Ammentu de Antoni Buluggiu, un’amigu corale

 de Paolo Mugoni

A ammentare un’amigu chi est bènnidu a mancare, mancari tres annos a como, no est pro nudda fàtzile. A ammentare un’amigu corale comente a Antoni Buluggiu est pro mene de a veras meda difìtzile. Un’òmine de gabbale, cun un’istòria polìtica e culturale meda longa, cun interessos diferentes e chi in sa vida sua at pessighidu semper cun coerèntzia. Si podet ammentare in sa polìtica, in s’amparu de su sardu e in sa literadura, chi sunt sa parte de sa vida sua chi de prus est connota e lu faghimus, ma penso chi siat finas giustu a l’ammentare in sos aspetos suos prus pagu connotos. Antoni fiat nàschidu sardista, dae giovaneddu, connoschende Antoni Simon Mossa e sighende sa polìtica sua formendeˑsi a sas ideas suas. In cussu partidu aiat connotu finas totu sos mannos de su tempus (Titinu Melis, Nino Ruiu, Piero Soggiu, Micheli Columbu, Ferruccio Oggiano, Nino Piretta, Carlo Sanna, Giuanne Batista Columbu, e medas àteros) e finas dae issos aiat sutzadu totu s’amore pro sa Sardigna. In sos primos annos setanta, bidu chi su PSd’Az aiat leadu una caminera tzentrista e fiat essidu a campu Su Populu Sardu, isse aiat aderidu cun cunvintzione a cussa esperièntzia, sàmbene nou chi aiat torradu a vida unu sardismu chi fiat morende. Custa militantzia l’aiat signadu pro semper imparendeˑli a coniugare s’amore pro sa Sardigna a sa giustìtzia sotziale, a sas lotas de liberatzione de totu sos pòpulos oprimidos. Finida s’esperièntzia de su Pòpulu sardu a fine annos setanta, a poi de unos duos annos fiat torradu in su Partidu sardu in ue in su tempus fiat diventadu segretàriu de sa federatzione de Tàtari e de sa Gaddura. Fiat finas diventadu cussigeri comunale de Tàtari. Posca custa esperièntzia, de paritzos annos, in su Partidu sardu, nde fiat essidu pro more de cuntrastos cun sa dirigèntzia regionale ma no aiat abbandonadu sa militàntzia polìtica. Cun unos cantos amigos aiat fundadu su Sòtziu de sos Sardos, sòtziu de impignu politicu e culturale animadu dae sas ideas làicas, sardistas, indipendentistas e de manca. Antoni fiat semper prus convintu chi bisongiaiat fàghere unu traballu fungudu, culturale prima che politicu, si si cheriat cambiare de a beru sa Sardigna. A poi de carchi annu de atividade polìtica e culturale, su Sòtziu aiat fundadu su periòdicu bilìngue “Camineras”. In custos annos s’est semper impignadu pro sa limba sarda e at cumintzadu a iscrìere contos finas a arrivare a sa publicatzione de su romanzu “Lughes umbrinas”. At semper iscritu poesias cun su nùmene de Ondradu (calecuna est publicada in Camineras) e, a poi de sa publicatzione de su romanzu, at sighidu a iscrìere contos, chi, a como non sunt istados publicados.

Custa in pagas rigas, sa vida pùblica de Antoni, ma b’at una parte de sa vida sua, connota dae pagos amigos e dae sa familia. A bisu meu propriu custu aspetu de sa vida sua, est cussu chi prus de totu, nos contat de s’òmine de gabale chi fit Antoni. In sos annos colados, sende chi finas in Tàtari cumintzaiant a èssere presentes sos ambulantes senegalesos e de àteros istados africanos, e apendeˑnde connotu unu chi depiat galu àere su permissu de permanèntzia longu (permissu de permanèntzia chi, diferentemente dae cussu annuale, permitiat de s’ispostare in tota Europa) Antoni detzideit de l’assùmere comente agiudante familiare (sena bi lu fàghere fàghere) pro paritzos annos finas a li permìtere de otènnere custu beneitu permissu chi li deit sa possibilidade de si ispostare in Frantza. Custu giòvanu, chi cun su traballu de ambulante si manteniat, belle semper pagaiat de busaca sua sos cuntributos previdentziales, ma cando pro more de pagos balàngios non bi la faghiat (aiat finas mùgere e fìgios de mantènnere in Àfrica), Antoni fiat semper prontu a bi pònnere de busaca, a fàghere sas pràticas de rennovu e totu sas netzessidades burocràticas rechestas, a pagare su cummertzialista.

Essende bighinos in prus de amigos, nos bidiamus ogni mengianu e custu giòvanu, ischende chi belle semper nos podiat agatare in su matessi tzilleri, beniat a nos saludare, a pedire noas de sa famìlia de Antoni e a nos contare de sa vida sua e de sa famiìia in Africa. Antoni aiat semper una paràula de cunfortu e sa disponibilidade, si b’esseret istadu bisòngiu, de l’agiudare. Un’òmine chi tendiat sa manu a un’ateru òmine. No b’intraiat su colore de sa pedde, sa provenièntzia, sa cultura, sa religione, pro Antoni s’importante fiat a agiuare una pessone bisongiosa, resessire a s’intèndere parte de unu matessi mundu, frades intre populos diferentes. Custos printzipios ant semper ghiadu sa vida sua, siat in politica, chi in sa literadura siat in sos afetos. Un’òmine chi pensaiat chi sa manera de amparare sos interessos de sa natzione sarda fiant finas amparare cussos de totu sos pòpulos oprimidos de sa terra, de cussos chi Franz Fanon (sas ideas de Fanon sunt istadas una de sas ghias de Antoni) cramaiat “i dannati della terra”. In sa matessi manera cun sa cale gherraiat pro sa liberatzione de sa Sardigna dae su colonialismu, pro sos deretos de sa classe operaja, gherraiat pro custos òmines chi, lassende famìlia e afetos, emigraiant in logos angenos, chirchende unu bìculu de pane, una vida mègius. Comente, pro sa veridade ant semper fatu sos sardos!

Post sciptum: In custas dies a curtzu a domo mia, e a pagas chentinas de metros dae domo de Antoni, in unu ex ospìtziu, ant abertu unu tzentru pro immigrados. Ogni tantu calecunu de custos giovanos si bidet in giru chirchende de cumprèndere comente s’orientare, penso chi Antoni esseret istadu cuntentu de custa presèntzia e creo chi, essende galu intre nois, si fiat acurtziadu a bìdere si calecunu de custos piseddos aeret apidu bisòngiu, prontu, comente a semper, a fàghere su possìbile pro li dare un’agiudu.

 

 

Lassa unu cummentu

S'indiritzu email tuo no at a èssere publicadu. Is campos pedidos sunt signados *

*

shared on wplocker.com