Sas topologias postcoloniales de Mongili: modellos, crìticas e realidade a cunfrontu pro sa limba sarda e àteru.

– de Giuseppe Pepe Corongiu –

Mongili8IMG_5321

Immàgines dae su libru de Mongili imprentadu dae Condaghes, inoghe in pitzu e in artu a dereta

Alessandro Mongili, sotziològu casteddaju chi traballat in s’universidade de Padua, at publicadu como pagu tempus unu libru cun s’editore Condaghes chi at a tìtulu “Topologie postcoloniali, innovazione e modernizzazione in Sardegna” (pàginas 318, èuros 30) chi est interessante e importante pro medas resones polìticas, iscientìficas, colletivas e, finas mias personales, chi pertocant a su mundu linguìsticu e culturale sardu. Cun Mongili, cando fia diretore de sa polìtica linguìstica, apo tentu annos de cuncàmbia funduda e fitiana in sos cales, e nde li do meressimentu, apo imparadu meda intrende in cuntatu cun sa mirada sua de su mundu, cun sa sabidoria e connoschèntzia sua internatzionale, cun una manera de medire sa realidade chi no est polìtica, ma chi tentat de èssere cudda de un’iscientziadu. Issu m’at influentzadu meda de seguru, m’at irrichidu, e finas su libru meu “Il sardo una lingua normale” diat èssere istadu diferente meda sena custa relata. S’isterrida a su libru meu l’aiat iscritu issu e – cosa chi forsis no apo fatu galu bene in sos annos – lu cheria ringratziare a manera sìnchera pro custu e pro comente m’at fatu crèschere e imparare. Sa matessi introduida est divènnida finas, illargada e mudada unu pagu, unu de sos sàgios de custa còllida chi faghent unu libru chi non podet e non depet colare sena càrculu pustis sa essida sua. De sos meledos mios personales e de sas peleas mias e totu (chi sunt contadas in unu capitùlu de su libru) nd’apo a faeddare però a pustis.

Topologias coloniales: s’innovatzione e sa modernizatzione in Sardigna

Su libru est difatis una novidade e un’ocasione manna pro meledare subra sa cunditzione de sa Sardigna, de sas cumponentes sotziales e econòmicas suas, de sos movimentos, de sa limba sua. E finas de nois e totu chi semus impitzados in una batalla de disisperu. Proponet difatis una mirada istagiada dae medas àteras e mescamente dae cussas propostas in deghènnios dae sa sotziologia (chi su prus de sas bortas est antropologia o polìtica cuada) locale ligada a sos cuntzetos-base de “modernizzazione”e “arretratezza”. Unu bipolarismu obligadu dae sa mirada de sos colonizadores reghentes de sa Sardigna. In pagas paràulas est colada sa retroga chi totu su chi est sardu est “antigu”, totu su chi est italianu “modernu”. S’internalizatzione in Sardigna, pro como, l’ant mediada totu in intro de custu contenitore “Itàlia”.

“Topologias” est unu tèrmine chi s’impreat in geometria pro definire relatas sìmiles in cuntestos diferentes. Su libru faeddat de relatziones sotziales a indùrriu de su tema de s’impreu de sa tecnologia in mundos diversos e in ognunu de custos si notat chi sas relatziones si proponent a manera sìmile. In logos classificados comente arretrados che a sa Sardigna, sa tenta est cussa de s’intritzire pare pare a manera malàida proponende de sighidu inserros de subalternidade e sutamissione. Mongili introduet in Sardigna finas su cuntzetu de “Istùdios postcoloniales”, riferende-si a autores e òperas chi indagant realidades chi non si podent cumprèndere sena leare a cussideru sas dodas lassadas dae su colonialismu.

Mongili1IMG_5315

Retratu de Alessandro Mongili

No est una novidade assoluta, nessi a livellu polìticu: in sos annos Setanta-Otanta sos movimentos e sos intelletuales anti imperialistas aiant faeddadu meda de “tertzomondismu” in riferimentu a sa Sardigna, cun s’influèntzia direta de totu su protzessu de decolonizatzione mondiale in atu in annos serentes a cuddos. Est chi tando sa chistione fiat finas propostas in tèrmines marxistas leninistas chi oe parent datados, mentres Mongili resesset a la propònnere in tèrmines de mètodu sotziolinguìsticu internatzionale e lu faghet bene de a beru isciorende unu muntone de autores e libros cun una bibliografia professionale e agiornada. Su giogu est cussu de aplicare custos istùdios a manera “topològica” etotu, chi a parusu si faghent a pustis de su colonialismu, faghende-la imbetzes in sa contemporaneidade presente de sa Sardigna in ue, a parre de s’autore, sos mecanismos de subalternidade si repitent a manera sighida in paritzas situatzione averguadas. Sa sutamissione, duncas, in Sardigna est unu resultu de pràticas sighidas e funtzionales.

Su libru est una còllida de sàgios in sa cale su primu intritzu chi si notat est cussu intre sos istudios postcoloniales e sos “Science and Technology Studies“, chi sunt unu programma de chirca interdisciplinare mòvidu dae sos annos Setanta e Otanta, mesches in su mundu anglossassone. Sunt istùdios chi si fundamentant subra sa tentada de isperiare comente sos valores sotziales, polìticos e culturales influèntziant sa chirca iscientìfica e s’innovatzione tecnològica, e comente custos pare pare influèntziant sa sotziedade, sa polìtica e sa cultura. Unu masione inèditu in Sardigna e finas in Itàlia a testimonia de comente sa mirada e sa capia de sa connoschèntzia de Mongili est meda a tesu dae cussa clàssica de s’acadèmia italiana e sarda.

Gramsci impreadu contra a sa Sardigna e a Gramsci matessi

Su sotziòlogu, naschidu in su 1960 (chi at unu sambenadu chi traighet raighinas sedilesas), naschet dae s’iscola sotziològica de s’universidade de Casteddu, ma carchi annu como, in su 2009, l’at lassada pro si nche tramudare in s’universidade de Padua, in ue forsis b’at prus libertade pro abbaidare cun ogros noos a sas cosas de Sardigna. Sa formatzione e su traballu tocant e ant tocadu un’istelesu internatzionale de a beru. Laurea in Urbino, dotoradu in Parigi in un’iscola prestigiosa de istùdios sotziològicos internatzionales, punna de chircas de ambiente russu e sovièticu meda aprufundidas. Comente dotzende bisitadore est istadu pro tempus in sas universidades de Mosca, Berkeley, Stanford, Santa Clara e San Diego. In su 2007 at traballadu a sa Chirca Sotziolinguìstica “Le lingue dei sardi” (chi est istadu unu tretu de importu pro sa polìtica linguìstica) e dae tando s’est apentadu semper de prus de movimentos linguìsticos, indipendentistas e polìticos in Sardigna. At fintzas mustradu preferèntzias polìticas a tempos suos pro Renato Soru presidente e Sardegna Democràtica in antis e s’est finas candidadu posca a sas eletziones regionales de su 2014 in Sardigna pro una lista de sa candidada Michela Murgia. Est coladu duncas dae sa simple funtzione de osservadore a sugetu ativu de polìticas, ideas, dibàtitos, cuntierras polìticas, linguìsticas e movimentìsticas in s’ìscenàriu ideale de s’ìsula.

MOngili12XQ6K1_8RF2Q

Mongili dat tributos a Gramsci in pàginas medas de su libru e si cumprendet chi su discursu suo s’ispirat meda a cussu de s’intelletuale sardu prus connotu in su mundu. E gasi comente s’òpera de Gramsci pertenet a sa Sardigna, ma finas a su mundu, su traballu de Mongili faeddat de Sardigna, ma, comente mirada, podet andare a unu universale meda prus globale de cust’ìsula nostra.

Sa prima parte de su libru, a calicuna manera, dat sos indicos pro cumprèndere sa guarnissa e sa capia de totu s’arresonu chi si faghet in sas 318 pàginas de s’òpera. Si faeddat de innovatzione e domìniu, si descrient sos STS e si introduet su cuntzetu de “Postcolonial Sardinia” paris cun sas trassas de sas polìticas de modernizatzione. Posca, in sa segunda parte, bi sunt sas chircas verdaderas cussa fatas in su campu cun s’osservatzione de sos sogetos in atzione: esperièntzias de fèminas e òmines chi imparant sa tecnologia, su pane traditzionale “rilaborizadu” industrialmente e bèndidu comente genuinu, sa chirca sotziolinguistica in Sardigna, sos problemas de s’istandardizatzione de su sardu e s’istùdiu de unu modellu de innovatzione polìtica e tecnològica faddidu: su Parcu iscientìficu e tecnològicu de sa Sardigna.

MOngili9978-0-8223-4957-0_pr

S’idea de Sardigna Postcoloniale, o galu coloniale, de Mongili si comintzat a sustantziare cando crìticat unu paru de intelletualidade sarda e italiana chi, in tamen de impreare s’innovatzione e sa modernizatzione pro afrancare sos sogetos etnogràficos chi tocat a pesare, impreende Gramsci contra a Gramsci matessi, reduent sa cultura popolare a “subalterna” e a folklore, imponende modellos de innovatzione e isvilupu esternos e ostiles a sas identidades dinàmicas de sos pòpulos. S’intèrpretat a Gramsci in su sensu de punnare a una modernizatzione mondiale cun s’intentu de adduire a un’abbandamentu de sas espressadas de sa cultura subalterna, chi sunt medidas comente “curiosas” e “interessantes”, ma non fundamentales. E duncas chi si podent arremissire. Su chi contat est su movimentu de s’istòria “Manna” e duncas sa “Modernidade”, s'”Annoamentu”, sa Globalizatzione, s’Innovatzione impostos comente lege cardinale immanente. Sa possibilidade, chi si podet agatare in su pensamentu de Gramsci, de “fàghere faeddare sa cultura subalterna” est annuddada a favore de una vulgata depurada de s’istudiosu de Ales-Ghilartzi, chi posca est cussa de sa cultura italiana in ue si contat de unu Gramsci in sa vida de su cale sa Sardigna e s’esperièntzia sarda no esistint.

Protzessos coloniales chi ingendrant subalternidade e sutamissione

Edward Said, Frantz Fanon, Michel Foucault, Homi Bhabba, Dipesh Chakrabarty sunt petzi argunos de sos autores prus mentovados dae Mongili pro chircare de acrarire sos ordìngios de sa colonizatzione mentale chi imponet cumportamentos e maneras de èssere a sos subalternos. Una manera tìpica de negare a sos pòpulos un’istòria issoro no est a la negare a manera aberta, ma de fraigare s’istòria issoro comente un’istòria mancante de carchi cosa, de sa modernidade, de s’isvilupu, de sa possibilidade de megiorare. Comente un’istòria perifèrica sena aficu modernu e globale. S’istòria de sos pòpulos subalternos est semper faddida o mìtica, gasi comente sa limba issoro, o sa manera de si bestire o de mandigare. Su colonialismu 2.0, a parusu, burrat totu cun s’iscòticu de sa modernidade e de s’annoamentu.

Mongili11978-0-8223-3523-8_pr

Finas su màndigu est ogetu de un’arresonamentu interessante. Su màndigu “sardu”, pro nàrrere, est istadu bogadu a foras dae tzertos cuntestos tziviles lòmpidos cun “s’isvilupu” italianu pro duos sèculos. In sos cafè tziviles de sas tzitades sos durches sardos non sunt intrados pro tempus meda (e in medas galu oe) ca leados a cussideru comente rùstigos. Su durche sardu est divènnidu una categoria mertzeològica a banda, non tzivile, non moderna, non sìmbulu de isvilupu. Oe in die sas cosas sunt unu pagu mudadas, ma de fatu custa est una dinàmica culturale tìpica de su colonialismu in su campu de su màndigu, in ue, a nàrrere sa beridade, mancu ti l’isetas.

Sa colonizatzione fata bene non si faghet cun s’impositzione dereta de modellos de isvilupu istràngios e esternos. Said cun Orientalism l’at ammaistradu bene. S’interiorizatzione chi narat Said però no est bastante a acrarire s’annudamentu de sa sogetividade de su pòpolu subalternu. Su chi bi cheret, segundu sa documentatzione e s’elaboratzione chi faghet Mongili, est un’elite locale modernizadora chi siat s’intèrprete e s’istrumentu autònomu de sa volontade de colonizare o auto-colonizare. Su protzessu in Sardigna est craru meda dae su fallimentu de sa rivolutzione indipendentista de Giò Maria Angioy a sos tempos nostros. Dae tando sas elites sardas ant rinuntziadu a un’isvilupu autotzentradu e ant aderidu a sas propostas modernizadoras cumandadas tempus cun tempus dae sos dominadores, movende dae sa lege de sas cresuras, a sa segadura de sos boscos, a sa lege de su miliardu de Mussolini, a sa Rinascita petrolchìmica, a sa Costa Smeralda, a sas ùrtimas “fainas” de s’industria “innovatrice” de sas “start up” o de sa chìmica birde. “Ma – iscriet Mongili – custos protzessos a sa sola non sunt bastantes si non si leat a cunsideru sa materialidade issoro e su ligàmere cun su mundu de sas pràticas”. Custas pràticas sotziales sunt belle obligadas si cheres bìvere in sa vida reale, sende chi custos protzessos sunt in intro de su mundu de su traballu, s’industria, s’iscèntzia, sa meighina, sa religione. Tue dias chèrrere a ti bestire semper a sa sarda, ma si andas a chircare traballu in un’industria non lu faghes. Dias chèrrere faeddare in sardu in cresia o cun su dutore, ma non lu faghes ca sa pràtica no est cussa. Dias chèrrere a faeddare in sardu a fìgiu tuo, ma ti nde paret birgòngia. Chie imponet una prassi, tando, at bintu, o gasi paret leghende a Mongili.

MOngili8saidorientalism

Su chi nde resultat in Sardigna est chi su colonialismu l’amus fatu nois e totu, o mègius sas elite nostras auto colonizadoras. Est malu a nche lu bogare ca comomai sas pràticas sotziales subalternas nde leant su mesu de sa vida.

Mi benit punta a susu a faeddare in longas finas de sas partes dedicadas a s’innovatzione tecnològica pura, a su pane o a sos problemas de esclusione dae s’alfabetizatzione informàtica. Sunt partes chi àteros ant a mentovare mègius de mene, ma sunt de aficu e apentu custas puru ca isterrent, s’intritzant e si collegant a sa chistione chi forsis mi interessat prus de totu: cussa de sos problemas de s’istandardizatzione de su sardu.

Sos problemas de s’istandardizatzione de su sardu

A bisu de Mongili, difatis, sos protzessos de istandardizatzione, in totu sos campos, ant dinàmicas a cumone chi si repitint, cun usos diferentes, in ogni setore. Duncas cussu de sa limba puru at costantes sighidas e omogèneas. Mongili descriet bene sos problemas chi amus tentu in custos annos in contu de s’istandardizatzione de su sardu impreende sas peleas de sa vida mia (culturale e professionale) belle comente casu paradigmàticu in unu de sos sàgios chi li servit pro descrìere non s’atividade de una persone, ma s’anàlisi de su protzessu e de unu movimentu. Sunt paritzas sas osservatziones chi su sotziòlogu faghet a custu mundu chi, in custos ùrtimos deghe annos, at osservadu e istudiadu bene, leende parte a bortas a fases de su protzessu. Pro su prus sunt osservatziones pretzisas, ma meressent finas un’aprofundimentu, sende chi sunt passados finas annos dae carchi avenimentu. E duncas tenimus totus como una mirada prus longa.

Giustamente Mongili at incuadradu sa chistione de sa limba in totu sos problemas generales chi amus giai definidu. Su sardu in Sardigna, dae limba normale, est divènnida limba negada pro impositzione de sos Savòia e pro su traballu collaboratzionista sighidu de duos sèculos dae sas elite dirigentes sardas chi ant aderidu a su programma de modernizatzione isvilupista chi at postu a banda sas dinàmicas pròprias de Sardigna pro fundare una metanoia palingenètica identitària. Sa chistione limba, comente est proposta dae sos movimentos linguìsticos, a parre de Mongili, no est particolarmente innovadora-annoadora, nè isperimentat alternativas noas dae bassu, ma chircat imbetzes sa legitimatzione e su finantziamentu dae banda de sas istitutziones. Chircat de calare sa limba dae s’artu, in pràtica, istrochende sos italianos dominadores. Belle belle s’integratzione in sas elites o in sos mecanismos de podere de sas elites italòfonas chi bajulant a mala gana sa chistione linguìstica.

Est un’imputu grae e chi dat fastìgiu. No isco si Mongili tenet resone, forsis a medida de sos protzessos sotziolinguìsticos at carchi puntu de pònnere in custa tenta. Forsis amus faddidu aberu comente mètodu polìticu-sotziale. Ma, su chi mi benit de nàrrere, est chi su movimentu linguìsticu non s’est cumportadu gasi o non semper. B’at medas chi l’ant fatu, ma non sa totalidade. Resultat dae sas crònacas e dae sas testimonias chi finas dae sos annos Setanta si sunt fatas iscolas, ràdios, giornales, manifestatziones, collidas de firmas, cooperativas e aziendas editoriales, atividades dae bassu a milli e milli, sena contare sa resilièntzia tostorruda de sos chi ant sighidu a faeddare su sardu e a mandare a dae in antis custa pràtica. Est semper istadu unu movimentu dae bassu, ostacoladu a manera fraitza dae sos intelletuales egèmones, chi at chircadu, cun mètodu democràticu de mòvere sas istitutziones.

MOngili4IMG_5316

Gabriele Iannàcaro, Matteo Rivoira e Alessandro Mongili a sos tempos de sa presentatzione de su progetu FILS

Su problema, a bisu meu pro su chi apo bidu e connotu, est chi cussu sardu, a diferèntzia de àteras minorias europeas, no est unu grupu linguìsticu cumpatu (dirigentes e bassu) minetzadu dae unu angenu. Est sa classe dirigente sua etotu chi est contra a sa limba e adotat trassas dilatòrias e tramposas, pro amasedare e collonare su movimentu “minoritàriu” chi dae bassu sighit a gherrare. Esatamente comente sas elites descritas dae Mongili chi collàborant cumbintamente cun sa colonizatzione. E a gherrare contra sas elites tuas etotu no est fàtzile, sende chi sos sardos ant seberadu de no usare sa violèntzia.

Sa beridade però est chi su movimentu linguìsticu custas atividades dae bassu l’as at tentadas in annos e annos. Ma pagas ant tentu renèssida. Cale si siat initziativa dae bassu comente cussas chi ant fatu sos brètones, sos gallesos, sos catalanos, sos ladinos si non sunt sustènnidas e organizadas dae su podere pùblicu, intro pagu tempus si frimmant. In Sardigna ischimus comente est s’ipocrisia de sas elites pro su sardu…ant fatu mòrrere semper totu. Su chi si movet dae bassu no est incoragiadu, antzis…E duncas si morit, non si bidet, si nde istudat. Su chi bivet in Sardigna dae bassu est su folklore, non s’ufitzializatzione de sa limba. Su folklore no istrobbat sas classes dirigentes ca non ponet in duda nudda de su sistema egemònicu. E gasi formas linguìsticas chi no atacant s’egemonia de s’italianu comente sos cantos, sa poesia non tzivile o polìtica de sos prèmios literàrios, sas dansas e gasi e gasi sighende. Sa cuntierra logudoresu-campidanesu puru no istrobbat su poderiu. Antzis, comente acrarit bene Mongili cunfirmat s’essèntzia colonialista de sa limba nostra comente barbarica, frammentada, disarmonica.  

Movimentu linguìsticu e identitàriu: crìticas, modellos e pragmatismu reale

Ma su movimentu chi cheret su bilinguismu perfetu comente faghet a non si indiritzare a su livellu istitutzionale e polìticu? Sa limba ufitziale, e duncas cussa istandardizada, la podet fàghere una classe dirigente chi controllat sas istitutziones. Ma, a bisu meu, su chi forsis Mongili diat dèpere leare a cunsideru mègius est chi s’istandardizatzione de una limba no est unu protzessu comente sos àteros de modellizatzione ebbia. Est diferente dae istandardizare sos panes, sos durches, sos programmas de s’elaboradore, o sas mesuras de sas ghennas. A chèrrere una limba ufitziale (custu est su bilinguismu in Europa e custu pedimus istoricamente nois) est a fàghere intrare su sardu in sas istitutziones e in sas pràticas dominantes. Bi cheret un’autoridade a calicuna manera pùblica in fatu a una limba pro chi si nde fatzat impèllida e divèngiat ufitziale e duncas istandard. Pro su pane e pro sos durches, no. S’istòria insìngiat chi non sunt mai sas pràticas dominantes a ufitzializare una limba, ma un’istitutzione chi faghet una lege. De autoritade. E non petzi in s’Otighentos, comente agradat a  nàrrere sos polemistas anti istandardizatzione. Bastat a pensare a sa Bosnia, o a su Montenegro, o a sa Catalugna de oe pro cumprèndere chi, si cheres sa limba tua ufitziale, s’Otighentos lu depes praticare semper.

E tocat a pònnere in contu un’àteru elementu: sigomente sas elites chi leant sas detzisiones sunt comente sunt in Sardigna, a s’ispissu est tocadu de pònnere in campu unu cumportamentu “mimèticu” de sas propostas tècnicas e de sas atividades. Finas cando est tocadu a argunos a traballare dae intro de sas istitutziones sena fàghere parte de sas elites.

Alessandro Mongili mustrat chi at cumbinchimentos fortes in contu de istandardizatzione pensende a sa Limba Sarda Comuna. Narat chi su progetu finale chi s’afirmat no est mai parìvile a cussu de su cumentzu e chi est passende tropu tempus sena chi siat atzetada cumpletamente e duncas – gasi si cumprendet nessi – no andat bene e diat chèrrere mudada s’istrutura sua. Sunt afirmatziones non documentadas cun biblografia, duncas, mi creo parres personales de s’autore. Deo rispeto su chi narat, mi diat pràghere chi esseret tentu resone a manera chi s’esseret finas pòtzidu leare una solutzione polìtica e pràtica a su problema. Ma m’abarrat carchi duda. limba e politica linguisticaIMG_5177

A ogni manera s’amigu Alessandro, a bisu meu, in custu giogu chi faghet, cada tantu s’est apentadu de s’ogetu de sa chirca e, intre s’osservatzione de sotziòlogu e sa partetzipatzione a su giogu, at cunfusu unu pagu su ruolu de giogadore e de “àrbitru”. Gasi comente at fatu in polìtica, a unu momentu, at detzisu de l’acabare de criticare e de calare in s’arena comente giogadore, ma si nd’est sapidu luego chi a faeddare liberamente est prus fàtzile. In sa realidade, fata de carre, persones, sàmbene e interessos cuncretos, prus pagu. A bortas sos modellos ideales non torrant.

Su pensamentu modellìsticu non semper funtzionat. Sa derrota, prus polìtica chi non eletorale, de su movimentu de Sardegna Possìbile duos annos como at mustradu chi sa partetzipatzione, s’argumentatzione, sos temas, sas persones podent èssere finas giustas, ma, cando si perdet, si perdet e bastat, non b’at mèdiu. Su modellu perfetu in teoria, in sa pràtica no at funtzionadu, ca non s’est abbaidadu bene a sa lege eletorale chi non cunsentiat renèssida de tertzas fortzas. Pagu realismu? Pagu cuncretesa? Pagu balia? Sunt sos matessi imputos, in pràtica, fatos a sos movimentos linguìsticos e indipendentistas.

Non b’at nudda de male in sa crìtica modelizadora: Mongili at fatu bàlere s’idea sua chi a nois podes servire pro nos megiorare. Fintzas cando at faeddadu de unu movimentu linguìsticu belle giacobinu “chi cheriat ocupare su Palàtziu de s’Ierru”, siat cando at fatu cumprèndere chi forsis, in su protzessu cumbatadu de sa LSC, forsis bi cheriat prus “articolatzione”, chi diat èssere, creo, prus mediatzione, prus atzetatzione de variantes, prus tentativos de pònnere in pare prus optziones possìbiles. No isco si sa gestione de sos primos deghe annos de sa LSC siant istados faddidos ca est mancada s’articolatzione de su standard. Finas ca s’istandardizatzione naschet pro pònnere assentu in una limba dialetizada e dis-articulada a manera estremenada. Duncas, articulare podet semper andare bene, sende chi non s’andet torra conca a sa disarticulatzione.

soru2

Presentatzione de su libru “Il sardo una lingua normale” cun Pepe Coròngiu, Umberto Cocco e Renato Soru

Ma in realidade su protzessu de articolatzione de su standard fiat comintzadu giai bìndighi annos como. Dae sa prima proposta LSU si sunt collidos annotos e osservatziones chi ant dadu lughe a sa Limba de Mesania e posca a sa LSC finas cun unu sistema de articolatzione “non clàssicu” chi prevediat limbas no istandardizadas in polinomia cun sa LSC in essida dae sa Regione. A diferèntzia de sa LSU chi non prevediat custa articolatzione. Chie iscriet est istadu su proponente de custa articolatzione e posca, in fines, finas su gestore de sa LSC, chi semper e cando, però si podiat “articolare” petzi cun sa volontade polìtica regionale. Chi est istada semper enigmàtica, pro mene e duncas de cuntrastare cun su mimetismu tècnicu dialògicu. E penso chi siat unu miràculu chi sa LSC bi siat galu, a su mancu formalmente.

Forsis s’imputu (no  iscobiadu) est cussu de no àere ascurtadu sos chi si chesciaiant contra sa Lsc pro milli resones intre sas cales si distinghent cussas ca est una limba artifitziale chi no at traditzione e cussa chi est tropu logudoresa o est tropu “italiana”. O forsis de sos emendadores de professione de sa norma chi a Mongili, bidende sa creze de iscritura in sardu chi at seberadu, agradant meda. O forsis cussos chi cheriant ‘articulare’ duas normas?

Torro a nàrrere forsis Mongili at cunfusu su ruolu de arbitru e giogadore, o in capas semus istados nois tèteros meda, sende chi no amus agiudadu perunu tentativu de modìfica de sa norma. Su fatu est chi, a bisu meu, si no aeremus fatu gasi, poderende firma sa barra de su timone a s’unidade de sa limba e no a sa frammentatzione sua (faghende-nos unu muntone de innimigos e ruinende sa carriera professionale nostra) s’idea de s’istandardizatzione matessi de sa limba no esseret andada a dae in antis. E oe mancu si nde esseret faeddadu prus. Sende su mundu de sa limba sarda ontologicamente tzentrìfugu, poderare una positzione tzentrìpeta – s’ùnica chi faghiat diga a sa disarticulatzione – no est istadu unu male. Penso chi amus fatu sa cosa giusta contra sos interessos nostros personales. Si amus faddidu, tando cheret nàrrere chi est faddida sa càusa e nos devimus totus rèndere. 

Mongili4IMG_5312

Ma m’agradat a èssere crìticu cun megus matessi a tales chi penso chi Alessandro Mongili podet tènnere puru resone: diat èssere ora chi sos chi sunt impitzados pro sa limba sarda sessent cun s’arrennegu, su risentimentu (deo su primu chi m’intendo vìtima de un’ingiustìtzia pro chi m’ant espulsu dae unu protzessu chi istimo). Tenet resone Mongili cando narat chi la depimus acabbare de re-agire a sas negatividades chi nos càrrigant pro imparare a agire in positivu. Tenet resone cando nos narat chi non resessimus a resonare subra sos lìmites nostros e chi semus culturalmente dipendentes dae sa cultura italiana e dae s’istereòtipu de sa divisione. Tenet resone chi depimus forsis èssere prus innovadores mannos e chi sos camminos de lota chi amus seberadu, sunt intro de una visione istitutzionale e polìtica chi non mudat sa realidade, ma nde adduit e nde cunfirmat imbetzes sas règulas prus anti identitàrias. Tenet resone chi podiamus gestire mègius s’istandardizatzione de sa limba sarda e forsis chircare de articulare mègius su protzessu de divulgatzione e de cunsensu.

Tenet resone, Mongili, forsis, e forsis totu si podet megiorare. Semus arrischende sa derrota totale (ma non petzi in sa chistione de sa limba, ma in sa chistione de sa Sardigna intrea) comente si faghet a non l’ammìtere? Semus un’iscuadra bona chi est disunida, finas in intro de sos de sa limba. Depimus torrare a bìnchere pro barigare sa crisi. Su chi semus chirchende est a bìnchere. Serbit prus unidade e prus pagu arrennegu? Andat bene. Faeddamus de prus intro de nois etotu e lassamus s’arrennegu-risentimentu a banda pro cando at a torrare a serbire.

Giuseppe Pepe Coròngiu

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*

shared on wplocker.com