nos est permìtidu de intrare pro mèdiu suo. Ma est unu jugu “lèbiu e durche”, ca su pesu suo no semus nois a lu leare, ma s’Ispìritu Santu matessi: su protagonista de custu Evangèliu in sa festa de sa Trinidade e sa sucùrrida de Deus a sa debilesa cosa nostra.

S’Evangèliu in sardu. Sa Pentecoste

2924e149af069b8ea323a809fbb1171d4_XL

Pasca manna frorida o de Pentecòste

Dae s’Evangèliu segundu Giuanne [Gv 14,15-16.23-26]

In cussu tempus, Gesùs aiat naradu a is discìpulos suos:

«Si mi diais amare, ais a osservare a is cumandamentos meos; e deo apo a pregare a su Babbu e Issu bos at a donare un’àteru Paràclitu, a manera chi pro semper abarret cun bois.

Si unu m’amat, at a osservare sa paràula mea e su Babbu meu l’at a amare e nois amus a lòmpere a issu e amus a otènnere amparu pro semper acanta issu. Su chi non m’amat, non ddas at a osservare is paràulas meas; e sa paràula chi bois iscurtade no est sa mea, ma sa de su Babbu chi m’at mandadu.

Bos apo naradu totu custas cosas mentras ancora so acanta bois. Ma su Paràclitu, s’Ispìritu Santu chi su Babbu at a mandare in nùmene meu, Issu bos at a insinnare onni cosa e bos at a regordare totu su chi deo bos apo naradu».

1untitled

CUMMENTU

S’Ispìritu Santu chi Gesùs aiat promìtidu calat subra a Maria e a sos apòstolos e los faghet fortes e balentes: prontos pro annuntziare s’Evangèliu e pro nde fàghere testimonia cun sa vida issoro. Issu, su Paràclitu, est semper presente a intro de nois: est Issu chi nos consolat, chi nos ànimat, chi nos dat sa lughe e sa fortza a manera chi podemus èssere missionàrios de su messàgiu evangèlicu in sa vida nostra de cada die e chi podemus agire cun caridade e sentzillidade a bia a totus.

Proamus tando a abèrrere cussas giannas postas a intro de sa mente nostra e de su coro nostru, a manera de intèndere bìvere sa lughe cosa sua a intro de nois e chi podemus donare vida a sas ispiratziones chi nos trasmitet in cada momentu.

(rubrica a incuru de Alessandro Dessi)

S’Evangèliu in sardu. Ascensione de su Sennore

ascensione

Evangèliu segundu Luca [Lc 24, 46-53]

In cussu tempus, Gesùs aiat naradu a is discìpulos suos: «Aici istat iscritu: su Cristos at a patire e at a risòrgere dae sos mortos sa de tres dies, e in su nùmene suo ant a èssere predicados a totu sos pòpulos sa cunversione e su perdonu de sos pecados, printzipiende dae Gerusalemme. De totu custu bois seis testimòngios. Acò, deo imbio subra de bois Su chi su Babbu meu aiat promìtidu [s’Ispìritu Santu]; ma bois abarrade in tzitade, finas a cando no ais a èssere imbussados de potèntzia dae s’artu».

A pustis los aiat ghirados foras, a bia de Betania e, pesende sas manos, los aiat beneitos. Mentres chi los beneighiat, si fiat separadu dae issos pesende.si in bolu e si fiat ampiladu in susu, in chelu. E issos si fiant ghetados a terra in antis a Issu; a pustis fiant torrados a Gerusalemme e fiant prenos de gosu e istaiant semper in su tèmplu laudende a Deus.

CUMMENTU

S’Eclèsia Catòlica festat sa solennidade de s’Ascensione de su Sennore e sa liturgia nos proponet sa pàgina evangèlica in ue Gesùs risuscitadu annùntziat su fadu suo a is discìpulos chi sunt istados testimòngios suos in sa Galilea, in sa Samaria, finas a is làcanas de su mundu. A pustis de s’ascensione cosa sua ddos agatamus in su tèmplu de Gerusalemme, prenos de gosu, mentres chi isetant s’Ispiritu de beridade chi su “rabbunì” (maistreddu in limba aramaica, comente sa magdalena aiat cramadu a Gesùs a penas dd’aiat bidu resuscitadu) aiat promìtidu.ascensione-dalì-770x293-Copia

Ma nois etotu semus apretados a gosare, a donare làude a Deus ca su Cristos ascendet binchidore. Difatis pro mèdiu de Issu s’umanidade nostra etotu est pesada in sa glòria e su chelu chi s’aberit pro acollire su Fìgiu de Deus, s’aberit pro nois etotu.

(rubrica  a incuru de Alessandro Dessì)

S’Evangèliu in sardu. Sa paghe de Gesus a is discìpulos

pascamanna4pasqua-e1397816729511

Sa de VI domìnigas de Pasca Manna

Evangèliu de Giuanne [14, 23-29]

In cussu tempus, Gesùs aiat naradu [a is discìpulos suos]:

«Si unu m’amat, at a respetare su faeddu cosa mea e su Babbu meu dd’at a amare e nois amus a lòmpere a issu e amus a otènnere amparu in issu. Is chi non m’amant, non respetant is faeddos meos; e su faeddu chi bois iscurtais no est su meu, ma cussu de su Babbu chi m’at imbiadu.

Bos apo naradu totu custu mentres chi isto galu cun bois. Ma su Paràclitu, s’Ispìritu Santu chi su Babbu at a mandare in nùmene meu, est issu chi bos at a insinnare onni cosa e bos at a regordare totu su chi bos apo naradu.

Deo lasso a bois sa paghe, bos dono sa paghe mea. No a sa manera de su mundu: so deo chi dda dono a bois. Non siat trumbugiadu su coro bostru e no tengiais timoria.

Ais intèndidu chi bos aia naradu: “Ando, e (a pustis) apo a torrare acanta de bois”. Si bois mamades, bos ais a allegrare chi so andende acanta de su Babbu, ca su Babbu est prus mannu de me. Bos apo naradu totu custu immoe, in antis chi acadessat, ca, cando at a acadessere, ais a crere».

pasca manna 2croce

CUMMENTU

Custu branu de s’Evangèliu de Giuanne est parte de sas allegas de sa dispedida, chi Gesùs aiat naradu in antis de sa Passione, e chi tenent duas temas printzipales: cussu de sa separatzione dae sos discìpulos e cussu de s’annùntziu de sa torrada cosa sua. In su versetu 22, chi l’aberit, su Maistru respondet a una pregunta de Giudas Taddeu: “Sennore, comente est acadèssidu chi ti depes manifestare a nois e no a su mundu?” [versetu 22]. Cun custa pregonta s’apostulu presentat sos chi fiant sos isetos de is Giudeos, cumentzende dae sos familiares de Gesùs e dae sos discìpulos suos matessi: una manifestada triunfale de su Messia chi diat àere isfauladu a manera ispantosa sos inimigos suos e chi si diat àeret impostu cun potèntzia manna a totus e in totue.

Ma is àndalas de Deus no sunt cussas de is òmines e su Sennore, distinghende tra is discìpulos e su mundu, annùntziat chi isceti cussos chi tenent fide in Issu lu diant àere torradu a bìdere riferende.si, cun custos faeddos,in antis de totu a sos discìpulos suos chi l’aerent bidu risuscitadu e, a pustis, finas a totus cussos chi aerent crèdidu in Issu.

In sas fràsias enigmàticas de sa dispedida su Maistru faghet riferimentu a una forma noa e chi podiat nàschere a pustis de sa Resurretzione cosa sua ebbia, de connoschèntzia e de unione cun Deus: non prus “sensìbile”, esteriore e traditzionale, a sa manera de sas manifestatziones divinas pro mèdiu de sos fenòmenos naturales comente fiant istados su ruàrgiu chi abrusiat o sas piaes de Egitu de su libru de s’Èsodu (Testamentu antigu), ma interiore e personale. E custu podet acadèssere isceti cando b’at unu “idem sentire” intre Deus e sa creadura cosa sua.

(rubrica a incuru de Alessandro Dessì)

S’evangèliu in sardu. Gesus dat su cumandamentu de s’amore

gesus2Copertina-cammino-2012-13-web1

Sa de V domìnigas de Pasca manna

Evangèliu segundu Giuanne [Gv 13,31-35]

Cando Giùda fiat èssidu, Gesùs aiat naradu: «Imoe su Fìgiu de s’òmine est istadu glorificadu in issu. Si Deus est istadu glorificadu in issu, Deus e totu dd’at a glorificare dae parte sua e dd’at a glorificare luego.

Fìgios, ancora pro pagu apo a èssere cun bois. Bos dono unu cumandamentu nou: Chi bos ameis sos unos sos àteros.

Dae custu totus ant a ischire chi seis sos discìpulos meos: si ais amore sos unos pro sos ateros».

Cummentu

S’Evangèliu de oe ddu podimus cunsiderare che a unu testamentu de Gesùs e custu testamentu est su cumandamentu suo: “amade.bos is unos is àteros comente deo bos apo amadu”. Cun s’Evangèliu de Giuanne Gesùs curregit a is àteros evangelistas: su prus mannu de is cumandamentos no est su de amare a Deus e a su benidore, ma su de amare a su benidore pro mèdiu de s’amore chi amus retzidu dae Deus. E custu no est cussu chi diat pòdere lòmpere dae sa simpatia, dae sa virtude, dae un’ischera, dae una pelea o dae una cale si siat dimensione psico-sotziologica positiva chi podimus nàrrere genericamente umana, ma semus chistionende de s’amore chi lompet dae su Cristos: ca est custa s’ùnica genia de amore chi podet prenare su coro de cada òmine e chi a pustis cada òmine podet isparghinare a bia a is frades suos e is sorres suas.

(rubrica a incuru de Alessandro Dessì)