Vatzinatzione: cunsideros epidemiològicos e èticos

de Giagu Ledda

Sa netzessidade de impreare o no impreare sos vatzinos at generadu in custos ùrtimos annos dibatas animadas in sa populatzione e in sos mèdias, siat pro sos casos chi si sunt dados de maladias graves, fintzas a sa morte, in pitzinnos non vatzinados, siat pro sa positzione de grupos crìticos anti-vatzinos.
Su guvernu italianu, unas cantas dies a como, at impostu s’òbligu de sa vatzinatzione de sos pitzinnos finas a sos ses annos de edade pro s’iscritzione in sos asilos e iscolas. Pro sos chi giai frecuentant sas elementares, mèdias e primos duos annos de sas superiores, balet su matessi òbligu e sa non vatzinatzione cumportat una multa a sos babbos e mamas finas a sa retirada de sa potestade chi tenent de sos fìgios.
Sa vatzinatzione est una mesura preventiva, fundamentale e de sas prus eficatzes, in cantu a salude in generale. Inoghe apo a faeddare petzi de sas vatzinatziones sistemàticas, chi sunt sas chi tenent a su matessi tempus caràtere individuale e comunitàriu, chi sunt parte de su programma de salude pùblica e, francu contraindicatziones, sunt indicadas pro totu sa populatzione, sighende unu calendàriu.
Sa vatzinatzione est fundamentale in sa preventzione de sas maladias trasmissìbiles e sos benefìtzios suos non si dant in sas pessones vatzinadas ebbia ma fintzas in su restu de sa populatzione giai chi cando sa proportzione de pessones vatzinadas est superiore a unu limite determinadu, sa difusione de sa maladia chi prevenit su vatzinu mìnimat a manera sensìbile in totu sa populatzione. Custu est unu fenòmenu chi si connoschet comente immunidade de grupu o immunidade de gama (tradutzione dae s’inglesu de “Herd Immunity”, tèrmine impreadu pro sa prima borta in su 1923). S’impreu de sos vatzinos sighit duncas istrategias chi chircant sos benefìtzios colletivos, a banda de sa protetzione individuale, pro controllare sas maladias trasmissìbiles e, si est possìbile, pro las fàghere iscumpàrrere de su totu in unu territòriu determinadu.
Est innegàbile, mirende sas istadìsticas, su minimamentu, mai dadu in antis in s’istòria de sa meighina umana, in pertzentuales a bortas de su 99,9% de s’intzidèntzia, est a nàrrere de su nùmeru de pessones infetadas in unu perìodu determinadu de tempus, de maladias meda in sos ùrtimos chimbanta annos, e s’iscumparta agiomai totale de àteras comente pro esempru sa pigota, o elogu, e sa poliomielite, gràtzias a s’impreu difusu de sa vatzinatzione
Sos grupos crìticos cun s’impreu de sos vatzinos ponent in discussione sa seguresa de custos e in prus dant pro segura s’esistèntzia de una relatzione intre sa vatzinatzione e maladias graves comente s’autismu, s’isclerosi mùltiple o alteratziones immunitàrias o autoimmunitàrias. Intre sos mecanismos chi càusant custos fenòmenos faghent riferimentu a su mercùriu chi cuntenent unos cantos vatzinos o a s’atzione de sos virus atenuados impreados. Totu sos istùdios sientìficos sèrios ant dimustradu però sa farta totale de relatzione causale intre sos vatzinos e custas maladias. Podimus afirmare chi sos vatzinos sunt seguros a su 100%.
Ma, comente in ogni àtera pràtica mèdica, no esistit un’arriscu zero in s’impreu de sos vatzinos. Si podent dare e sunt descritas reatziones allèrgicas leves o graves, locales o generalizadas, ma sa frecuèntzia de custas complicatziones est meda prus bàscia, in cantidade e calidade, de sas produidas dae sas maladias chi èvitant.
Sos vatzinos chi si cummertzializant sunt sutapostos a unu cuntrollu severu cun proas clìnicas chi nd’assegurant sa seguresa e s’eficatzidade e, una borta in cummèrtziu, su cuntrollu de sa seguresa sighit.
Sa salude est tzertu unu fatu privadu, ma non de su totu; est fintzas unu fatu pùblicu, ca sa salude de una pessone riguardat sa de àteras pessones mescamente in su casu de maladias infetivas. Nemos vivit isuladu e s’immunidade no est unu fatu personale ebbia, ca dipendet dae s’immunidade colletiva. Sa salude individuale est parte duncas de sa salude colletiva e custu signìficat chi cada unu de nois est sugetu a deretos e doveres colletivos. De sa matessi manera chi sa colletividade non podet fàghere dannu a un’indivìduu, custu non podet renuntziare a sos doveres suos cun sa sotziedade a càmbiu de un’arriscu infinitèsimu.
Sos tzitadinos chi bardant sa salude issoro e de sos fìgios cun vatzinos seguros e eficatzes e chi contribuint a elevare s’immunidade de grupu, o immunidade de gama. sunt solidàrios cun sos chi non si vatzinant. Custa solidariedade però no est retzìproca. Podimus nàrrere chi sos chi detzident voluntariamente de non si vatzinare, o de non fàghere vatzinare, sunt insolidàrios cun su restu de sa populatzione, siant o nono cussientes de su chi faghent; s’aprofetant de sa sotziedade, non partètzipant a sa creatzione de su bene colletivu chi est s’immunidade de grupu, ma l’isfrutant.
Òbligu de sas autoridades sanitàrias est su de informare a manera crara a propòsitu de efetividade individuale e utilidade colletiva de sos vatzinos, efetos secundàrios non desigiados chi semper si podent dare, sena esagerare in s’eficatzidade o minimare o cuare sos efetos secundàrios possìbiles. Est dovere de s’autoridade sanitària però denuntziare totu sas positziones chi cherent istabilire sena peruna base sientìfica relatziones intre vatzinos e maladias comente s’autismu o patologias autoimmunes. Inoghe sos professionales de sa salude tenimus una responsabilidade importante.
Esistint indivìduos chi si podent negare a dare su cunsensu pro si vatzinare, mancari chi comente dotores lis damus totu sas resones a favore, siat comente protetzione personale siat comente protetzione de sa populatzione. Sas càusas pro si negare a sa vatzinatzione sunt variadas e pro su prus non tenent fundamentos sientìficos: si podent dare pro unu cumbinchimentu ideològicu, pro dudas de su perìgulu chi podent prevènnere o pro s’eficàtzia, pro sa timòria de su dannu chi podet dare, dannu pertzepidu o immaginadu; si podet arrivare a prefèrrere s’arriscu de sa maladia a su vatzinu.
Una pessone tenet totu su deretu a no acunsentire a un’atu mèdicu in su corpus suo e custu est unu printzìpiu, printzìpiu de autonomia, cuntempladu dae sa lege e chi in ogni detzisione clìnica devimus rispetare.
In totu sas dispositziones legales, e deontològicas, bi sunt etzetziones a su deretu de si negare a un’atu mèdicu e sa prima chi nos interessat est s’esistèntzia de un’arriscu pro sa salude pùblica. Sa sotziedade in custu casu tenet su deretu, e si podet nàrrere fintzas s’òbligu, de impònnere unas detzisiones pro su bene comune, mancari chi custu cumportet sa limitatzione de sa libertade individuale.
Àtera etzetzione: sos minores de edade. Sunt pessones chi galu non tenent sa capatzidade de detzìdere e duncas su cunsentimentu lu devent dare su babbu e sa mama o sos tutores. S’obietzione de custos a los vatzinare nos faghet pensare a sa responsabilidade e a sa possìbile negligèntzia issoro. Su deretu de sos babbos e mamas de procurare arriscos a sos fìgios tenet unos lìmites fintzas a arrivare a situatzione de non tolleràntzia. Devimus tènnere contu però chi non si tratat de sa negativa a un’interventu netzessàriu in presèntzia de unu fatu patològicu, comente podet èssere s’antibioticoterapia in una infetzione o un’operatzione chirùrgica.
Fortzare sa detzisione de sos babbos e mamas fintzas a los castigare, a seguru chi podet èssere de esempru pro àteros però si dat una sensatzione de prepotèntzia e de ingiustìtzia. Sas mesuras impostas dae su guvernu italianu, a seguru ant a aumentare su nùmeru de vatzinados, ma a su matessi tempus ant a aumentare su nùmeru de sos chi defensant su deretu a detzìdere, pro non contare sos chi ant a acusare unu dannu, reale o supostu, e chi diant pesare prus abolotu de sa majoria immensa chi retzit benefìtzios dae su vatzinu. Si diant multiplicare sas dimandas pro lesiones posteriores: “a pustis de su vatzinu est sutzessu custu a fìgiu nostru, duncas derivat dae su vatzinu”.
Est fundamentale duncas:
– Amentare s’informatzione subra efetividade e arriscos de sos vatzinos.
– Informare de sas maladias graves chi oe sunt raras o iscumpartas gràtzias a sos vatzinos.
– Denuntziare cun coràgiu totu sas ipòtesis irratzionales, immaginàrias e antisientìficas intre vatzinos e maladias graves, mescamente si divulgadas dae personale mèdicu.
– Fàghere apellu a sa solidariedade comente valore de sa salude pùblica.
– Afirmare chi sa sotziedade tenet deretu a obligare sa vatzinatzione cando siat netzessàriu, pro esempru in casu de epidemias.
– Interventos craros e detzisos de sos Òrdines professionales de sos Dotores pro cunsiderare comente una mala pràtica, e pònnere duncas in perigulu sos patzientes, sa non racumandatzione a vatzinare, sa racumandatzione a non vatzinare o s’impreu de meighinas alternativas.

 

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*

shared on wplocker.com