Amparu e leges

S’agatant tres livellos giurìdicos de promotzione de sa limba sarda: s’internatzionale, s’istatale italianu e su regionale sardu.

In s’Unione Europea, intre sos àteros, su documentu prus de importu a su cale si podet fàghere riferimentu pro sa tutela de sa limba sarda est sa Carta Europea de sas limbas regionales e minoritàrias aprovada in Istrasburgu in su 1992. A dolu mannu s’Itàlia est unu de sos pagaos istados de s’Europa Otzidentale chi no at galu ratificadu custu documentu comunitàriu e chi galu isetat de agatare atuatzione prena in Sardigna e in totu Itàlia. Sa comunidade sarda, de su restu, mancari siat una minoria istòrica reconnota, non tenet rapresentantes in su Parlamentu de Istrasburgu, nointames sos tentativos fatos in su tempus passadu dae su Consìgiu Regionale de Sardigna.

Sa limba sarda at agatadu imbetzes su reconnoschimentu ufitziale suo cun sa lege 15 nadale 1999, n. 482 “Normas in matèria de tutela de sas minorias linguìsticas istòricas” publicada in sa Gazeta Ufitziale n.297 de su 20 de nadale de su 1999.

Sa limba isolana de su restu no est s’ùnica a èssere tutelada in Itàlia. Gasi comente totu s’Europa est rica e si bantat de su fenòmenu de sas limbas locales chi non sunt unu dannu de seguru, ma favoressent sa richesa manna de s’identidade de su continente antigu nostru. In sa legislatzione internatzionale si distinghent oe duos livellos diferentes de tutela de sas minorias linguìsticas e natzionales. A un’ala s’agatant sos documentos generales de inditu de sas Natziones Unidas o de organismos chi atenent a s’ONU, a s’àtera s’atividade legislativa bundante de s’Unione Europea e de sos òrganos legislativos e esecutivos suos.
Mancari si potzat nàrrere chi s’Europa siat in dae in antis meda in su mundu pro sa tutela de sas diversidades linguìsticas, in sos ùrtimos tempos s’est bidu un’apentu “garantista” prus mannu fintzas in àteros chìrrios de su mundu.
Mescamente in s’Àfrica e in s’Amèrica Latina s’est registradu un’atentu prus mannu a sos problemas de sas limbas non coloniales. In sos istados africanos nàschidos a pustis de sa colonizatzione, est semper prus craru chi s’impreu de sa limba de sos colonizadores faghet minimare s’impreu de sas limbas nadias chi non semper sunt divenidas limbas ufitziales.

In su matessi tempus in s’Amèrica de su Sud, sos istados de limba ispagnola, su Mèssicu, su Cile e su Perù si sunt frunende de istrumentos legislativos pro sa defensa de sas limbas nadias chi in carchi manera sunt resèssidas a no iscumpàrrere cun sa colonizatzione ibèrica. Fintzas in sos Istados Unidos s’aprovant programmas pro su recùperu de sas limbas de sos nativos. S’atinu chi sa diversidade linguìstica in su mundu est una richesa, non s’afirmat a manera fàtzile comente pro àteras cumbatas fatas pro printzìpiu comente sa pro mantènnere s’ambiente ìnnidu. Ma si faghent passos mannos a dae in antis.

Legislatzione Natziones Unidas

Sa Decraratzione Universale de sos Deretos de s’Òmine, aprovada dae s’Assemblea Generale de sas Natziones Unidas, su 10 de nadale de su 1948, rapresentat su riferimentu universale pro sos deretos de su sugetu e de s’indivìduu. S’artìculu 2 de custu documentu de importu narat chi “Ogni indivìduu podet fàghere bàlere totu sos deretos e totu sas libertades proclamadas in custa Decraratzione, sena distintzione peruna, pro resones de ratza, de colore, de sessu, de limba, de religione, de idea polìtica o de àtera creze, de orìgine natzionale o sotziale, de richesa, de nàschida o de ogni àtera cunditzione”. Est s’afirmatzione prus arta de su deretu pro su rispetu de sa diversidade linguìstica.

Unu determinu apostivigadu e acraradu mègius fintzas dae su Patu internatzionale subra sos deretos tziviles e polìticos de su 1966, in sos artìculos 4, 14, 24 e 26. Su matessi documentu, in s’artìculu 27, narat: “In cuddos Istados, in ue s’agatant minorias ètnicas, religiosas, o linguìsticas, sos indivìduos chi faghent parte de custas minorias non podent èssere privados de su deretu de tènnere una bida culturale issoro, de professare e praticare sa religione issoro, o de impreare sa limba issoro, paris cun sos àteros membros de su grupu issoro”. Ma sos documentos chi defensant in totu su mundu sas limbas minoritàrias non sunt custos duos ebbia. Totu sa legislatzione chi atenet a custu problema est semper “in fieri” gasi comente est pretzisu pro una chistione chi est sentida meda dae sas populatziones.

Legislatzione de s’Europa

S’Europa Unida, giai dae cando fiat petzi su Mercadu Comune Europeu, est a nàrrere una simple alleàntzia econòmica intre istados, at mustradu una sensibilidade rara pro sa diversidade linguìstica. Giai su fatu chi sa Comunidade Europea esseret cumposta dae istados chi teniant ognunu una limba natzionale issoro at favorèssidu un’atinu prus mannu de sa cumplessidade linguìstica europea. Custa responsabilidade at agatadu su reconnoschimentu giurìdicu prus mannu cun s’aprovu de sa Carta Europea de sas Limbas Regionales e Minoritàrias adduida in Istrasburgu in su 1992 e chi in su 2006 su Parlamentu Italianu no at galu ratificadu.
Ma giai in sa decraratzione de Helsinki in su 1975 si naraiat chi “…sos Istados chi nde leant parte e chi in su territòriu issoro tenent minorias natzionales rispetant su deretu de sas pessones chi faghent parte de custas minorias a s’egualidade cara a sa lege, lis dant sa possibilidade de godire de fatu de sos deretos de s’òmine e de sas libertades “de base” e, in custa manera, amparant sos interessos in custu àmbitu…”. Orientamentu cunfirmadu fintzas dae sa Conventzione Cei redatzionada in Torinu in su 1994 in ue, in s’art.4, si narat chi “…sos Istados garantint a sas pessones chi faghent parte de una minoria natzionale su deretu a espressare, amparare e isvilupare s’identidade ètnica, culturale, linguìstica o religiosa issoro e a mantènnere e isvilupare sa cultura issoro in totu sas formas suas…”.

Legislatzione istatale

S’artìculu 6 de sa Costitutzione Republicana previdiat giai, in Itàlia, sa tutela de sas minorias linguìsticas. Ma finas a sos annos Noranta de su sèculu passadu sas ùnicas minorias linguìsticas reconnotas fiant cuddas in carchi manera amparadas dae tratados internatzionales in cantu limbas de comunidades natzionales de frontera. In particulare teniant un’istatus de favore su tedescu in Artu Àdige-Sud Tirolo, su frantzesu in Valle d’Aosta e, in parte, s’islovenu in su Friuli Venètzia Giùlia. Sende s’Itàlia unu de sos istados chi ant aderidu a sa Carta Europea de sas Limbas (finas si mancat in su 2006 sa ratìfica parlamentare) sos annos Noranta ant connotu un’apentu nou cara a custu problema dae parte de s’opinione pùblica e de sas istitutziones.

In su 1999, sa lege istatale n. 482 at in fines reconnotu s’esistèntzia in su territòriu natzionale de entidades e pòpulos cun propriedades linguìsticas diversas dae sa limba natzionale naradas “limbas de minoria istòrica”. Una definitzione cun sa cale si classìficant sas limbas “regionales” comente su friulanu, su ladinu e su sardu, limbas faeddadas in logos de monte comente s’otzitanu (sa limba d’oc antiga) e su francoproventzale, o limbas de orìgine alloglota faeddadas in “enclaves” comente su catalanu, su grecànicu, s’albanesu antigu, su croatu e àteras.

Sa 482, pro chi sas limbas de minoria apant situ a bìvere, at tentu importàntzia manna. De fatu, si puru sos linguistas s’amatanent a ispiegare ca intre “limba” e “dialetu”, dae unu puntu de bista iscentìficu, non s’agatet diferèntzia peruna (e de fatu est gasi, a su mancu dae unu puntu de bista sistèmicu e funtzionalìsticu internu), pro sa polìtica e sa praticabilidade reale de sos idiomas, sa diferèntzia polìtica intre “limba reconnota” e “dialetu” est galu forte meda.

Sa legislatzione regionale

Sa Regione Autònoma de Sardigna at aprovadu una lege “cornice” subra sa cultura in Sardigna a intro de sa cale est prevìdida finas sa tutela de sa limba sarda. Si tratat de sa lege de su 15 de santugaine de su 1997, n. 26: “Promotzione e valorizatzione de sa cultura e de sa limba de sa Sardigna” in vigèntzia galu oe, a sa cale sunt istadas aportadas pagas modìficas.

In custu testu sa Regione si faghet càrrigu de s’identidade culturale de su pòpulu sardu comente bene primàriu de valorizare e de promòvere e indivìduat in s’evolutzione sua e in sa crèschida sua su presupostu fundamentale de onni interventu in ue si cheret mandare a dae in antis su progressu personale e sotziale.

Intre sos obietivos de sa lege est indicada fintzas s’edificatzione de un’Europa fundada subra sa diversidade in sas culturas regionales. In prus s’istitutzione autonomìstica regionale si leat càrrigu, comente bene fundamentale, de valorizare sa limba sarda. Sa lege est istada finantziada in sos primos annos de atuatzione dae un’Acordu de Programma Cuadru cun s’Istadu Italianu. A su presente leat sos fundos dae su bilàntziu ordinàriu regionale.

Est un’istrumentu normativu atzivu chi at dadu possibilidades medas de fruibilidade pro sa limba de minoria istòrica de Sardigna finas si at reconnotu, a manera democràtica meda, sa presèntzia de àteros idiomas in su territòriu de s’ìsula: sa limba catalana faeddada in S’Alighera, su tabarchinu-lìgure de Carloforte e Calasetta, sos dialetos turritanu e gadduresu.
A su presente sa lege regionale 26 funtzionat in coordinamentu e alternàntzia cun sa lege istatale 482/99 chi pro unas cantas caraterìsticas resurtat prus avantzada.

shared on wplocker.com