Evangèliu segundu Mateu [Mt 4,12-17]

gesus1maxresdefault

Evangèliu segundu Matèu [Mt 4,12-17]

Cando chi Gesùs aiat ischidu chi a Giuànne dd’aiant postu in presòne, fiat recuìdu in Galilèa e aiat lassadu a Nàzaret pro istare in Cafàrnau, in s’oru de su mare, in su sartu de Zàbulon e de Nèftali, a manera chi si cumpriret su chi aiant naradu pro mèdiu de su profeta Isaìas:

«Terra de Zàbulon, e terra de Nèftali,

a bia de su mare, a dae inantis a su Giordanu,

Galilea de is gentes!

Su pòpulu chi istaiat in is tènebras

aiat bidu a una lughe manna,

pro is chi istaiant in sa regione e umbra de morte

una lughe s’est pesada».

Dae tando Gesùs cumentzaìat a preigare e a narrere: «Cunvertide.bos, ca su rennu de is chelos est acanta de lòmpere».

(tradutz. a  in curu de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Giuanne [G 1, 29-34]

1 Evangčliu segundu Giuanne [G 1, 29-34]In cussu tempus, Giuanne, aende bidu a Gesùs lompende a bia de issu, aiat naradu: Aco’ s’angione de Deus, su chi bogat is pecados dae su mundu! Issu est cussu de su cale aia naradu: “A pustis meu lompet un’òmine chi istat in  dae in antis meu, ca fiat in antis meu”. Deo non ddu connoschia, ma so lòmpidu a ddu batijare in s’abba, a manera chi issu si manifestaret a Israele.

Giuanne testimoniaiat narende: “Apo miradu a s’Ispiritu falende  che columba dae su chelu e istende  a pitzu suo. Deo non ddu connoschia, ma pròpiu su chi m’at imbiadu a batijare in s’abba m’at naradu: “Est issu su chi batijat in Ispìritu Santu”. E deo apo bidu e apodonadu testimonia chi issu est su Figiu de Deus.

(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Mateu [Mt 3, 13-17]

1-evangeliu-segundu-mateu-mt-3-13-17In cussu tempus, Gesùs dae sa Galilea fiat lòmpidu a su Giordanu in ue bi fiat Giuanne, de manera chi issu ddu batijaret. Ma Giuanne non ddu cheriat permìtere, e dd’aiat naradu: «So deo su chi abbisòngio de retzire su batisimu dae tene, e tue benis a ue so deo? ». ma Gesùs dd’aiat respòndidu: «Lassa fàghere pro immoe, ca cumbenit chi cumpramus cada giustìtzia». Tando issu dd’aiat lassadu fàghere.

In pessu chi fiat batiadu, Gesùs nde fiat essidu dae s’abba: e aco’ s’aberiant pro issu is chelos e issu bidat s’Ispiritu de Deus calende  che a una columba e lòmpende  a subra suo. E aco’ una boghe dae su chelu chi naraiat: «Custu est su Figiu meu, s’istimadu: in issu mi so cumpràghidu».

(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Luca [Lc 2,1-14]

1-vangelo-secondo-luca-luca-lc-21-14 In cussas dies unu decretu de Tzèsare Augustu aiat ordinadu chi si fagheret unu tzensimentu de totu sa terra. Custu primu tzensimentu dd’aiant fatu cando Chirinu fiat guvernadore de sa Sìria. Totus fiant andados a si fàghere tzensire, cadaunu a sa tzitade sua.

Giosepe etotu, dae sa Galilea, dae sa tzitade de Nàzaret, fiat pesadu a bia de sa Giudea a sa tzitade de Davide chi si naraiat Betleme: ca aparteniat a sa domo e a sa famìlia de Davide.

Si deviat fàghere tzensire in paris a Maria, s’isposa sua, ca fiat prìngia.

Mentres chi s’agataiant in cussu logu, lompiant pro issa is dies de su partu. Aiat donadu a sa lughe su fìgiu suo  primàrgiu, dd’aiat imboddiadu in dd’una fàscia e dd’aiat postu in dd’una mandigadòrgia, ca non bi fiat logu in sa posada.

Bi fiat in cussu logu unos cantos pastores chi istaiant in foras a bardione e pro custu fiant abarrados ischidos a totu note.

Un’ànghelu de su Sennore ddis presentaiat a in antis e sa glòria de su Sennore ddos prenaiat de lughe. Issos fiant pigados dae una timòria manna, ma s’ànghelu ddis naraiat: «Non timide: acò, bos annùntzio unu gosu mannu, chi at a èssere su de totu su pòpulu: oe, in sa tzitade de Davide, est nàschidu pro bois unu Sarvadore, chi est su Cristos Sennore.

Custu est su sinnu pro bois: ais a agatare su pipiu imboddiadu in dd’una fàsca e postu in dd’una mandigadòrgia».

E luego fiat aparèssida cun s’ànghelu una truma de s’esèrtzitu tzeleste, chi laudaiat a Deus e naraiat:

«Glòria a Deus in su prus artu de is chelos

E in sa terra paghe a is òmines, chi issu amat».

(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Mateu [Mt 1,18-24]

1-evangeliu-segundu-mateu-mt-118-24Aici fiat generadu Gesùs Cristos: mama sua Maria, chi fiat isposa a Giusepe, a in antis de andare a bìvere in paris s’agataiat prìngia pro òpera de s’Ispìritu Santu.
Giusepe, s’isposu suo, sende chi fiat òmine de gabbale non dd’aiat cherrida infaltare de manera pùblica e aiat pensadu de dda refudare in segretu.
Ma mentres chi fiat resonende subra a totu custu, acò, ddi aparessiat in su sonnu un’ànghelu de su Sennore chi ddi aiat naradu:  «Giusepe, fìgiu de Davide, non timas de pigare cun tegus a Maria, s’isposa cosa tua. Difatis, su pipiu chi est generadu in issa lompet dae s’Ispìritu Santu; issa at a donare sa lughe a unu fìgiu e tue ddi as a donare su nùmene Gesùs: difatis est issu chi at a donare sa sarvesa a su pòpulu suo dae is pecados suos.
Totu custu est acadèssidu de manera chi si cumpriret su chi aiat naradu su Sennore pro mèdiu de su profete: «Acò, sa bìrghine at a ingendrare unu fìgiu: a issu ant a donare su nùmene Emanuele», chi cheret nàrrere “Deus est cun nois”.
Ischidadu dae su sonnu, Giusepe faghiat comente s’ànghelu de su Sennore ddi aiat cumandadu e pigaiat cun sese s’isposa sua.
(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Mateu [Mt 11, 2-11]

1-evangeliu-mateuIn cussu tempus Giuanne, chi fiat in presone, a pustis de àere itesu faeddende  subra de is òperas de su Cristos, aiat mandadu a is discìpulos suos pro ddi pregontare: «Ses tue su chi depet lòmpere o nde depimus isetare un’àteru? ». Gesùs ddis aiat respostu:  «Andade e relatade a Giuanne su chi intendides e bidides. Is tzurpos bident, is isciancados caminant, is lebrosos essint purificados, is surdos intendent, is mortos risùscitant, a is poburos est annuntziada sa bona noa. E imbiadu est su chi non s’iscandalizat de mene!».
In su mentras chi cussos fiant andende.si, Gesùs aiat cumentzadu a faeddare subra de Giuanne a is trumadas: «Ite seis andados a bìdere in su desertu? Una cannitza isbàtida dae su bentu? Tando, ite seis andados a bidere? Un’òmine cun bestimenta lussuosa? Aco’, is chi istant cun bestimenta lussuosa sunt  is palàtzios de is res! Duncas, ite seis andados a bidere? Unu profeta? Eja, bos naro, antzis, prus de unu profeta. Issu est su de su cale aiant iscritu: “Aco’, a in antis a tie deo ti mando unu missu, a in antis a tie issu at aprontare sa carrera”.
In veridade bos naro: intre de is chi sunt nàschidos dae femina no est essidu nemos grandu prus de Giuanne su Batijadòre; ma su prus minore in su rennu de is chelos est prus grandu (finas) de issu».
(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Luca [Lc 16, 1-8]

lc-161-13-non-potete-servire-dio-e-la-ricchezzaIn cussu tempus, Gesùs aiat naradu a is discìpulos suos:
«Un’òmine ricu aiat amministradore, e a custu dd’aiant acusadu a in antis a issu de àere disperditziadu a is benes suos. Dd’aiat cramadu e ddi aiat naradu: “ite so intendende dae tene? Dona contu de s’amministratzione cosa tua, ca no as a pòdere amministrare prus”.
S’amministradore aiat naradu intre sese: “Ite apo a faghere, immoe chi su mere m’at a leare  s’amministratzione? Marrare, no nde tèngio sa fortza; pedire, nde tèngio birgòngia. Isco deo su chi apo a fàghere ca, cando m’ant a bogare dae s’amministratzione, calicunu ddu siat chi acollire in domo sua”. Aiat cramadu a unu a unu a is depidores de su mere suo e aiat naradu a su primu: “Tue canto depes a su mere meu?” Cussu aiat rispostu: “Chentu barriles de ògiu“. Dd’aiat naradu: “piga sa retzida cosa tua, setzi.ti luego e iscrie chimbanta”. Tando aiat naradu a un’àteru: “Tue canto depes?”. Aiat rispostu: “Chentu mesuras de trigu”. Dd’aiat naradu: “Piga sa retzida cosa tua e iscrie otanta”.
Su mere aiat laudadu a cussu amministradore disonestu, ca aiat agidu in manera abbista. Is fìgios de custu mundu, difatis, a bia is paris issoro sunt prus abbistos de is fìgios de sa lughe».

(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Mateu [24, 37-44]

2-vangelo-matteoIn cussu tempus, Gesùs aiat naradu a sos discìpulos suos:

«Comente cando fiant lòmpidas sas dies de Noè, gasi etotu at a èssere sa bènnida de su Fìgiu de s’òmine. Difatis, pigaiant pobidda e pigaiant pobiddu, finas a sa die in ue Noè fiat imbucadu in s’arca, e non si fiant agatados de nudda finas a sa lòmpida de su dilùviu chi aiat trisinadu a totus: gasi etotu at a èssere sa bènnida de su Fìgiu de s’òmine. Tando duas òmines ant a istare in su campu: unu at a èssere remunidu e s’àteru at a èssere lassadu. Duas feminas ant a molinare a sa mola: una at a èssere remunida e s’àtera lassada.

Bigiade tando, ca no ischides in cale die at a lòmpere su Sennore bostu. Chircade de dda cumpreèndere, a custa cosa: si su mere de domo ischeret in cale ora de sa note lompet su furone, diat abbarrare  atentzionende  e non si diat lassare  isboidare sa domo. Duncas bois etotu abbarrade prontos ca, in s’ora chi no immaginades, lompet su Fìgiu de s’omine».

(a incuru de Alessandro Dessì)

Evangèliu segundu Luca [Lc 23, 35-43]

evangeliu-luca-2-21-11-16In cussu tempus [a pustis chi aiant postu in rughe a Gesùs], su pòpulu fiat abbarradu castiende; is capos intamen leaiant a risu a Gesùs narende:  «At sarvadu a àteros! Sarvet a issu etotu, si est issu su Cristos de Deus, s’elèghidu».

Fintzas is sordados ddu leaiant a risu e si fiant acurtziados a issu pro ddi parare aghedu narende: «Si ses tue su re de sos Giudeos, sarva a tie etotu». Subra de issu bi fiat fintzas un’iscritura: «Custu est su re de sos Giudeos».

Unu de is malefaghidores acapiados a sa rughe ddu ingiuliaiat:  «Non ses tue su Cristos? Sarva a tie etotu e a nois! ». S’àteru intamen dd’aprobiaiat narende: «Non tenes peruna timòria  de Deus, tue chi ses cundennadu a sa matessi pelea? Nois, giustamente, ca retzimus su chi amus meritadu pro is atziones nostras; issu intamen no at fatu nudda de malu».

E aiat naradu: «Gesùs, regorda.ti de mene cando as a intrare in su rennu tuo». Ddi aiat rispostu: «In veridade ti naro: oe as a istare cun megus in su paradisu».

(a in curu de Alessandro Dessì)

S’Evangèliu de oe, Luca [Lc 21,5-19]

Discìpulos cun Gesus

Discìpulos cun Gesus

In cussu tempus, mentres chi calicunu faeddaiat de su tempiu, chi fiat ornadu de pedras e de donos votivos, Gesùs aiat nadu: «Dies ant a lòmpere in sas cales, de totu su chi bidides, no at a abarrare pedra cun pedra chi no at a essere destrùida».

Li aiant dimandadu: «Maistru, cando duncas ant a acadèssere custas cosas e cale at a èssere su sinnu, cando totus custas cosas ant a acadèssere?». Lis aiat respòndidu: «Mirade de non bos lassare pònnere in trampa. Medas, difatis, ant a lòmpere in nùmene meu narende: “So deo”, e ”su tempus est acanta de lòmpere”. Non li pongedas in fatu. Cando ais a intèndere faeddare de gherras e revolutziones, non bos ispramedas, ca a in antis devent acadèssere custas cosas, ma no est luego s’acabu».

A pustis lis aiat naradu: «Natzione contra de natzione s’at a abbolotare, e rennu contra de rennu, e s’ant a àere in paritzos logos terremòtos, iscarsèsas e pestilèntzias; s’ant a àere finas fatos terroròros e sinnos manniòsos chi ant a lòmpere dae su chelu.

Ma in antis de totu custu ant a pònnere sas manos contra de bois e bos ant a persighire, intreghende.bos in sas sinagogas e in sas presones, trasinende.bos a in antis a rees e guvernatores, pro more de su nùmene meu.

Tando ais a àere s‘oportunidade de donare testimonia. Duncas ponide in mente de non la ammaniare  a in antis sa defensa cosa bostra; deo bos apo a donare paraula e sapièntzia, a manera chi totus is aversàrios bostros no ant a pòdere apoderàre nen contrabàtere.

Chena de Gesus

Chena de Gesus

Ais a essere traìghidos finas dae babbos, dae frades, dae familiares e dae amigos, e ant a ochìere calicunu de bois; ais a essere odiàdos dae totus pro more de su nùmene meu. Ma no at a abarràre pèrdidu mancu unu pilu de sa conca bostra.

Cun sa perseveràntzia  bostra ais a salvare sa vida bostra.

 

(a in curu de Alessandro Dessì)

S’Evangèliu de oe in sardu. Luca 11, 5-13

gesu_icona_volto111Dae s’Evangèliu segundu Luca  [Lc 11, 5-13]

In cussu tempus Gesůs nareit a is discipulos suos:

Si unu de bois tenet un’amigu e a mesunote andat acanta de issu e ddi nàrat: “Amigu, impresta.mi tres panes, ca acanta de me est lòmpidu un’amigu dae unu viàgiu e no apo nudda a mandigare”, e si cussu ddi respundet: “Non mi istrobbes, ca sa ghenna est serrada, deo e is pipios semus corcados, non mi potzo pesare pro ti donare su pane”, deo bos naro chi, finas si non s’at a pesare pro si ddu donare ca est amigu suo, a su mancu pro s’insistèntzia s’at a pesare a nde ddi donare cantu nde dd’abisòngiat.

Pro custu, deo bos naro: pedide e bos ant donare, chircade e ais a acatare, tocheddade sa ghenna e bos ant a abèrrere. Ca cale si siat persone pedit at a retzire e chie chircat at a acatare e a chie tocheddatat s’at a abèrrere.

Cale babbu in mesu de bois àteros, cando figiu suo ddi pedit unu pische, dd’at a donare una colora? O cando ddi pedit un’ou dd’at a donare unu iscorfione? Si duncas bois, chi seis malos, ischides donare cosa bona a figios bostros, gasi etotu e prus su Babbu bostru de su chelu at a donare s’Ispiritu Santu a is chi si ddu pedint. 

(tradutzione a incuru de Alessandro Dessì)